29/01/2026
Din perspectiva unui medic psihiatru pediatru
Evenimentele recente din România, în care au fost implicați minori, ne tulbură pe toți. Dincolo de șoc, teamă sau revoltă, e important să ne oprim un moment și să ne întrebăm: ce trăiesc copiii noștri și cm îi putem ajuta să fie în siguranță – emoțional și comportamental?
🔎 Ce e important să înțelegem
Copiii și adolescenții nu ajung brusc la comportamente extreme. De cele mai multe ori există un cumul de factori:
--> suferință emoțională nespusă (anxietate, depresie, furie intensă)
--> sentiment de respingere, umilință sau izolare socială
--> expunere repetată la violență (acasă, online, în grupul de egali)
--> lipsa unui adult de încredere cu care să poată vorbi sincer
--> impulsivitate crescută și dificultăți de reglare emoțională
Aceste lucruri nu scuză comportamentele periculoase, dar ne ajută să înțelegem că prevenția începe mult mai devreme, în zona relațiilor și a sănătății mintale.
💬 Ce pot face părinții ACUM
Chiar dacă propriile emoții sunt puternice, copiii au nevoie de noi calmi și disponibili.
1️⃣ Deschideți conversația Nu evitați subiectul. Întrebați simplu:
„Ai auzit ce s-a întâmplat? Tu ce ai înțeles? Cum te-a făcut să te simți?”
Ascultați mai mult decât explicați. Corectați informațiile greșite fără ton critic.
2️⃣ Validați emoțiile
Frica, furia, confuzia sunt reacții normale.
Evitați: „Nu ai de ce să te temi.”
Înlocuiți cu: „Înțeleg că te sperie. Și pe mine m-a afectat.”
3️⃣ Limitați expunerea la știri și social media
Copiii nu au aceeași capacitate ca adulții de a procesa imagini și informații intense. Expunerea repetată crește anxietatea și senzația de pericol permanent.
4️⃣ Observați schimbările de comportament
Semnale de alarmă pot fi:
- retragere bruscă
- iritabilitate extremă sau izbucniri de furie
- tulburări de somn
- preocupare excesivă pentru violență
- afirmații de tip „nu mai contează nimic” sau „aș vrea să dispar”
Acestea nu trebuie ignorate. Sunt semnale de suferință, nu „mofturi”.
🧠 Un mesaj esențial
Copiii nu devin violenți pentru că sunt „răi”, ci pentru că nu au învățat sau nu au primit ajutorul necesar pentru a gestiona durerea, frustrarea și impulsurile intense.
De aceea, la fel de important ca măsurile de siguranță este să vorbim despre:
✔ educație emoțională în școli
✔ acces real la servicii de sănătate mintală pentru copii
✔ combaterea bullyingului
✔ sprijin pentru părinți
🤝 Când e nevoie de ajutor specializat
Dacă un copil:
- vorbește despre a răni pe cineva sau pe sine
- pare copleșit de furie, tristețe sau teamă
- își schimbă radical comportamentul
este importantă evaluarea de către un specialist în sănătate mintală pediatrică.
❗️În situații de urgență, se apelează serviciile de urgență.
Astfel de momente sunt dureroase, dar pot deveni și un semnal de trezire:
✔️ copiii au nevoie de conectare, nu doar de corecție;
✔️ de ascultare, nu doar de reguli.
💌 Prevenția începe în fiecare conversație în care un copil simte că este văzut, auzit și înțeles.
