12/04/2021
În sezonul cald, picnicurile, drumeţiile şi activităţile în zonele cu vegetaţie bogată, în special iarbă înaltă, ne pot predispune la muşcătura de căpuşă. Mai exact, între aprilie şi noiembrie, muşcătura acestor paraziţi de mici dimensiuni poate fi un pericol pentru sănătate, dacă sunt purtători de agenţi patogeni.
În România, cele mai frecvente specii de căpuşe sunt:
Ixodes ricinus (cea mai întâlnită);
Hyalomma marginatum (mai frecventă în jumătatea sudică a țării);
Dermacentor reticulatus (întâlnită în mai multe zone ale ţării). (1),(2)
Cea mai cunoscută boală cu care este asociată căpuşa este borelioza Lyme sau boala Lyme, denumită şi boala cu o mie de feţe din cauza simptomelor nespecifice prin care se manifestă. Este o boală infecţioasă, produsă de bacteria Borrelia Burgdorferi.
Dar aceasta nu este singura pe care căpuşele o pot transmite.
Informaţii pe larg despre boala Lyme găsiţi în acest articol.
Encefalita de căpuşă este o altă boală infecţioasă, agresivă, pe care o putem contacta prin muşcătura de căpuşă, fiind transmisă de virusul TBEV (Tick Borne Encephalytis Virus). În rare cazuri, boala poate apărea după consumul de lapte nepasteurizat şi contaminat. Boala poate fi prevenită prin vaccinare, indicată mai ales persoanelor care locuiesc sau călătoresc în zonele de risc. (3), (4)
Despre encefalita de căpuşă puteţi citi pe larg aici.
Alte boli transmise prin muşcătura de căpuşă sunt:
febra recurentă;
febra hemoragică Crimeea-Congo;
babesioza;
anaplasmoza;
tularemia;
ehrlichioza;
febra pătată a Munților Stâncoși;
febra Q;
febra de Colorado. (5)
Foarte important este să prevenim muşcăturile de căpuşă, pentru a evita riscul infecţiilor şi dezvoltării acestor boli.
