26/07/2023
"Ești bine?" 😊 "E totul ok?"
De câte ori, într-o conversație pe mesaje sau la o întâlnire cu un om te-ai surprins întrebând asta?
Un început de discuție inocent și chiar altruist, dar hai să vedem ce ascunde în spate.
Atunci când începi să vorbești cu cineva, mai ales cunoscut, e normal să îi verifici cumva starea.
Ne-am obișnuit să facem asta prin cuvinte, deși, la nivel subtil, avem înzestrările necesare ca să simțim cm vibrează acel om în momentul respectiv.
Ține însă felul în care îl întrebi, pentru că de multe ori,bpoti produce mai multă separare decât apropiere.
Când unui om îi spui „ești bine?”, fără să îți dai seama, îl poți face să se simtă interogat și constrâns să răspundă pe măsura întrebării.
Să spună că e bine, deși nu e, să nu spună nimic, sau să lege câteva cuvinte doar ca să nu te supere cu starea sa.
Repetând asta, mai ales când ceva nu pare în regulă, construiești un zid între voi, care cu fiecare întâlnire, devine o fortăreață tot mai puternică.
Am observat că oamenii o fac din reflex. Încep conversația cu acest dialog, iar apoi se miră că relația se răcește.
Că acel prieten nu îi mai sună, sau, în general, oamenii îi evită.
Și se întâmplă asta pentru ca în cel întrebat se declanșază teama de vulnerabilitate. E o normalitate, e natura noastră umană.❤️
E în regulă să nu mai poți continua o discuție dacă simți că cel din fața ta te acceptă doar dacă ești bine.
Nu înseamnă că asta e intenția lui, nu însemnă că nu te-ar fi ascultat, dar realitatea e că nu vrem să îi îngreunăm pe cei dragi cu stările noastre.
Tot așa, nu e deloc vina ta că nu poți spune cm te simți de fapt, fiindcă unele subiecte nu își au locul chiar oriunde.
Dacă cel din față vrea sa fim "bine", ne simțim obligați să fim bine, chiar dacă astfel trebuie să ne prefacem.
Problema e că nimeni nu poate face asta la infinit, iar la un moment dat, cel care se simte obligat să fie mereu bine, ajunge să plece de lângă cei din viața lui.
Pentru că se trădează pe sine, pentru că îi minte pe ceilalți, pentru că nu mai are cm să joace acest rol.
🤩De aceea, dragă prietenă, soție, mamă, colegă: NU îi mai întreba pe cei dragi dacă sunt Bine. 🤩
E suficient să îi întrebi „Cum ești?”, iar pentru că noi, femeile, avem intuiția în sânge, vei simți imediat cm sunt ei de fapt.
Nu e nevoie să insiști să fie bine, nu e nevoie să îi încurajezi întotdeauna, nici măcar să-i susții.
Uneori e suficient doar să le creezi acel spațiu fără așteptări, unde ei să vină și să spună cm sunt de fapt.
Aproape sigur nu vei povesti cu o vecină pe stradă filmul vieții ei, dar e foarte probabil ca deschiderea ta să rezoneze cu sufletul ei și să facă loc de o conversație mai târziu.
Mai bine privește omul în ochi și zâmbește-i. Indiferent ce ți-ar spune. Dacă îți spune că e bine, admite asta, dar transferă-i pacea și acceptarea de la inimă la inimă. Dacă îl iubești și îi ești aproape, trimite-i mai târziu un mesaj și întreabă-l dacă vrea să petreceți timp împreună.
Să simtă că ești acolo.
Ce vreau să subliniez prin acest mesaj este faptul că gesturile mărunte pot strica relații foarte dragi sufletului nostru.
Constrângerea de orice fel și obsesia modernă a binelui și ZEN-ului permanent, au răpit oamenilor răbdarea și aplecarea spre autocunoaștere.
I-a făcut pe oameni să le fie mai frică de durere decât atunci când corpul le era marcat de răni de război.🥺
Durerea e o parte din noi. E creșterea noastră. E intunericul prin care noi ne întregim. E polul care atrage alt pol și îl șlefuiește. Oare de ce fugim de ea?
Și, mai ales, de ce ne e teamă să îi vedem pe alții suferind?
Aștept cu drag părerea ta în comentarii.