Psiholog Logoped Horj Anca Sanda

14/11/2025

✨ De Ziua Logopedului ✨

Nu puteam lăsa să treacă această zi fără să onorez meseria care mi-a adus atât de mult sens și bucurie.

Logopedul este omul care îl ajută pe copil sau adult să-și (re)găsească încrederea în vocea sa. Este omul care lucrează cot la cot cu cel mic, pentru ca parcursul să fie unul susținut, colaborativ și, pe cât posibil, plin de joc și descoperire.

Nu e doar despre exerciții pentru limbă, obraji sau respirație. Este despre un întreg care se împletește armonios: timp, părinte, copil și logoped. Fiecare cu rolul său, fiecare indispensabil în această călătorie.

Mă bucur să pot onora această profesie și să fiu ghidul celor care își caută, redescoperă sau fortifică vocea.

💙 La mulți ani nouă! La mulți ani, logopedie!

✨ Fă-ți vocea auzită, copile drag. ✨

10/11/2025

Perfecționismul în copilărie și adolescență

Lucrând cu adolescenții, observ tot mai des o tendință spre perfecționist, o nevoie profundă de a nu greși, de a nu pierde respectul, atenția sau iubirea celor importanți pentru ei.

Trăim într-o societate care apreciază perfecțiunea și penalizează greșeala, o societate ce pare mereu „pe buza prăpastiei”. Și totuși, orice ființă și orice lucru se desăvârșește în timp.

Modelarea începe din copilărie, prin ceea ce copilul înțelege că se așteaptă de la el:
„Sunt iubit doar dacă am note mari? Dacă nu deranjez? Dacă nu greșesc?”

Dorința de a fi mai bun avându-te pe tine ca reper este una sănătoasă.
Însă dorința de a fi mai bun doar pentru a primi validare din exterior poate deveni o povară, mai ales atunci când acțiunile sunt dictate de frică.

Modelarea e un proces complex care are nevoie de timp, de eșec, de exercițiu, de încredere și de perseverență.
Ca părinte, sprijinul înseamnă să vezi nevoile și cauzele din spatele comportamentului copilului, nu doar rezultatele.
Iar ca adolescent, e important să înțelegi că autonomia nu e o ruptură, ci un proces. Sunt trepte pe care le urci în ritmul tău, uneori cu ajutor, dar întotdeauna cu propriul tău efort și dorință de a crește.

📘 Potrivit lui Flett & Hewitt (2024), perfecționismul își are rădăcinile în etapele timpurii ale dezvoltării:

în preșcolaritate, prin formarea atașamentului față de persoanele de îngrijire;

în copilăria mijlocie, prin dorința de reușită și apartenență la grup;

în adolescență, prin nevoia de a construi o identitate coerentă și un sens al sinelui.

Perfecțiunea nu e o destinație, ci o iluzie.
A crește înseamnă a învăța, a crede că poți și a-ți da șansa să poți, fără a purta în ghiozdanul tău frica.

03/11/2025

Oportunitatea de a beneficia de o evaluare a comportamentului alimentar prin intermediul probei EDI-3 s-a încheiat.

Unele dintre câștigătoare au făcut deja primul pas spre cunoașterea propriilor atitudini și comportamente alimentare. Mihaela Popa , Anca Vlădic , Dalida Curta .

Dar… ce sunt atitudinile alimentare? 🤔
Sunt credințe, preferințe, obiceiuri și imaginea pe care o avem despre noi înșine.
Toate acestea modelează felul în care mâncăm: ce, cât, când și de ce.

Exemple:
Credințele personale: „Carbohidrații îngrașă” → duc la evitarea pâinii, pastelor, etc.

Preferințele și obiceiurile: dacă am crescut într-o familie unde farfuria trebuia golită mereu, vom avea tendința să mâncăm tot, chiar și după ce ne-am săturat.

Comportamentul compulsiv: stresul, oboseala sau tristețea pot declanșa mâncatul emoțional – nu de foame, ci pentru a umple un gol interior.

Restricțiile alimentare: dorința de control poate duce la diete severe, urmate de episoade de mâncat excesiv.

Felul în care gândim despre mâncare devine felul în care mâncăm.

Schimbarea începe din interior cu atenție, conștientizare și blândețe față de propriile noastre obiceiuri.

Dacă simți că relația ta cu mâncarea are nevoie de mai mult echilibru, poți începe cu un pas mic: observă-ți gândurile și emoțiile atunci când mănânci. Acolo se află începutul schimbării.

🤍 Te aștept în cabinet pentru a descoperi împreună ce se ascunde în spatele comportamentului tău alimentar și cm poți construi o relație mai sănătoasă cu tine și cu mâncarea.

27/10/2025

Reamintesc că mâine, la ora 20:00, va avea loc extragerea celor 3 persoane care vor beneficia de o evaluare psihologică gratuită cu proba EDI-3.

Mulțumesc tuturor celor care s-au înscris până acum și vă invit să urmăriți pagina pentru rezultate!

A înțelege comportamentul alimentar înseamnă mai mult decât a controla mâncarea.

Înseamnă a descoperi ce emoții, nevoi și gânduri se ascund în spatele alegerilor noastre.

23/10/2025

Notă: Câștigătorii concursului sunt: Anca Vlădic, Dalida Curta și Mihaela Popa.
În zilele următoare, aceștia vor fi contactați pentru detalii privind programarea evaluării.
Felicitări tuturor participanților!

Luna aceasta am ales să ofer sprijin persoanelor care se confruntă cu dificultăți legate de comportamentul alimentar.

Poate te regăsești în:
– mâncatul emoțional,
– episoadele de mâncat compulsiv,
– sentimentul de vinovăție după mese,
– restricții alimentare repetate sau chiar comportamente de autovătămare.

Dacă ai între 18 și 50 de ani, ofer posibilitatea a trei persoane de a beneficia gratuit de o evaluare psihologică cu proba EDI-3, un instrument recunoscut pentru înțelegerea relației dintre emoții, corp și alimentație.

💛 Ce trebuie să faci:
1️⃣ Dă like paginii.
2️⃣ Distribuie postarea.
3️⃣ Etichetează o prietenă care crezi că ar putea fi interesată.

🎲 Alegerea celor 3 persoane se va face prin random.org, în data de 28.10.2025 la ora 20:00.

Urmărește pagina pentru rezultate — și fă primul pas spre o relație mai blândă cu tine și cu propriul corp.

14/10/2025

Facebook îmi amintește că a trecut deja un an de la workshopul „Emoțiile și mâncarea” — un eveniment minunat, organizat alături de un nutritionist dedicat, NutriConsult by Ioana Haș .

A fost o experiență specială, cu oameni care au înțeles că drumul către o relație sănătoasă cu mâncarea nu trece prin afecțiune, recompensă sau plictiseală, ci prin conștientizare și echilibru. 💚

🍽️ Emoțiile ne influențează mai mult decât credem alegerile alimentare.
Tu ce observi mai des la tine: mănânci pentru foame sau pentru emoții?

Rămâi aproape! Voi reveni cu o surpriză pentru tine, urmăritorul meu.

09/10/2025

Între refuz, uitare și acceptare

Uneori, lupta dintre vocea critică și cea blândă se poartă tăcut, în interior.
O simți dimineața, când te privești în oglindă și primul gând e:
„Par obosită... n-am făcut destul.”
Sau seara, când tragi linie și vocea aceea șoptește:
„Puteai mai bine. Ai greșit din nou.”

Ne obișnuim cu vocea critică.
Crezi că te motivează, că te ține „pe linie”.
Dar, în timp, aduce oboseală, rușine și sentimentul că, oricât ai face, nu e destul.

Vocea blândă, în schimb, e cea care te-ar întreba:
„Cum te simți cu adevărat azi?”
„Ai nevoie de o pauză?”
Dar, de multe ori, nu mai are loc.
Pentru că am învățat să o numim „slăbiciune”.

În cabinet, aud des:
„Nu știu să fiu blând(ă) cu mine.”
„Dacă nu mă critic, n-o să mă mai mișc din loc.”
Și totuși, tocmai blândețea e cea care vindecă.
Ea te ajută să-ți ridici privirea, nu să te biciuiești mai tare.

Aici intervine munca psihologului — de a face loc între cele două voci, de a aduce echilibru, de a te ajuta să înveți cm arată auto-compasiunea reală, nu doar în teorie.

Între refuz, uitare și acceptare e locul unde blândețea își face din nou loc.
Dacă simți că vocea critică te conduce prea des, poate e timpul să vezi ce are de spus și cea blândă.
🧭 Psiholog Horj Anca Sanda
Spațiu de reflecție, nu de judecată.

30/09/2025

Invitație către voi, dragi urmăritori

Ca psiholog, cred profund în munca continuă cu sine – așa cm ar trebui să se întâmple indiferent de profesie. Alegerea drumului meu profesional mi-a arătat că autocunoașterea este un proces fără sfârșit, așa cm nici ziua nu încetează să răsară după cea mai lungă noapte.

În postarea anterioară vorbeam despre „întâlnirile cu sine” și îl aduceam în atenție pe Micul Prinț cu ale sale popasuri interioare. Drumul către tine însuți presupune conștientizare și asumare, dar și frică, obstacole, blocaje.

Pe drumul către mine, m-am folosit de artă și simboluri – acele „chei” care deschid porți ale inconștientului și aduc în conștient informații și revelații. Fiecare cheie cere pași, răbdare și discernământ pentru a ști ce uși poate deschide.

Imaginea de mai jos a pornit de la o simplă linie, a prins contur într-un cerc și apoi s-a transformat într-o formă.

Tu ce modalități folosești pentru a te conecta cu tine însuți / însăți?

26/09/2025

Întâlniri pe drumul către sine

În fiecare dintre noi trăiește un „Micul Prinț”.

El pornește într-o călătorie de descoperire – a lumii și a sinelui. Fiecare om, fiecare loc, fiecare situație devine o piesă dintr-un puzzle interior care se completează treptat.

Uneori, ochii văd doar imperfecțiuni. Dar „Micul Prinț” ne amintește: cu inima vei vedea lucrurile cu adevărat, nu cu ochii.

Pașii pe drumul către sine ne duc la oameni care pot fi sprijin sau provocare – vulpi sau șerpi, întâlniri care ne construiesc sau dărâmă ziduri, care ne încălzesc sau ne îngheață.

Toate vin cu un sens.
Fiecare poartă în sine comori necunoscute.

Tot ce contează e să pășești.

Să conștientizezi că, în anumite situații, e important să fii ghidat, așa cm vulpea, pe care eu o privesc ca pe un psiholog, deschide mintea și inima „Micului Prinț”.

Tu ce întâlniri ai avut pe drumul tău către tine?

Dacă simți că ai nevoie să fii ghidat pe acest drum, sunt aici pentru tine.

12/09/2025

Vinovăția este o emoție care coboară omul. Puterea de a ierta și de a se ierta se construiește în timp – prin asumare, prin maturitate și prin renunțarea la dorința de a demonstra ceva, ție sau altora.

Pe cărările vieții pășim adesea prin întunericul vinovăției. Dar pas cu pas putem alege drumul spre iubire. Iubirea și grija față de noi înșine.

Mai important decât să oferi iertarea altora este să ți-o oferi ție. Atunci lucrurile capătă o altă față.

Pe drumul iertării, tu unde te afli?

Mă iert eu de fiecare dată când greșesc? De aici pornește totul, că de terminat nu se termină niciodată. Procesul. Ne plimbăm de la una la alta ca o minge ce-și caută polaritatea. Știu, trebuia să-…

10/09/2025

Fereastra Johari – un instrument pentru autocunoaștere

Știați că fiecare dintre noi are „patru ferestre” prin care ne putem privi pe noi înșine?
Modelul „Fereastra Johari” ne ajută să înțelegem mai bine cm ne vedem noi și cm ne văd ceilalți.

Zona deschisă – Ce știu și eu și știu și ceilalți despre mine.
(De ex. îmi place să ajut oamenii, sunt punctual.)

Zona ascunsă – Ce știu eu despre mine, dar nu arăt celorlalți.
(De ex. îmi ascund emoțiile.)

Zona oarbă – Ce nu văd eu despre mine, dar văd ceilalți.
(De ex. poate vorbesc prea repede fără să realizez.)

Zona necunoscută – Ce nu știe nimeni (nici eu, nici ceilalți); lucruri de descoperit.

Conștientizarea acestor patru zone ne ajută:
✔️ să comunicăm mai bine
✔️ să construim relații sănătoase
✔️ să ne descoperim punctele forte și zonele de creștere

Este un exercițiu util pentru adulți, dar poate fi adaptat și pentru copii, pentru a-i ajuta să-și înțeleagă emoțiile și comportamentele.

În cabinetul meu folosesc instrumente de autocunoaștere atât pentru copii, cât și pentru adulți, pentru a sprijini dezvoltarea personală și relațională.

21/08/2025

Cum se formează vocabularul copilului?

Vocabularul reprezintă totalitatea cuvintelor care aparțin unei limbi, din momentul formării acesteia și până în prezent. La nivel individual, vocabularul înseamnă ansamblul cuvintelor pe care o persoană le dobândește de-a lungul vieții.

Distingem între două tipuri de vocabular:

- Vocabularul activ, format din cuvintele folosite frecvent în comunicarea curentă;

- Vocabularul pasiv, alcătuit din cuvintele pe care o persoană le cunoaște, dar nu le utilizează în mod obișnuit.

Construcția vocabularului este un proces treptat, care începe din copilărie, prin explorare și interacțiune cu lumea. Copilul învață prin observare, ascultare și acțiune. Rolul părinților este esențial: fiecare experiență de zi cu zi poate deveni o oportunitate de învățare. De exemplu, atunci când avem nevoie de un obiect, putem să îl denumim clar: „Am nevoie de un pahar ca să beau apă. Hai să luăm paharul.”

În construirea vocabularului se pornește, de regulă, de la elementele cele mai apropiate copilului – familia (mama, tata, bunicul, bunica, sora, fratele), apoi se extinde treptat către obiectele și ființele din mediul înconjurător: fructe, legume, obiecte din casă, articole de îmbrăcăminte, animale etc. Astfel, copilul descoperă lumea prin cuvinte și își dezvoltă treptat atât vocabularul activ, cât și cel pasiv.

Pentru a sprijini acest proces, putem folosi și jocuri educative. Eu am pregătit două fișe cu „supă de cuvinte” în care copilul caută: fructe 🍎🍊🍌 respectiv obiecte din casă 🪑🍽️📚.

Aceste activități nu doar că fixează cuvintele, dar îi și motivează pe copii să descopere lumea prin limbaj. Fișele sunt potrivite pentru copiii care știu deja literele, însă pot fi ușor adaptate celor mai mici: prin culori (în cazul fructelor) sau prin indicii simple (în cazul obiectelor din casă).

Soluție fișe: Fișa 1. afine,banană, căpșună, cireșe, kiwi, măr,nectarină, pară, piersică, portocală, prună, struguri, zmeură.
Fișa nr.2 aragaz,boxă,canapea,dulap,fotoliu,frigider,masă,oglindă, scaun,tablou, televizor, vază