Alexandra Verzea - psihoterapeut

Alexandra Verzea - psihoterapeut Psihoterapeut Integrativ

✦ Consiliere psihologica individuala si de cuplu online si in cabinetul din Oradea
✦ Dezvoltare personala
✦ Parenting
✦ Consiliere pentru profesie si sanatate

16/04/2026

Nu te îndoiești de tine.

Te-ai obișnuit să te pui la îndoială.

Te gândești mult.Analizezi.Întorci lucrurile pe toate părțile.Și tot nu ajungi la un răspuns clar.Nu pentru că nu știi.C...
15/04/2026

Te gândești mult.

Analizezi.
Întorci lucrurile pe toate părțile.

Și tot nu ajungi la un răspuns clar.

Nu pentru că nu știi.

Ci pentru că ești în interiorul situației
și vezi doar bucăți.

Vezi ce simți tu.
Vezi cm reacționează celălalt.
Încerci să legi totul.

Dar nu vezi imaginea completă.

Și atunci te îndoiești de tine.

Te întrebi dacă exagerezi.
Dacă ai interpretat greșit.
Dacă problema e la tine.

Și ajungi să crezi că ești confuză.

Dar, de cele mai multe ori,
nu e confuzie.

E lipsă de claritate.

Ți se întâmplă și ție?

08/04/2026

Nu esti confuză.

Ești obișnuită să te întrebi ce vor ceilalți, înainte să te întrebi ce vrei tu.

Și, încet,
ai început să te pierzi din ecuație.

Până când nu mai știi diferența.

Te temi că te va părăsi… chiar și când nu o spune?Rana de abandon nu se vede la prima vedere.Dar o simți în fiecare rela...
31/03/2026

Te temi că te va părăsi… chiar și când nu o spune?

Rana de abandon nu se vede la prima vedere.
Dar o simți în fiecare relație în care ai nevoie să fii “ales”.

Nu e doar despre părintele care a plecat.
E despre cm te-ai simțit când aveai nevoie și nu era nimeni acolo.

- Ai nevoie de mesaje constante ca să te simți dorit(ă)
- Te panichezi când celălalt se retrage puțin
- Te simți gol(ă) fără prezența cuiva
- Suferi mai mult din lipsă decât din respingere reală
- Poți deveni dependent(ă) de validare, aprobare, prezență
- Ajungi să accepți relații toxice, doar ca să nu fii “lăsat(ă)”

Mintea spune: “E doar anxietate”.
Sufletul, în schimb, retrăiește prin copilul care s-a simțit singur.

Rana de abandon e adesea invizibilă.
Dar e acolo, în tăcerile în care îți pierzi stima de sine.
În nevoia să “dovedești” că meriți să fii iubit(ă).

Vindecarea nu înseamnă să nu mai ai frică.
Ci să poți rămâne cu tine… chiar și când ceilalți nu sunt.

Dacă simți că trăiești din teamă să nu fii părăsit(ă), nu ești slab. Poate doar porți o rană care are nevoie de înțelegere.

Alexandra💜

Rana de respingere este una dintre cele mai profunde răni emoționale.Cum se formează rana de respingere?Această rană apa...
30/03/2026

Rana de respingere este una dintre cele mai profunde răni emoționale.

Cum se formează rana de respingere?

Această rană apare de obicei în primii ani de viață, când un copil simte că nu este dorit sau acceptat. Această percepție poate veni de la părinți sau de la cei care au grijă de el. Rana de respingere se formează in relatie cu parintele de acelasi, atunci când copilul simte că nu are locul lui, că nu este valoros sau că nu contează.

Cum arăți fizic dacă ai rana de respingere?

Persoanele cu rana de respingere tind să aibă un fizic specific:
- Corp subțire și fragil: Adesea, cei cu această rană au un corp slab, aproape "transparent", ca și cm ar încerca să dispară.
- Ochii mici si tematori: Ochii pot trăda o tristețe profundă și o dorință de a fi văzut și acceptat. Fata lor arata ca si cm au tot timpul o masca in jurul ochilor.
- Postură închisă: Corpul poate fi adesea contractat, ca și cm ar încerca să se protejeze de eventuale răni emoționale.

Cum se manifestă rana de respingere în viața de adult?

În viața de adult, rana de respingere poate afecta multe aspecte:

- Evitarea relațiilor: Persoanele cu această rană tind să evite relațiile intime de teama de a nu fi respinse din nou.
- Perfecționism și auto-critică: Se pot strădui să fie perfecți în speranța că astfel vor fi acceptați și iubiți.
- Dificultăți de a-și exprima emoțiile: Pot avea probleme în a-și arăta vulnerabilitatea și a cere ajutor, temându-se de respingere.
- Izolare: Pot prefera să se izoleze și să evite contactele sociale, simțindu-se în siguranță doar în propria lor companie.

Caracter: Perfectionist, intelectual, detasat de material. Trece de la etape de mare iubire la faze de ura profunda. Nu crede in dreptul lui de a exista. Are dificultati sexuale. Se crede nul si fara valoare. Cauta singuratetea, este sters, are capacitatea de a se face invizibil. Gaseste mijloace de a fugi. Se crede neinteles si are mari dificultati in a-l lasa sa traiasca pe copilul sau interior.

Cea mai mare teama a sa este panica.

Alimentatie: lipsa poftei de mancare din cauza emotiilor si a fricii. Mananca portii de mancare mici. Pentru refugiu uneori apeleaza la: zahar, alcool sau droguri.

Predispozitii sau boli pe care le pot face cei cu rana de respingere: boli de piele, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, varsaturi, diaree, lesin, coma, hipoglicemie, diabet, depresie, psihoza, anorexie.

❤️Pași spre vindecare:

✅ Conștientizare și acceptare: Primul pas este să recunoști și să accepți că ai această rană.
✅ Autocompasiune: Învață să te iubești și să te accepți așa cm ești, fără să te mai critici.
✅ Terapie și sprijin: Caută ajutor profesional și sprijin de la cei care te pot înțelege și susține în procesul tău de vindecare.

Rana de respingere poate fi dificil de depășit, dar cu conștientizare și efort, este posibil să te eliberezi de influențele ei negative și să trăiești o viață autentică și împlinită.
(Lise Bourbeau - Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine)

Alexandra 💜

Felul în care iubești azi nu începe cu tine…ci cu copilul care ai fostTipuri de atașament în relații: de unde apar și cu...
25/03/2026

Felul în care iubești azi nu începe cu tine…
ci cu copilul care ai fost

Tipuri de atașament în relații: de unde apar și cm ne influențează

Stilul nostru de atașament nu apare întâmplător.
El se formează încă din copilărie, în relația cu părinții sau persoanele care au avut grijă de noi.

În funcție de cm am fost iubiți, auziți și înțeleși, am învățat un lucru esențial:
„Este sigur sau nu să mă apropii emoțional de cineva?”

Atașamentul anxios

Apare, de obicei, când iubirea a fost:
• inconsistentă (uneori prezentă, alteori nu)
• imprevizibilă

Copilul învață:
„Trebuie să caut constant iubirea ca să nu o pierd.”

Ca adult:
• simte intens și se implică rapid
• are nevoie de reasigurare
• se teme de abandon
• analizează excesiv schimbările de comportament

Atașamentul evitant

Apare, de obicei, când emoțiile copilului:
• au fost ignorate sau respinse
• nu au fost întâmpinate cu empatie

Copilul învață:
„Mai bine nu am nevoie de nimeni.”

Ca adult:
• își controlează emoțiile
• se retrage când lucrurile devin intense
• evită vulnerabilitatea
• are nevoie mare de spațiu și autonomie

Ce se întâmplă când se întâlnesc?

→ Anxiosul caută apropiere
→ Evitantul caută distanță

Și apare un ciclu:
• cu cât unul se apropie, cu atât celălalt se retrage
• cu cât unul se retrage, cu atât celălalt insistă

Rezultatul?
O relație intensă, dar instabilă emoțional.

Alte combinații:

Anxios + Anxios
• multă emoție, dar și insecuritate
• nevoie constantă de reasigurare
✔️ conexiune puternică, dar consum emoțional ridicat

Evitant + Evitant
• mult spațiu, puțină deschidere
• evită discuțiile profunde
✔️ stabilitate aparentă, dar lipsă de intimitate reală

Stilul de atașament nu este o etichetă fixă și nici o „sentință”.
Este un mod învățat de a iubi, construit din experiențele noastre timpurii.

Și, chiar dacă ne-a protejat cândva, în relațiile de adult poate deveni exact lucrul care ne rănește.

Poate te-ai regăsit în nevoia de a fi liniștit constant.
Sau, dimpotrivă, în nevoia de a te retrage ca să nu fii copleșit.

Niciuna nu e greșită.
Ambele sunt forme de protecție.

Dar relațiile sănătoase nu se construiesc din frică
nici de abandon, nici de pierderea libertății.

Se construiesc din:
- siguranță emoțională
- comunicare sinceră
- și capacitatea de a rămâne, chiar și când e inconfortabil

Pentru că, în final, nu e despre cât de mult simți…
ci despre cât de sigur te simți să rămâi.

Alexandra 🩵

De ce te atrag oamenii care te rănesc?O opinie incomodă:Nu „atragi narcisisti”.Îi tolerezi.Nu pentru că nu știi mai bine...
23/03/2026

De ce te atrag oamenii care te rănesc?

O opinie incomodă:

Nu „atragi narcisisti”.
Îi tolerezi.

Nu pentru că nu știi mai bine.
Nu pentru că nu vezi semnele.
Ci pentru că ceva din tine recunoaște acel tip de dinamică.

Familiar ≠ sănătos.

De aceea:
– „chimie” simți cu cineva indisponibil emoțional
– „scânteie” apare cu cineva imprevizibil
– „intensitate” simți acolo unde nu e siguranță

Pentru că ai mai fost acolo.
Și corpul tău confundă familiarul cu iubirea.

Și atunci începe negocierea:
„poate e doar ocupat (ă)”
„poate sunt eu prea sensibil(ă)”
„poate dacă mai am răbdare…”

Dar adevărul e mai simplu și mai greu:

Semnele apar devreme.
Confuzia nu e mister, e semnal.
Inconsistența nu e „chimie”, e lipsă de disponibilitate.

Vindecarea nu înseamnă să nu mai simți atracție pentru oamenii nepotriviți.
Înseamnă să nu mai acționezi pe baza acelei atracții.

Să alegi liniștea, chiar dacă nu îți dă fluturi la început.
Să alegi respectul, chiar dacă nu vine cu adrenalină.
Să alegi stabilitatea, chiar dacă pare… străină.

Pentru că iubirea sănătoasă nu te consumă.
Nu te ține în incertitudine.
Nu te face să te întrebi constant „ce e în neregulă cu mine”.

Te așază.
Te liniștește.
Te lasă să fii.

Și poate că problema nu e că „atragi” anumite tipuri de oameni…
ci că, pentru prea mult timp, ai ales să rămâi.

Alexandra ❤️

Maturitatea emotionala include constiinta de sine si asta inseamna sa fii in contact cu senzatiile, emotiile, gandurile,...
19/03/2026

Maturitatea emotionala include constiinta de sine si asta inseamna sa fii in contact cu senzatiile, emotiile, gandurile, nevoile si asteptarile tale.
Deasemenea constiinta de sine este despre a-ti observa si intelege blocajele, limitele, proiectiile, despre a putea sa ti le asumi, in loc sa actionezi prin negare sau prin a fi defensiv/a.

Astăzi nu mă gândesc doar la femeile celebrate.Mă gândesc la femeile care au trebuit să fie puternice prea devreme.La fe...
08/03/2026

Astăzi nu mă gândesc doar la femeile celebrate.
Mă gândesc la femeile care au trebuit să fie puternice prea devreme.

La fetițele care au învățat repede
să fie cuminți,
responsabile,
să nu deranjeze.

La cele care au simțit, poate fără cuvinte,
că trebuie să se descurce singure.

La cele care au avut grijă de alții
înainte ca cineva
să aibă grijă de ele.

La cele care au învățat
să nu plângă prea mult,
să nu ceară prea mult,
să nu ocupe prea mult spațiu.

Și care, încet, încet,
au devenit femei
care spun des:

„Mă descurc.”

Dar uneori,
în spatele acestui „mă descurc”
există o oboseală
pe care nimeni nu o vede.

O nevoie simplă
de a nu mai fi mereu cea puternică.

De a fi ținută.
De a fi înțeleasă.
De a fi văzută.

Astăzi, de 8 Martie,
nu vreau să celebrez doar femeia puternică.

Vreau să o celebrez și pe cea
care încă învață
să fie blândă cu ea însăși.

Pe cea care își adună bucățile.
Pe cea care începe, încet,
să se aleagă pe ea.

Pentru că și ea este suficientă.

Exact așa cm este. 🌿

Dacă ești femeia care a dus mult
și a spus de multe ori
„mă descurc”,

vreau să știi un lucru:

nu trebuie să fii puternică tot timpul.

Și tu ai voie
să fii ținută.

La mulți ani, femeilor.
Exact așa cm sunt ele. 💐

Dacă simți că aceste cuvinte ar putea ajunge la o femeie care are nevoie să le citească astăzi, le poți trimite mai departe.

Alexandra 🩷🪻

20/02/2026

Rana de respingere

Nu te doare doar că cineva a plecat.

Te doare că, în momentul acela, ceva în tine a spus:
„Nu am fost suficient.”

Și dacă ești sincer(ă), știi că senzația asta nu începe cu ultima relație.

Poate începe mai devreme.
În copilărie.
Când ai simțit că trebuie să fii „mai bun” ca să primești atenție.
Când ai fost comparat.
Când ai fost ignorat.
Când ți s-a spus, direct sau indirect, că ești „prea mult” sau „nu destul”.

Rana de respingere nu e dramatică.
Se vede în lucruri mici, zilnice.

Se vede când:
– verifici obsesiv telefonul după ce ai trimis un mesaj
– analizezi tonul unei replici ore întregi
– te superi, dar spui „nu e nimic”
– simți gelozie puternică, dar o maschezi în ironie
– te retragi brusc ca să nu pari vulnerabil
– faci pe indiferentul, deși te doare
– muncești excesiv ca să demonstrezi că meriți
– eviți să ceri ce ai nevoie de teamă să nu fii refuzat

Unii devin perfecționiști.
Alții devin distanți.
Unii se agață.
Alții pleacă primii.

Comportamente diferite.
Aceeași rană.

La suprafață pare orgoliu.
Sau control.
Sau „nevoia de validare”.
Dar în profunzime este frica de a nu fi ales.

Și apare paradoxul:
Îți dorești conexiune profundă.
Dar când cineva se apropie, te închizi.
Sau testezi.
Sau ataci.
Sau te adaptezi excesiv.

Nu pentru că ești slab(ă).
Nu pentru că ești narcisist(ă).
Nu pentru că „ai o problemă”.

Ci pentru că, undeva, ai învățat că iubirea poate dispărea.

Și atunci sistemul tău face ce știe:
se protejează.

Vindecarea nu înseamnă să nu mai simți frica de respingere.
Înseamnă să nu mai reacționezi automat din ea.

Înseamnă să rămâi prezent(ă) în conversație.
Să spui ce simți fără să ataci.
Să ceri fără să implori.
Să accepți un refuz fără să te desființezi.

Dacă te-ai regăsit în exemplele de mai sus,
nu ești dramatic(ă).
Nu ești „prea sensibil(ă)”.
Nu ești defect(ă).

Ai o rană care merită înțeleasă.

Și poate primul pas nu este să găsești pe cineva care să nu te respingă.
Ci să înveți să nu te respingi tu atunci când apare frica.

Alexandra 🤍

Address

Strada Dunarea Nr. 12
Oradea-Mare
410027

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 19:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Alexandra Verzea - psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Alexandra Verzea - psihoterapeut:

Shortcuts

Share

Category