28/11/2025
Îndrăgostirea este, neurochimic vorbind, o stare ușor de comparat cu un drog.
Când ne îndrăgostim, creierul secretă dopamină – hormonul recompensei –, oxitocină – hormonul atașamentului –, și adrenalină – hormonul intensității.
De aceea totul pare mai viu, mai colorat, mai puternic.
Dar îndrăgostirea nu este iubire. Este doar faza de început în care proiecțiile noastre se întâlnesc cu imaginea idealizată a celuilalt.
Cercetările arată că această stare durează, în medie, între 6 și 18 luni. Apoi, chimia se liniștește și începe adevărata relație: cea dintre două persoane reale, nu două proiecții.
Când dopamina scade, începem să vedem și defectele. Aici se decide dacă iubim cu adevărat sau doar am fost fascinați.
Îndrăgostirea este o explozie chimică. Iubirea este o construcție conștientă.
De aceea, relațiile care supraviețuiesc sunt cele în care, după ce hormonii s-au liniștit, oamenii continuă să aleagă să fie împreună. Zi de zi.