Psiholog Petruța Leahu Ifrim

08/10/2024

Fiecare copil este un Univers!
Invatarea, ca proces, este ca un fel de magie care trebuie sa se petreaca in acord cu particularitatile fiecarui Univers.
Inca nu re/cunoastem suficient Tulburarile Specifice de Învățare, si nu avem resurse sa particularizam predarea si evaluarea școlară.
Imi place sa cred ca parinti si profesori deopotriva vor intelege ca Dislexia nu este un handicap. Si ca mintea unul copil dislexic merita toata atentia si pretuirea noastră.

Octombrie este la nivel internațional luna de conștientizare a dislexiei.
Pentru că oricât s-ar scrie despre asta, parcă niciodată nu este suficient.
Copiii cu Tulburări Specifice de Învățare au creierul configurat diferit. Preiau stimulii din mediu și îi prelucrează pe alte trasee neuronale. Diferite de cele ale copiilor neurotipici.
Muncesc enorm pentru a se ridica la standardele cerute de sistemul de învățământ, și rareori beneficiază de măsurile compensatorii și dispensatorii pe care le prevede legea.

Am încercat să surprind într-o singură imagine semnele definitorii ale dislexiei. Schematic, în culori, pentru a fi ușor de lecturat și reținut.
Distribuind informațiile putem schimba modul în care DISLEXIA este văzută, înțeleasă și abordată în școli !

20/03/2024

Nu vreau să il evalueze nici un psiholog, spune parintele adesea. Si ce dacă citeste și scrie greu! Poate e doar leneș!
Un film despre dislexie, si durerile copilului neînțeles.

Un film pentru parinti, profesori si elevi!Motivational!

29/11/2023

Motivația 2.0 - Sau de ce școala nu mai este „cool”

La școală sunt nemotivați. Apatici sau agresivi, au grijă să transmită nonverbal mesajul că n-au nici un chef de învățat.
Focusul, atenția aceea dirijată pe ce-ar trebui să înțeleagă, scade dramatic. Iar timpul petrecut în social-media ori jocuri crește exponențial.
Vorbind cu un grup de adolescenți despre jocul lor preferat, mi-am amintit de-o teorie de prin anii 80, referitoare la sursele motivației.
Ryan si Deci, au încercat să găsească numitorul comun din spatele deciziei oamenilor de-a face sau nu un anumit lucru.
Au rezultat trei parametri, care cresc sau scad motivația, în funcție de cm îi percepem noi:
🎯 Autonomia
🎯 Competența
🎯 Apartenența
Am pus alături două imagini, una din jocul popular preferat de adolescenții de astăzi, și una dintr-o sală de clasă. (așa cm le-am găsit pe net, și-mi par reprezentative).
Privindu-le am înțeles că în jocuri, copiii capătă automat senzația de autonomie, devin repede competenți, iar dacă greșesc - o iau de la capăt fără pedepse reale.
Senzația de apartenență se consolidează mult mai ușor, pentru că dintr-un singur click, decid cât, cum, și cu cine relaționează.
Au imperii de cucerit, teritorii de apărat.

Scopuri comune, intr-o lume virtuală, care însă, generează dopamină reală, intr-un flux în care școala nu are cm să o genereze.
Apatia sau, din contra, agresivitatea pe care-o afișează la școală, constituie vârfuri mici ale unui iceberg prea puțin înteles deocamdată.

20/10/2023

Când vine frigul, și-ți vrei inapoi locul preferat, 🤭
Se anunță un weekend cu nasu' in cărți 😂

18/10/2023

Howard Gardner, psiholog cognitiv, a dezvoltat teoria inteligențelor multiple pentru a arăta că inteligența umană nu poate fi redusă la o singură măsură sau tip. În teoria sa, Gardner plasează inteligențele într-o structură multidimensională, identificând nouă tipuri distincte de inteligență. Acestea sunt :

🌟 Inteligența Lingvistică: Persoanele cu această inteligență au abilități puternice în ceea ce privește limbajul scris și vorbit. Aceștia sunt buni vorbitori, ascultători, cititori și scriitori. Inteligența lingvistică este asociată cu scriitori, poeți, jurnaliști și avocați.

🌟 Inteligența Logic-Matematică: Această inteligență este legată de abilitățile matematice și logice. Persoanele cu inteligență logic-matematică rezolvă probleme complexe, efectuează calcule și gândesc în mod abstract. Cercetătorii, matematicienii și oamenii de știință se încadrează deseori în această categorie.

🌟 Inteligența Spațială: Persoanele cu această inteligență au abilități puternice în ceea ce privește percepția spațială și gândirea tridimensională. Aceștia sunt buni în hărțuirea și navigarea în spațiu, pot fi desenatori talentați sau arhitecți.

🌟 Inteligența Corporal-Kinestezică: Această inteligență implică abilitățile fizice și coordonarea motorie. Persoanele cu inteligență corporal-kinestezică sunt talentate în sport, dans, actorie și alte activități care necesită controlul corpului și mișcarea.

🌟 Inteligența Muzicală: Această inteligență se referă la sensibilitatea față de sunet și ritm. Persoanele cu inteligență muzicală au un talent natural pentru muzică, pot fi cântăreți sau instrumentiști talentați, sau pot avea o înțelegere profundă a structurii muzicale.

🌟 Inteligența Interpersonală: Această inteligență se concentrează pe abilitățile sociale și de relaționare. Persoanele cu inteligență interpersonală sunt bune în a citi emoțiile altora, a gestiona conflicte și a dezvolta relații sănătoase. Terapeuții, liderii și profesioniștii din domeniul relațiilor publice sunt adesea înzestrați cu această inteligență.

🌟 Inteligența Intrapersonală: Această inteligență se referă la auto-cunoaștere și auto-reflecție. Persoanele cu inteligență intrapersonală sunt bune în înțelegerea și gestionarea propriilor emoții, obiective și valori. Filozofii, liderii spirituali și consilierii pot avea o înaltă inteligență intrapersonală.

🌟 Inteligența Exitențialistă: sau spirituală, conferă abilitatea de a înșelege în profunzime aspectele filozofice, profund abstracte ale vieții. Sunt foarte sensibili și inclinați spre a cauta sensul vieții sau rădăcina fericirii. Sunt filozofi, analiști, teoreticieni.

🌟 Inteligența Naturalistică - Această inteligență implică o conexiune profundă cu natura și mediul înconjurător. Persoanele cu inteligență naturalistică au abilități pentru a observa, înțelege și clasifica elementele naturale. Aceasta este adesea asociată cu biologii, botaniștii sau ecologiști.

Gardner a propus încă din 1983 ideea că fiecare om posedă o combinație unică de aceste tipuri de inteligență și că nu există o ierarhie a inteligențelor.
Această perspectivă subliniază diversitatea umană și abilitățile variate pe care oamenii le pot avea în diferite domenii, dar chiar și așa, invățământul tradițional pune accent preponderent pe dezvoltarea a două sau maxim trei dintre aceste tipuri: cea lingvistică, cea matematică, și pe ici pe colo cea kinestezică.

18/10/2023

Încerc să o spun cât de delicat pot: echilibrul emoțional al copiilor își are rădăcinile în familie. Părinții, bunicii, persoanele apropiate proiectează asupra copilului toate aspectele lor emoționale nevindecate.
Și le spun cât de des pot părinților în consiliere: nu e suficient să îi oferi unui copil un acoperiș, mâncare, haine și un telefon scump.
Nevoile emoționale nesatisfăcute își vor căuta rezolvare prin tot felul de mecanisme compensatorii și vor amprenta personalitatea copilului pentru mulți ani, dacă nu pentru totdeauna.
Există în mentalul colectiv o convingere că de copii se ocupă doar mama. Și că tații au în fișa postului exclusiv job-ul aducător de bani pentru familie.
Studii recente arată că absența figurii paterne impactează negativ mult mai multe arii în dezvoltarea copiilor și adolescenților. Iar fetele se pare că sunt mult mai sensibile (și) la acest capitol.
Îmi place să mențin focalizarea pe aspectele pozitive, așa ca voi enumera aspectele pozitive pe care le creează prezența constantă, consistentă și echilibrată a taților în viața fiicelor lor.
📌Reper pentru relații sănătoase: Prin intermediul relației cu tatăl, o fiică învață despre comunicare, respect și echilibru într-o relație.
📌Încredere în Sine: Tatăl poate contribui la dezvoltarea încrederii în sine a fiicei prin susținerea și încurajarea sa. Prin recunoașterea realizărilor și eforturilor ei, tatăl poate ajuta fiica să-și dezvolte o imagine pozitivă de sine.
📌 Rezolvarea Conflictelor: Modul în care tatăl gestionează conflictele în familie poate influența învățarea fiicei cu privire la rezolvarea conflictelor. Este important ca fiica să învețe să-și exprime opinia și să înțeleagă că conflictele pot fi gestionate într-un mod sănătos și constructiv.
📌Independența și Ambiția: Tatăl poate sprijini dezvoltarea independenței și ambiției fiicei prin încurajarea sa să-și urmeze pasiunile și să-și stabilească obiective personale. Prin susținere și încurajare, tatăl poate stimula încrederea fiicei în propriile capacități.
📌Empatie și Comunicare: Un tată care ascultă cu atenție și își exprimă propriile emoții într-un mod sănătos poate contribui la dezvoltarea abilităților de comunicare și empatie ale fiicei. Aceste abilități sunt esențiale pentru relații sănătoase și pentru înțelegerea și exprimarea propriilor emoții.
📌Valori și Etică: Tatăl poate contribui la transmiterea valorilor și eticii familiale. El poate discuta cu fiica despre ceea ce este corect, moral și important în viață.
📌Apreciere pentru Individualitate: Este important ca tatăl să aprecieze și să încurajeze individualitatea fiicei, să o susțină în a-și dezvolta propriile interese și pasiuni, chiar dacă acestea pot diferi de ale lui.
📌Rol de model pentru siguranță și protecție: Tatăl are, de asemenea, un rol de model pentru siguranță și protecție. El poate oferi un sentiment de securitate și confort fiicei prin intermediul prezentei sale și prin asigurarea că este acolo pentru a o proteja.
📌Model pentru alegerea viitorului partener: Tatăl este adesea primul model de bărbat pe care o fiică îl are în viața sa. Modul în care tatăl manifestă respect, empatie, comunicare și afecțiune poate avea un impact semnificativ asupra așteptărilor și înțelegerii fiicei cu privire la bărbați și relațiile viitoare.

Da, e posibil ca o parte din părinții adolescenților de astăzi să fi trăit vremurile in care se făcea „psihoterapie” cu furtunul de la mașina de spălat. Și înțeleg că generații întregi am avut în vene convingerea că emoțiile sunt pentru „oameni slabi”.
Însă, copiii din ziua de astăzi vin să ne arate altă perspectivă.
Iar melodia asta parcă este manifestul artistic al unei generații.

(las în comentarii link-ul către articolul de la care am pornit)

▸Stream/Download: https://bfan.link/need-you-▸Subscribe to Dayana on YouTube: https://www.youtube.com/channel/UCePBfZ6Jtw3txJw10aiHS6Q▪ Follow Dayana:Instagr...

10/10/2023

Dincolo de tulburările pe care le aduce în procesul de învățare tradițional, clasic, dislexia prezintă și o serie de „avantaje”.
Creierul copiilor dislexici furnizează resurse extraordinare, iar noi, adulții, fie că suntem părinți sau profesori, trebuie să știm unde să căutăm, în ce direcție să privim, pentru a identifica resursele extraordinare pe care le dețin acești copii.
Conștientizarea Tulburărilor Specifice de Învățare nu este doar despre prezentarea limitărilor pe care le prezintă acestea în procesul didactic. Este ca și cm prezentam doar partea goală a paharului. Există o suită întreagă de calități, care se cer apreciate, antrenate și puse în valoare.
Da, copilul dislexic va citi mai greu.
Dar poate face mai bine multe alte lucruri !
Iar recomandarea mea este să ne focusăm pe tot ce poate face el bine și cu plăcere.
Să il apreciem, să-l ajutăm să perfecționeze acele arii care-l fac fericit. Pentru că, din starea de fericire va învăța mult mai ușor și să citească.

07/10/2023

Dispraxia este o tulburare a motricității și coordonării acesteia. O regăsim la copiii cu dezvoltare neurologică atipică și însoțește de multe ori dislexia și disgrafia.
Recunoscută și abordată corect din punct de vedere psihopedagogic, poate avea un impact mai puțin marcant în viața copilului.
Traseele neuronale pe care sunt prelucrate informațiile senzoriale se maturizează mai greu, și stimulate corect, pot recupera neajunsurile înițiale de la nivelul coordonării motrice.

06/10/2023

Disgrafia face parte tot din familia TSI (Tulburărilor Specifice de Învățare).Și la fel ca dislexia, trece adeseori nediagnosticată corect.
Se caracterizează prin faptul că însușirea scrisului se face greu și cu eforturi suplimentare.
Aduce cu sine frustrare și tristețe, deoarece copilul cu disgrafie nu înțelege de ce colegii lui pot să scrie, repede și corect, iar el se luptă cu pixul pe hârtie, și cu greu scrie trei cuvinte.
Am prezentat schematic atât semnele principale, usor de identificat, ale disgrafiei, dar și solutiile optime pentru managementul acesteia în anii de școală.
Impreună putem răspândi informația. Și să ușurăm viața copiilor, crescând șansele de diagnosticare corectă și cât mai timpurie.

05/10/2023

Octombrie este la nivel internațional luna de conștientizare a dislexiei.
Pentru că oricât s-ar scrie despre asta, parcă niciodată nu este suficient.
Copiii cu Tulburări Specifice de Învățare au creierul configurat diferit. Preiau stimulii din mediu și îi prelucrează pe alte trasee neuronale. Diferite de cele ale copiilor neurotipici.
Muncesc enorm pentru a se ridica la standardele cerute de sistemul de învățământ, și rareori beneficiază de măsurile compensatorii și dispensatorii pe care le prevede legea.

Am încercat să surprind într-o singură imagine semnele definitorii ale dislexiei. Schematic, în culori, pentru a fi ușor de lecturat și reținut.
Distribuind informațiile putem schimba modul în care DISLEXIA este văzută, înțeleasă și abordată în școli !

28/09/2023

Abilitatea copiilor de a lua decizii este un aspect fundamental al dezvoltării lor cognitive și sociale. Și, ideal ar fi să îi provocăm cât mai des în a face alegeri (și in a și le asuma), nu, din iubire, să luam noi toate deciziile in locul lor.

Această competență este esențială pentru viitorul lor și pentru formarea lor ca indivizi responsabili și independenți, si nu este niciodată prea devreme să incepem să o antrenăm.

Întrebând copilul dacă vrea clătita cu ciocolată ori cu gem, sau dacă vrea tricou sau cămașă, neuronii se pun in mișcare si se creează trasee neuronale noi. Exersate constant, aceste trasee se întăresc și ajung să comunice cu altele, optimizând incet si sigur procesul decizional al viitorului adult.

Dintre beneficiile pe termen lung aș dori să le enumăr părinților pe cele pe care eu le consider a fi importante :

⭕capacitatea de a lua decizii îi ajută pe copii să devină mai independenți. Pe măsură ce cresc, ei trebuie să își asume o mai mare responsabilitate pentru propriile lor alegeri și acțiuni.
⭕ abilitatea de a lua decizii le oferă încredere în propria lor capacitate de a gestiona situațiile și de a face alegeri corecte.

⭕ învățarea de a lua decizii îi învață pe copii să analizeze și să evalueze opțiunile disponibile. Ei învață să ia în considerare consecințele fiecărei alegeri și să își dezvolte gândirea critică. Acest proces îi ajută să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor și de planificare, care sunt esențiale în viața de zi cu zi.
⭕abilitatea de a lua decizii îi ajută pe copii să înțeleagă conceptele de responsabilitate și consecință. Ei învață că alegerile lor pot avea impact asupra lor și asupra altor persoane din jur. Această conștientizare îi poate încuraja să facă alegeri mai bune și să fie mai atenți la efectele deciziilor lor.

⭕dezvoltarea abilității de a lua decizii îi ajută pe copii să își exprime mai bine propria lor identitate și preferințe. Ei învață să își cunoască mai bine valorile și interesele personale, ceea ce îi poate ghida în luarea deciziilor legate de educație, carieră și viața socială.

⭕ Această abilitate îi ajută să devină adulți mai independenți, mai responsabili și mai capabili să facă alegeri înțelepte.
Părinții și educatorii joacă un rol esențial în ghidarea și dezvoltarea acestei competențe la copii, încă de la vârste mici, oferindu-le multiple oportunități de învățare a aspectelor amintite mai sus.

26/09/2023

Puterea lui „NU” - pe tărâmul parenting-ului super permisiv.

Toleranța la frustrare este o abilitate crucială pentru copii și
adolescenți, deoarece această perioadă a vieții este adesea plină de schimbări, provocări și incertitudini. Capacitatea de a gestiona și depăși frustrările poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor personale și a succesului lor viitor.
Le povestesc părinților că un „NU” spus copiilor, din când în când, face mult mai bine decât 100 de „DA”-uri, spuse din „iubire părintească necondiționată”.
Toleranța la frustrare se antrenează prin expunerea la frustrare, nu prin evitarea ei.
Nu este realist să avem așteptarea ca el, copilul, indiferent de vârstă să iși poată conține, funcțional, tot spectrul de emoții „negative”, dacă nu învață asta cu blândețe, de la vârste mici.

În primul rând, adolescenții se confruntă cu schimbări hormonale și fizice semnificative, ceea ce poate duce la stări de neliniște și confuzie. Toleranța la frustrare îi ajută să facă față acestor schimbări și să învețe să accepte nesiguranța care vine odată cu ele. Este important ca ei să înțeleagă că frustrările sunt o parte naturală a vieții și că pot găsi modalități constructive de a le gestiona.

În al doilea rând, adolescenții se confruntă cu presiuni sociale și academice tot mai mari. Ei trebuie să facă față exigențelor școlare, să se integreze în grupuri de prieteni și să se descopere pe sine. Toleranța la frustrare îi ajută să nu renunțe atunci când întâmpină dificultăți academice sau sociale și să își dezvolte abilități de adaptare.

În plus, adolescenții pot simți adesea frustrare în relațiile lor cu părinții, profesorii și prietenii lor. Toleranța la frustrare îi poate ajuta să comunice mai eficient și să înțeleagă că nu toate dorințele lor pot fi îndeplinite imediat.

Un alt aspect important este dezvoltarea autonomiei. Toleranța la frustrare îi ajută să își asume responsabilități și să învețe din greșeli. Această abilitate este esențială pentru a-i ajuta să devină adulți responsabili și independenți.

În concluzie, toleranța la frustrare este esențială pentru copii și adolescenți, deoarece îi ajută să facă față schimbărilor, presiunilor și provocărilor din viața lor.
Prin dezvoltarea acestei abilități, ei pot construi bazele pentru o viață matură și echilibrată, învățând să facă față cu încredere tuturor dificultăților care le ies în cale.
Iar dacă ai un copil care este afectat de dinamica zilnică a frustrărilor , îl poți înscrie la „Atelierele de sâmbată - Schimbări mici, care ne fac oameni mari”. Acolo vorbim, analizăm și integrăm abilități utile mediului școlar dar și vieții de zi cu zi.