13/11/2025
Când l-am cunoscut pe autorul acestei autoevaluări, un minunat băiat de 9 ani, venea după încercări nereușite de a slăbi. Făcea sport, acasă se încerca ajustarea porțiilor, dar lucrurile pur și simplu nu se schimbau.
Așa au ajuns la medic, pentru o evaluare mai detaliată.
S-a dovedit că nu exista nicio cauză medicală: era pur și simplu o obezitate de aport și o mare nevoie de ghidaj profesionist, de echilibru și înțelegere.
10 kilograme mai târziu (în jos 😊), l-am rugat să noteze cm era „atunci” și cm se simte „acum”. Rezultatul îl vedeți în imagine.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost claritatea cu care un copil de 9 ani își amintește nu doar comportamentele, ci și trăirile: rușine, oboseală, lipsă de încredere, tristețe.
Iar acum: energie, ambiție, mândrie, sănătate.
❗️Asta vreau să subliniez: dincolo de kilograme sunt emoții, durere, și adesea lucruri nespuse nici măcar părinților. Copiii nu verbalizează mereu ce simt, dar o fac în felul lor: prin retragere, plâns, iritabilitate sau mâncare.
De aceea îi îndemn pe părinții cu copii cu exces ponderal: aveți răbdare. Nu renunțați repede. Căutați ajutorul potrivit și acordați timp.
Pentru că atunci când efortul e constant și ghidajul e corect, rezultatele vin. Și nu doar pe cântar. Ci în ochii unui copil care învață să spună: „Sunt puternic. Sunt sănătos. Sunt frumos.” 💚
Felicitări D., ție și părinților tăi buni! Mergem mai departe, cu aceeași determinare, încredere și răbdare 🤗