23/09/2022
Consimțământul se învață la orice vârstă și se încurajează cererea lui în (aproape) orice interacțiune socială.
Atunci când spunem : „Ai vrea să-i dai bunicului o îmbrățișare?”, copiii învață „E decizia mea dacă vreau sau nu să ating pe cineva.” și „Eu decid ce fac cu corpul meu.”
Atunci când spunem: „Vrei să continui să te gâdil sau ai vrea să mă opresc?”,
copiii învață „Eu decid dacă cineva mă poate atinge.”
Atunci când spunem: „Prietenul tău mai vrea să vă jucați jocul acela? L-am auzit spunând nu.”,
copiii învață „Când cuiva nu-i place ceea ce fac, trebuie să mă
opresc.”
Atunci când spunem: „Nu îmi doresc să stea nimeni la mine în brațe acum, dar poți să mă ții de mână.”,
copiii învață „Sunt mai multe moduri de a ne conecta. Nu trebuie să fac niciodată lucrurile cu care nu mă simt confortabil.”
Atunci când spunem: „Nu trebuie să mânânci asta dacă nu vrei.”, copiii învață „Eu decid ce introduc în corpul meu și am încredere în ce-mi spune corpul.”
Dragă adolescent/ă, tânăr/ă, persoană adultă,
Te poți răzgândi în orice moment. Chiar și după un flirt sau un sărut, chiar și după ce lucrurile încep să accelereze, acordul se cere mereu. Nu e un contract care te obligă să faci ceva ce nu îți dorești în legătură cu corpul tău.
Dragi părinți, îngrijitori, educatori sau responsabili de cei mai mici și
vulnerabili din jurul vostru,
Învățați-i pe ei că sunt unicii aparținători ai corpurilor lor. Au dreptul să le placă pupicii sau atingerile, îmbrățișările sau ținutul de mână, precum au și responsabilitatea de a respecta atunci când alții își exprimă preferința de a nu fi atinși sau de a li se cere consimțământul. Oferiți-le exemple adecvate vârstei de dezvoltare și nu presupuneți că, datorită vârstei timpurii, nu au fost sau nu vor fi expuși situațiilor în care ar trebui să se afirme.
Între timp, las mai jos niște exemple ale unor școlari care, condiționați de emoții mai puternice, precum rușinea lor sau dezamăgirea părinților, nu-și găsesc mereu curajul de a se încrede în instinctele proprii.
