05/12/2025
Vă rog citiți!
❗️Conține informații foarte importante, scurt și la obiect, despre timpul petrecut la ecrane
Două greșeli majore legate de ecrane și creierul copilului tău, pe care-i posibil să le faci cu cele mai bune intenții fix în acest moment:
Ieri am fost speaker la conferința pe tema Ipad Kids din cadrul congresului de la UMF Carol Davila București organizat de studenți. Înaintea mea au vorbit conf. dr. Raluca Teleanu, neurolog pediatru, și dr. Lucia-Emanuela Andrei, psihiatru pediatru. Am rămas mută ascultând:
Cel mai mare pericol: televizorul, în fundal
Fără Duck tv. De ce să-ți înveți copilul să măcăne ca rața?
Studii recente arată că televizorul în fundal e cel mai nociv lucru pentru copiii între 2 și 5 ani, pentru că:
-reduce conversațiile, împotmolește limbajul
-îi distrage de la joacă
-le reduce atenția și concentrarea
-îi expune la conținut nepotrivit vârstei
-le strică somnul
-îi suprastimulează, chiar dacă noi credem că cel mic “nu se uită”
-la copiii vulnerabili, poate declanșa o criză epileptică
Au fost prezentate înregistrări făcute de părinți, care credeau că “are un tic copilul”. El avea o criză de epilepsie, de fapt.
Uneori, când părinții sunt întrebați câte ore stă la ecrane copilul, ei răspund că foarte puțin, iar medicul își dă seama de pe video că, în timpul crizei, undeva era aprins un ecran, care se reflecta într-o mobilă sau oglindă.
Dar, pentru că merge tot timpul pe fundal, iar copilul nu pare să se uite, părinții nu își dau seama cât afectează.
Nu toți, dar mulți părinți sunt dispuși să asculte de specialiști:
Întrebări importante: câte televizoare aveți?
Câte device-uri/tablete?
Care sunt zonele fără ecrane din casă? (Dacă nu aveți, faceți ca regulă de familie. Stabiliți ca, de ex, bucătăria să fie screen-free-zone. Neapărat, dormitorul! Dar regulile astea să fie respectate de toți, că asta mă aduce la a2-a greșeală colosală)
Propriul exemplu, când părintele stă pe telefon
Știam că e rău, dar nu aveam idee CÂT de nociv e să ne vadă copiii butonând. Dar are sens:
-deconectare (multe întreruperi, mai puține conversații, expresii faciale, copiii nu învață limbajul corporal, elemente non-verbale)
-probleme emoționale și de comportament (cresc furia, tristețea, indiferența, tantrumurile, crește frustrarea copilului când e privat de atenție)
-impact cognitiv (scade concentrarea, crește hiperactivitatea, nu notele la școală)
-scade inteligența emoțională (fiindcă părintele nu interacționează și asta limitează dezvoltarea emoțională a copilului)
Alte take-aways, please do not hate me:
Dopamina nu e molecula fericirii, e molecula “vreau mai mult”
Dovada că device-urile îi dizabilitează pe copii, dacă mai era nevoie:
Pacient in scaun cu rotile a zis in pandemie că, in sfârșit, se simte normal. Fiindcă la școala online se vedeau toți doar de la umeri în sus, cm se vede el tot timpul.
Un creier se formează în brațele mamei, nu în fața unui ecran.
Copiii se dezvoltă și autoreglează prin mamă sau îngrijitor. Prin atingere, voce, conectare.
Și o veste bună, pe final: mai nou, s-a stabilit că dezvoltarea creierului se oprește nu la 25 ani, cm știam până acum, ci la 30. Practic, atunci se termină oficial adolescența, felicitări tuturor tinereilor care au ajuns cu lectura până aici 😉
Spread the news, stingeți televizoarele și follow me, că raportez și altădată 😉
Şi Blondele Gândesc
