Dr. Sanda Alina Tagureanu - Medic primar Psihiatrie pediatrica

19/08/2025

Urmează în scurt timp lansare unei cărți autobiografice, scrisă de Psihoterapeut Monica Popa 📖 "Mame suficient de bune" 💕

Ziua aceea e mai aproape decât mi-am imaginat. ❤️

19/08/2025

🤔 Ce sunt ticurile?
Ticurile sunt mișcări sau sunete involuntare, bruște și repetitive. Pot fi motorii (clipit, grimase, ridicat din umeri) sau vocale (tuse, mormăit, repetarea unor sunete/cuvinte).

🔍 Cauze posibile:

Factori genetici – predispoziție familială.

Dezechilibre neurochimice – implică dopamina și alte substanțe din creier.

Stres, oboseală sau anxietate – pot agrava ticurile.

Tulburări ce pot fi asociate – ADHD, tulburări de spectru autist, sindrom Tourette.

📌 Cum se manifestă?

Încep frecvent în copilărie (6–8 ani).

Se intensifică în situații tensionate și scad când copilul este concentrat sau relaxat.

Nu sunt “prefăcute” – copilul nu le poate controla complet, chiar dacă uneori le poate amâna pentru scurt timp.

🛠 Cum intervenim?

Evaluare la specialist (psihiatru pentru copii și adolescenți) pentru stabilirea diagnosticului și a planului de intervenție.

Terapia comportamentală (CBT) – copilul învață să recunoască impulsul și să răspundă printr-un gest incompatibil cu ticul.

Tehnica de prescriere a simptomului – copilului i se propune să facă ticul „la comandă”, într-un moment și spațiu stabilit. Aceasta reduce tensiunea și oferă un sentiment de control.

Nu atrage atenția asupra ticului – corecturile, criticile sau tachinările cresc anxietatea și agravează simptomul.

Reducerea stresului – odihnă, program echilibrat, activități relaxante.

Medicație – indicată doar dacă ticurile afectează semnificativ funcționarea zilnică (școală, relații, activități) sau dacă există risc de a dezvolta tulburări emoționale secundare (anxietate, depresie). Decizia aparține exclusiv medicului specialist.

Sprijinul familiei și școlii – acceptare și înțelegere, nu presiune.

💡 Mesaj important:
Ticurile nu definesc copilul și, în multe cazuri, se ameliorează odată cu vârsta. Intervenția timpurie, tehnicile comportamentale și sprijinul emoțional fac diferența!

17/08/2025

🧠 Intervenția precoce în tulburările psihice ale copiilor și adolescenților – cheia unei recuperări durabile

Tulburările psihice la copii și adolescenți nu sunt rare și nu sunt „o fază care trece de la sine”. Anxietatea severă 😟, depresia 😔, tulburările de comportament 😠, ADHD ⚡, autismul 🧩 sau tulburările alimentare 🍽 pot afecta dezvoltarea emoțională, școlară și socială dacă nu sunt recunoscute și tratate la timp.

De ce este esențială intervenția precoce?

🛑 previne agravarea simptomelor – problemele tratate devreme au șanse mai mari de remisiune completă

🧠 sprijină dezvoltarea sănătoasă a creierului – copilăria și adolescența sunt perioade în care creierul e foarte receptiv la tratament

🎓 reduce impactul asupra școlii și relațiilor – dificultățile netratate pot duce la izolare și scăderea performanței

⏳ scade riscul de complicații pe termen lung – inclusiv tulburări cronice la vârsta adultă

Rolul aparținătorilor – esențial și de neînlocuit

👀 observă primele semne – schimbări bruște de comportament, dispoziție sau somn trebuie luate în serios

❤️ oferă sprijin emoțional – copilul trebuie să știe că nu e singur și că familia îl înțelege

🤝 colaborează cu specialiștii – evaluarea psihologică sau psihiatrică este un pas spre soluții, nu un stigmat

🏡 participă la planul terapeutic – implicarea familiei crește mult eficiența terapiei și a tratamentului

Mesaj cheie:

👨‍👩‍👧 „Nu așteptați să treacă de la sine!”
Cu cât ajutorul ajunge mai repede, cu atât copilul sau adolescentul are șanse mai mari să își revină complet și să își continue dezvoltarea armonios.

15/08/2025

🔖 Sunt emoțiile universale? Sau le construim noi? 🤔

Mult timp s-a crezut că emoțiile sunt reacții automate și universale – frica 😨, bucuria 😀, furia 😡 – programate în creier.

Lisa Feldman Barrett propune o altă viziune:

Emoțiile nu sunt predefinite în creier.
Nu există un „buton al fricii” sau un „centru al furiei”. 🧠

Creierul construiește emoțiile din mers.
Se bazează pe experiențe trecute, cultură și context. 🌍

Nu există expresii faciale universale fixe.
Un zâmbet nu înseamnă mereu bucurie 🙂, iar sprâncenele încruntate nu înseamnă mereu furie.

Emoțiile sunt previziuni, nu simple reacții.
Creierul anticipează ce vei simți și cm vei răspunde. 🔮

Concluzia?
Emoțiile nu sunt „date”, ci create. Putem învăța să le înțelegem și chiar să le modelăm, schimbând felul în care interpretăm lumea și semnalele corpului nostru. 💡

13/08/2025

😴 Somnul – cheia unei minți și a unui corp sănătos

Un somn odihnitor nu este un lux, ci o necesitate pentru sănătatea fizică și psihică, la orice vârstă. În timpul somnului, corpul se regenerează, creierul procesează informațiile și se consolidează memoria, iar sistemul imunitar se întărește.

📊 Necesarul de somn zilnic, în funcție de vârstă

0–3 luni: 14–17 ore

4–11 luni: 12–15 ore

1–2 ani: 11–14 ore

3–5 ani: 10–13 ore

6–13 ani: 9–11 ore

14–17 ani: 8–10 ore

18–64 ani: 7–9 ore

65+ ani: 7–8 ore

⏰ Importanța orei de culcare
Nu doar durata somnului contează, ci și ora la care mergem la culcare.

Culcatul prea târziu dereglează ritmul circadian (ceasul biologic intern)

Orele de somn dinainte de miezul nopții sunt, în general, mai odihnitoare

Un program constant de somn ajută la echilibrarea hormonilor, a dispoziției și a energiei

Copiii și adolescenții care se culcă devreme au performanțe școlare mai bune și mai puține probleme de comportament

⚠ Efectele somnului insuficient

Oboseală persistentă și iritabilitate

Scăderea atenției, memoriei și vitezei de reacție

Performanță școlară sau profesională redusă

Scăderea imunității și predispoziție la infecții

Creșterea riscului de boli cronice (hipertensiune, diabet, obezitate)

Tulburări de dispoziție, inclusiv depresie și anxietate

💡 Mic truc: Menține un program regulat de culcare și trezire, evită ecranele înainte de somn și asigură un mediu liniștit, întunecat și răcoros în dormitor, creează un ritual relaxant de seară.

11/08/2025

📚 Refuzul școlar – de ce apare și cm îl putem aborda

Refuzul școlar nu înseamnă doar “nu vrea să meargă la școală”, ci este adesea un semnal de alarmă că ceva se întâmplă în plan emoțional, relațional sau de sănătate.

🔍 Posibile cauze

Anxietate de separare (mai frecventă la copiii mici)

Bullying sau conflicte cu colegii/profesorii

Anxietate socială sau frică de performanță

Evenimente stresante în familie (divorț, pierdere, mutare)

Dificultăți de învățare nediagnosticate

Probleme de sănătate fizică – dureri cronice, boli digestive, migrene, afecțiuni endocrine, tulburări de somn

Tulburări de sănătate mintală – depresie, anxietate generalizată, tulburări obsesiv-compulsive, tulburări de comportament, tulburări din spectrul autist

👶 Cum se poate manifesta în funcție de vârstă

Preșcolar / primar mic – plâns dimineața, acuze somatice (dureri de burtă, greață), agățare de părinte

Ciclu primar / gimnaziu – scăderea bruscă a performanței, evitarea activităților școlare, acuze fizice repetate

Adolescență – izolare, somn excesiv sau insomnie, anxietate puternică, comportamente de opoziție

⚠️ La ce poate conduce dacă este ignorat

Întârzierea dezvoltării academice

Scăderea stimei de sine și a încrederii în propriile abilități

Agravarea anxietății sau depresiei

Ruperea relațiilor sociale cu colegii

Abandon școlar pe termen lung

🛠 Cum se poate interveni

Ascultă și validează emoțiile copilului – nu minimaliza fricile

Colaborează cu școala – diriginte, consilier, profesori

Consultație psihiatrică pediatrică dacă simptomele persistă, evaluare și intervenție psihologică

Plan de reintegrare treptată – întoarcere progresivă la ore

Sprijin familial constant – rutină clară, încurajare, siguranță emoțională

💡 Refuzul școlar este mai ușor de tratat atunci când este recunoscut și abordat la timp. Intervenția timpurie poate preveni consecințe pe termen lung și poate ajuta copilul să-și recapete încrederea și motivația.

10/08/2025

🧠🚨 De ce creierul adolescenților îi predispune la comportamente riscante?

Adolescența este o perioadă de schimbări profunde, inclusiv în creier. Iată principalele motive pentru care tinerii sunt mai tentați să-și asume riscuri:

🔹 Dezvoltarea incompletă a cortexului prefrontal
Această zonă a creierului, responsabilă pentru luarea deciziilor, controlul impulsurilor și gândirea pe termen lung, este încă în formare până în jurul vârstei de 25 de ani. De aceea, adolescenții pot acționa mai impulsiv și fără să analizeze complet consecințele.

🔹 Sistemul de recompensă hiperactiv
Adolescenții au un sistem dopaminergic foarte activ, ceea ce îi face să caute senzații tari și recompense imediate. Astfel, riscul și adrenalina pot părea mai atrăgătoare decât siguranța.

🔹 Influența socială puternică
Dorind acceptarea în grupul de egali, adolescenții pot lua decizii riscante pentru a se integra sau impresiona.

🔹 Lipsa experienței
Fără experiență și maturitate emoțională, este mai greu să evalueze corect pericolele și să gestioneze situațiile stresante.

💡Ce putem face?
Sprijinul părinților, educația și comunicarea deschisă pot ajuta adolescenții să învețe să gestioneze impulsurile și să ia decizii mai bune.

09/08/2025

🏃‍♀️ Mișcarea – “medicamentul” natural pentru sănătatea emoțională a copiilor și adolescenților 💚

Știai că doar 60 de minute de activitate fizică moderată pe zi pot:

🔹 Reduce riscul de depresie și anxietate

🔹 Îmbunătăți atenția și memoria

🔹 Crește încrederea în sine și capacitatea de a face față stresului

🔹 Regla somnul și apetitul

📊 Mișcarea stimulează eliberarea de endorfine, dopamină și serotonină – substanțe esențiale pentru o dispoziție echilibrată și o bună funcționare cognitivă.
În plus, sportul practicat în echipă aduce beneficii sociale: prietenii noi, spirit de colaborare, abilități de comunicare.

💡 Cum îi putem încuraja să fie activi?

✔ Alegeți împreună o activitate care îi place – dans, înot, ciclism, arte marțiale

✔ Organizați “pauze active” între teme și ecrane

✔ Petreceți timp împreună afară, chiar și pentru plimbări scurte

✔ Evitați ca mișcarea să fie percepută ca o pedeapsă sau obligație

🔍 Cheia: Nu performanța contează, ci consistența și bucuria mișcării.

06/08/2025

🎒 Începutul școlii – Ce e bine să facem și ce să evităm
(mai ales când copilul e anxios)

👩‍⚕️ Recomandări pentru părinți la final de vacanță

✅ Revenirea la rutină
Începeți cu câteva zile înainte: culcare devreme, trezit la ora de școală, mic dejun, îmbrăcat, fără ecrane seara.

✅ Alimentație & somn = echilibru emoțional
Un copil obosit și flămând e un copil vulnerabil. Rutina hrănirii și somnului chiar contează.

✅ Pregătiți copilul pentru schimbări de prietenii
Vara poate schimba dinamica relațiilor. Normalizați aceste tranziții.

✅ Evitați întrebările anxiogene
Nu întrebați: „Ți-ai făcut prieteni?”.
Întrebați: „Cum a fost ziua ta?”, „Ce ți-a plăcut cel mai mult?” sau „Ce ți-a displăcut?”.

✅ Faceți o repetiție generală
Un copil anxios sau care a avut dificultăți de adaptare poate beneficia enorm de o „simulare” a primei zile: vizitarea școlii, parcurgerea traseului, identificarea sălii, a dulapului, a locului de luat masa.

✅ Acceptați urcușurile și coborâșurile
Revenirea nu e o linie dreaptă. Răbdarea voastră = siguranță pentru copil.

✅ Ajutați copilul să-și gestioneze timpul
Primele săptămâni pot părea ușoare, dar volumul de lucru crește rapid. Nu încărcați agenda din start. Așteptați până în octombrie pentru activități extra. Încurajați echilibrul și modelați-l în viața voastră.

❌ Nu ignorați semnalele
Dacă observați îngrijorări, nu așteptați. Comunicați cu școala. Fiți vocea copilului vostru.

💬 Un start sănătos nu înseamnă perfecțiune, ci un ritm potrivit copilului tău.

05/08/2025

🔍 Ce sunt tulburările de alimentație? Când ar trebui să ne îngrijorăm?

Tulburările de alimentație nu înseamnă doar „a mânca prea mult” sau „a refuza mâncarea”. Sunt afecțiuni serioase, cu impact emoțional, fizic și social, care pot apărea la orice vârstă, chiar și în copilărie.

🍽️ Ce sunt, mai exact?
Tulburările de alimentație sunt dereglări persistente ale comportamentului alimentar, însoțite adesea de gânduri și emoții intense legate de greutate, corp și mâncare. Cele mai frecvente forme sunt:

Anorexia nervoasă – restricționarea severă a alimentației

Bulimia nervoasă – episoade de mâncat compulsiv urmate de comportamente de compensare (vărsături, exerciții excesive)

Tulburarea de alimentație excesivă (binge eating) – mâncat compulsiv fără comportamente de compensare

👶 Cum se manifestă la diferite vârste?
🔹 Copii mici (2-6 ani): refuz alimentar persistent, anxietate legată de mese, selectivitate extremă
🔹 Școlari (6-12 ani): preocupare pentru siluetă, evitarea meselor în familie, comportamente ascunse (ascund mâncarea, o aruncă)
🔹 Adolescenți (12+): diete severe, izolare socială, scădere sau creștere bruscă în greutate, episoade de mâncat compulsiv sau vărsături autoinduse

🧠 Adesea, aceste comportamente sunt asociate cu anxietate, depresie, perfecționism, stimă de sine scăzută.

🚨 Când ar trebui să ne îngrijorăm?

Când copilul/adolescentul evită frecvent mesele sau devine obsedat de calorii/greutate

Când are fluctuații semnificative în greutate

Când apar stări de leșin, oboseală extremă, lipsă de concentrare

Când mâncatul devine o sursă de conflict sau anxietate

‼️ Nu este o fază. Nu este doar moft. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.

👩‍⚕️ Dacă ai suspiciuni, discută cu un medic pediatru specialist în sănătate mintală.

💬 Mâncarea este despre viață, nu despre vină. Hai să vorbim deschis și să oferim sprijin!

05/08/2025

Adolescenții care mâncau mai puțin de 5 mese pe zi aveau scoruri metabolice mai slabe și un procent mai mare de grăsime corporală, chiar dacă aportul caloric total nu era mai mare.*👇

Asta înseamnă că nu doar ce mănânci contează, ci și când și cât de des.
Săritul peste mese poate dezechilibra metabolismul, favorizează acumularea de grăsime și duce adesea la gustări haotice și mai puțin sănătoase, mai ales seara.

👦👧 Obiceiurile alimentare regulate sunt o parte esențială a prevenției cardiometabolice, iar adolescența este o fereastră critică pentru educația nutrițională.

*𝑆𝑢𝑟𝑠𝑎̆: 𝑀. 𝐿𝑜𝑟𝑒𝑛𝑧𝑜 𝑒𝑡 𝑎𝑙., 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑖𝑢 𝑙𝑜𝑛𝑔𝑖𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑎𝑙 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑝𝑒 18 𝑖𝑢𝑙𝑖𝑒 2025, 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑟𝑖𝑠𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑑𝑖𝑜𝑚𝑒𝑡𝑎𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐𝑒 𝑙𝑎 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖.

01/08/2025

👫 Cum să-ți ajuți copilul să-și facă și să păstreze prietenii sănătoase?

Indiferent dacă are 3 sau 16 ani, este timid sau foarte sociabil, sprijinul tău contează enorm în dezvoltarea lui socială. Iată câteva modalități simple și eficiente:

🔹 Ajută-l să întâlnească alți copii
Pentru cei mici, organizează întâlniri de joacă sau ieșiți în locuri precum parcuri, biblioteci sau muzee. Pentru adolescenți, încurajează-i să se alăture cluburilor școlare, echipelor sportive sau grupurilor cu interese comune.

🔹 Vorbiți despre valorile voastre
Deschide conversații despre ce înseamnă pentru voi prietenia: bunătate, onestitate, cooperare. Întreabă-l ce calități apreciază la un prieten.

🔹 Folosește exemple reale
Povestește-i despre prieteniile tale și cm gestionezi tu relațiile. Copiii învață mult privind relațiile celor din jur.

🔹 Învață-l să-și stabilească limite sănătoase
Exersează împreună cm să spună „Nu-mi place asta” sau „Nu mă simt confortabil”. E important să știe să spună „nu” respectuos și să recunoască când și alții fac asta.

🧠 Sfaturi pentru prietenii sănătoase

1. Creează și susține oportunități variate de socializare, bazate pe interesele copilului.

2. Menține o conversație deschisă și continuă despre relațiile sănătoase.

3. Laudă comportamentele bune: empatie, sprijin, stabilirea limitelor.

4. Fii tu un model de relații sănătoase și de susținere.

5. Ajută copilul să-și seteze limite, mai ales în fața presiunii grupului.

6. Exersați acasă prin jocuri sau activități care dezvoltă comunicarea și colaborarea.

7. Lucrează cu el la rezolvarea conflictelor, ajutându-l să vadă și punctele de vedere ale celorlalți.

8. Fii prezent(ă), dar nu prea implicat(ă) — oferă-i spațiu să învețe din propriile experiențe.

🚫 Cum ajuți copilul să evite anturajele nepotrivite

🔸 Cunoaște-i prietenii și fii curios(ă) într-un mod blând despre cm se simte în acel grup.
🔸 Observă schimbările bruște de comportament, izolare sau renunțarea la activități preferate.
🔸 Discută despre influențele negative fără critici directe: „Ce ai face dacă un prieten ți-ar cere să faci ceva cu care nu te simți bine?”
🔸 Încurajează-l să-și păstreze autonomia și gândirea critică, chiar și când e în grup.
🔸 Arată-i cm să recunoască semnele unui anturaj toxic: presiuni constante, lipsa respectului, comportamente riscante.
🔸 Nu interzice din impuls — ascultă și construiește împreună cu el alternative sociale mai sănătoase.

💬 Prieteniile se învață, se cultivă și se dezvoltă treptat. Cel mai bun început pentru copilul tău e sprijinul și exemplul tău.