Dr. Corina Lupău

Dr. Corina Lupău Psiholog clinician/Psihoterapeut/Doctor în Medicină
CIP Lupău Corina/Spital Județean/Univ. Oradea Programe de dezvoltare personala adulti si copii.

Domeniu principal de activitate: psihologie clinica - psihodiagnostic, psihoterapie, consiliere, autocunoastere pentru copii, adolescenti, adulti, cupluri, familii. Psihologia muncii, organizationala si transporturilor: avizare psihologica, orientare in cariera, training de personal. Tabere pentru formarea de abilitati sociale sau alte competente specifice. Asistenta psihologica online.

‘Neața! 🍁🍂☕️
15/11/2025

‘Neața! 🍁🍂☕️

Spun și eu vreo 5 idei joi, la Biblioteca Județeană, despre cm începe consumul de substanțe psihoactive, ce funcționeaz...
14/11/2025

Spun și eu vreo 5 idei joi, la Biblioteca Județeană, despre cm începe consumul de substanțe psihoactive, ce funcționează și ce nu în abordarea consumatorilor. Să fie fain!

12/11/2025

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐜𝐞 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐮 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐫𝐢. 𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐮𝐫𝐨𝐬𝐢𝐧𝐜𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞
Dacă stai mult timp lângă o persoană care râde, începi să zâmbești și tu. Dacă petreci o seară cu cineva anxios, simți tensiunea fără să știi de ce. Partenerul sau prietenii îți completează frazele sau vă gândiți la același lucru într-o situație.

Cercetările din neuroștiințe arată că creierele oamenilor care petrec mult timp împreună încep să se sincronizeze, un fenomen numit 𝒏𝒆𝒖𝒓𝒐𝒔𝒊𝒏𝒄𝒓𝒐𝒏𝒊𝒄𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆. Cu alte cuvinte, modul în care gândim, simțim și reacționăm începe să semene cu al celor din jurul nostru.

Cum funcționează neurosincronicitatea
Creierul nostru e un organ profund social. Când interacționăm, neuronii oglindă traduc emoțiile celuilalt în propriul nostru limbaj intern. Astfel, îi simțim bucuria, frustrarea, frica. Pe termen lung, aceste experiențe comune duc la alinierea undelor cerebrale și reacționăm la stimuli asemănători, avem ritmuri emoționale apropiate, chiar și stiluri de gândire similare.

La adolescenți, acest fenomen e mult mai puternic, pentru că:
📌au creierul în plin proces de remodelare
📌sistemul de recompensă e extrem de sensibil la acceptarea socială
📌nevoia de apartenență e mai importantă în această etapă, pentru formarea identității

Când un adolescent petrece timp într-un grup în care se încurajează competiția, ironia sau comportamentele de risc, creierul lui învață aceste tipare ca normale. Când e într-un grup empatic, cooperant și autentic, cu comportamente pro-sociale, rețelele neuronale ale empatiei și autoreglării se întăresc.
Pe scurt, ne devenim unii altora mediu de creștere sau de rănire.

Deci, ce numesc adolescenții noștri azi prieteni, devine mâine o parte din ei.

09/11/2025

𝟏𝟎 𝐦𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐥𝐚 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐢
Le aud deseori în cabinet și am făcut un sumar al lor.

𝐄 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐟𝐚𝐳𝐚̆, 𝐨 𝐬𝐚̆-𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐜𝐚̆. Unele faze trec, dar depresia netratată se poate agrava și lăsa urme adânci.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐞, 𝐧-𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐞. Mulți adolescenți deprimați par calmi sau funcționali, dar se simt goi pe dinăuntru, nefolositori. Alteori, depresia e mascată de tulburări de comportament, iritabilitate, opozanță, negativism.

𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐞, 𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐟𝐭 𝐬𝐚𝐮 𝐚𝐥𝐢𝐧𝐭. Depresia e o tulburare complexă, nu o problemă de voință. Adolescenții pot dramatiza uneori dar emoțiile lor sunt reale și intense. A minimaliza suferința nu o face să dispară.

𝐓𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐬𝐚̆ 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐢𝐯 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞. Să-i ceri la modul direct să gândească pozitiv unui adolescent deprimat este ca și cm ai cere cuiva cu o fractură de femur să alerge.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐯, 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐞 𝐢̂𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞?! Depresia nu ține cont de hanoracul pe care îl poartă, de faptul că merge la o școală privată sau că are mobilier de lux în camera lui.

𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐭̦𝐢𝐧𝐞 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐭. Activitatea ajută, dar nu vindecă, uneori doar maschează suferința și amână accesul la specialist.

𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐭̦𝐞. Poate fi și apatie, retragere socială, iritabilitate, gol interior, oboseală, insomnie, comportamente de risc, scăderea randamentului școlar.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐫 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐨 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐢𝐩𝐥𝐢𝐧𝐚𝐭𝐚̆, 𝐧-𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐭. Depresia nu e lipsă de disciplină, ci o tulburare care afectează energia, motivația și gândirea.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐫𝐚̂𝐝𝐞, 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐭. Mulți adolescenți deprimați poartă un zâmbet social sau utilizează umorul ca mecanism de apărare.

𝐓𝐫𝐞𝐜𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐢𝐧𝐞, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐭𝐢𝐦𝐩. Uneori timpul agravează simptomele, dacă persoana nu primește ajutor.

Depresia este o tulburare complexă care afectează funcționalitatea bilogică, socială, cognitivă și emoțională a puiului tău. Fii atent la el!

Conceptul de buclă a sărăciei explică de ce copiii proveniți din familii sărace, rămân la rândul lor, săraci. Pe scurt, ...
08/11/2025

Conceptul de buclă a sărăciei explică de ce copiii proveniți din familii sărace, rămân la rândul lor, săraci. Pe scurt, lipsa de acces la resurse îi determină să abandoneze timpuriu educația formală. Pot accesa astfel doar joburi necalificate, prost plătite care mențin un nivel scăzut de trai.

Această dinamică este pasată mai departe propriilor copii care moștenesc nu doar deficitul de resurse, ci și o mentalitate bazată pe autoeficacitate scăzută, lipsa de speranță, diminuarea încrederii în controlul propriului destin.

De ce am pus fotografia de mai jos? Cred că se vede pe fundal, tufa de trandafiri din curtea mea, sărăcită de vremea de toamnă. Cu toate astea avem o splendoare de floare.

Chiar și în condiții vitrege, sunt
răzleț, copii care se ridică și își depășesc condiția precară și înfloresc de-a dreptul. Un astfel de tânăr acum cunoscut de curând.
Să ne fie dimineața senină!

07/11/2025

Am fost întrebată de curând cm le răspundem adolescenților când ne întreabă dacă noi am fumat, consumat alcool sau alte substanțe, în adolescența noastră. Le spunem adevărul sau îl păstrăm pentru noi?

În primul rând, când un adolescent te întreabă asta, nu caută neapărat o confesiune. Vrea să vadă dacă ești autentic, dacă poți fi sincer fără să îl judeci sau dacă și tu ai fost vulnerabil și tentat la vârsta lui.

Poți, inițial, întoarce întrebarea ”Ce te face curios despre asta?” sau “Ce crezi tu că se întâmplă când cineva încearcă?”, astfel îi dai șansa să se exprime și să vezi sursa iscodirilor lui.

Ca principiu, onestitatea este importantă pentru relația părinte-copil, pentru a construi încredere. Dar modelul pozitiv este esențial. Copiii și adolescenții nu au încă maturitatea emoțională să înțeleagă nuanțele trecutului tău fără să-l vadă drept 𝒑𝒆𝒓𝒎𝒊𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆.

În adolescență, gândirea morală e încă în formare. Adolescenții tind să vadă lumea în alb și negru, bine sau rău. Nu pot integra ușor ideea că cineva a făcut o greșeală și totuși este un adult de încredere. De aceea, poveștile despre trecutul tău trebuie dozate cu grijă.

Focalizarea pe învățare este cheia. Dacă alegi să-i împărtășești experiențele tale, mesajul trebuie să fie axat pe consecințe și pe ce-ai învățat tu din asta, nu pe “Uite, am făcut-o și am scăpat!” Adică, nu încerca să povestești cu umor sau cu o atitudine romanțată.

Există un pericol al confesiunii brute. Dacă îi povestești cu nostalgie sau cu amuzament “Ei, ce mai fumam și eu la 16 ani!”, riști:
- să normalizezi comportamentele riscante
- să slăbești autoritatea ta morală în ochii lui
- să îl faci să creadă că riscurile sunt minore sau că oricum toți o fac și nu pățești nimic

Dacă alegi să-i spui, iată cm poți să o faci bine.
📌Pune accent pe ceea ce ai înțeles mai târziu, pe riscuri, suferință, greșeli pe care le-ai regretat.
📌Sublinează schimbarea “Tocmai pentru că am trecut prin asta, știu cât de ușor poți să aluneci și cât de greu este să repari."
📌Încurajează gândirea critică, nu imitarea.

Nu trebuie să pari impecabil, ci doar să fii congruent! Pe scurt, vorbește despre greșelile tale sincer dar cu responsabilitate, fără să le glorifici.

06/11/2025

04/11/2025

Cei 77 ani de-acasă
Sunt vârstnici de o politețe genuină care își are izvorul în bunul simț. Și azi sărbătorim ziua bunului simț. Mă rog, eu i-aș spune comemorare dacă n-ar mai exista oameni precum cel din amintirea pe care o împărtășesc cu voi.

Eram psiholog începător, tinerică, în spitalul vechi. Consiliasem un nenea în vârstă de 77 ani cu un cancer bronhopulmonar în stadiu avansat. În ziua cu pricina urma să fie externat, fiind în afara resurselor terapeutice. Cu vorbe brute spus, era externat, să poată muri acasă, după cm ceruse atât el cât și familia.

Intru pentru ultima oară la el în salonul 11, un fel de anticameră a morții, pentru că acolo erau internați pacienții ante finem. După discuție, îmi iau rămas bun de la bunic, recunosc, cu stomacul strâns ca o papiotă.

Și ce-i urezi, de obicei, unui om bolnav?
- Multă sănătate zic!, pe un ton cald și încurajator.
Urarea era gândită ca speranță de ne-suferință. Stupidă, cred acum, cu experienta de 25 de ani deși, natural, în spital este urarea care se folosește cel mai des.

Își dă masca de oxigen jos de pe față și îmi răspunde bonom, senin și cu mult bun simț:
- Mulțumesc la fel!

Recunosc că acest “la fel”, interpretat spontan de creierul meu ca o oglindă a stării lui, mi-a dat fiori reci pe șira spinării.

03/11/2025

In urmă cu mulți ani, vine o mămică la cabinet cu un băiat de gimnaziu, isteț dar cu slabe abilități sociale. Verific sursele inabilităților precum și resursele. Să vedem ce putem face, pe ce ne putem baza. Așa ajungem să explorăm ideea de interacțiune cu colegii, la joacă în curtea școlii.

Zice băiatul că în curte merg doar cei care se bat. Imi vine greu să cred, dar mama confirmă. Sub pretextul unei evaluări complete, cer permisiunea să vorbesc și cu diriginta.

Când se întâmplă acest lucru diriginta zice la fel “Da. Asta fac, doar cei care se bat ies în curte!” Intreb despre profesorul de serviciu. Oare el nu-i supraveghează? “Ce să-i supravegheze, doamnă? zice diriginta. Noi suntem la țară și școala nu are gard așa că se fugăresc prin păpușoiul care mărginește terenul de sport”.

Ce vreau să spun? Așa cred că vor ajunge și rețelele sociale. O curte în care vor interacționa doar bullyies. In care se vor hăitui, lovi virtual. Care pe care.

Pentru că, sunt oameni care nu știu să facă diferența între realitate și ficțiune, între autoironie și a te lua prea în serios, între glumă și seriozitate profesională, între adevăr și opinie.

Sunt oameni care citesc pe diagonală, titlul sau primele rânduri și deja au certitudini sau care, pur și simplu, nu înțeleg un text.

Sau dacă-l înțeleg, simt să îl răstălmăcească, să-l pună în contextul lor personal, să transforme un cuvânt într-o armă, într-un verdict sau într-o etichetă.

Care citesc nu ca să înțeleagă, ci ca să prindă greșeala, tonul, cuvântul nepotrivit care le confirmă convingerile.

Care ies în “curte” doar pentru a se bate. Iar în timp, cei pașnici, se vor retrage.

Să fim bine și să păstrăm curtea prietenoasă! Cât încă, se poate.

02/11/2025

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐛𝐮𝐫𝐧𝐨𝐮𝐭 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥
Lucrez într-un spital mare. De ani de zile, am văzut colegi care își pun corpul și mintea la încercare pentru a-i salva pe alții.

Asistente care lucrează 12 ore în picioare, cu pacienți dificili și familii în așteptare. Și da, copilul le așteaptă seara după tură, ca pe cineva odihnit și disponibil de a pregăti masa, de a face problema la mate la care nu s-a descurcat singur sau să învețe împreună poezia pentru a doua zi.

Sunt medici pe care-i văd dimineața buhăiți de nesomn după o gardă solicitantă. Și ghici ce? Au în față o zi normală de muncă. Plus o familie pe acasă, care se descurcă cm poate.

Sunt infirmiere care ies din tura de noapte și merg să mai schimbe la domiciliu, o bătrânică uitată de familie, pentru că bănuții din salariu nu ajung și pentru meditațiile copilului.

Realitatea este că în spitale e multă oboseală. Și când nu este timp de odihnă și cerințele sunt prea ridicate, fie și de la sine, apare epuizarea. Când ești epuizat, culmea, dispare somnul. Când ești suprasolicitat, te enervezi ușor și nu te poți concentra.

Așa apare tentația liniștirii rapide, cu o pastiluță pentru “nervi”, pentru somn sau pentru a rămâne treaz și concentrat. Anxioliticele, somniferele, psihostimulentele și uneori, chiar anestezicele pot deveni, pentru unii, o soluție de criză, la presiunea constantă de a funcționa în parametri cât de cât rezonabili.

„Dacă nu dorm, nu pot lucra mâine.”„Dacă nu mă calmez, nu pot intra în salon.” „Doar până trece perioada asta grea.” Dependența se poate instala treptat din nevoia disperată de a rămâne capabil.

Paradoxal, cei care cunosc cel mai bine mecanismele și riscurile medicației sunt adesea cei mai predispuși să le ignore în propria viață.
Explicațiile sunt multiple:
📌Acces facil la medicamente, prin prescripții interne sau rețete.
📌Cultura invulnerabilității. „Eu trebuie să fiu bine, pacienții depind de mine.”
📌 Lipsa timpului pentru propriile nevoi psihice.
📌 Rușinea asociată cu ideea de a cere ajutor psihologic
📌Presiunea emoțională constantă

Cei mai mulți profesioniști nu pornesc pe acest drum cu intenția de a abuza de substanțe. Toleranța crește treptat, iar controlul se erodează lent. Ceea ce începe ca o pastilă „doar când nu pot dormi” devine, treptat, o rutină zilnică.

Dacă un alprazolam îl purta, la un moment dat, pe tărâmul lui Morfeu, treptat are nevoie de 2-3. Ulterior se trece la ceva mai hard până când doar anestezia mai funcționează. Și, înainte de a realiza, persoana își dă seama că nu mai poate funcționa fără ajutor.

Burnout-ul pare un concept perimat care s-a banalizat în ultimii ani, datorită utilizării nepotrivite, deseori pentru simpla oboseala care trece cu un somn bun. În realitate, la personalul medical, turele lungi, supraîncărcarea cu sarcini, stresul constant, presiunea performanței, așteptările negative cu care vin pacienții și aparținătorii dar și confruntarea permanentă cu neputința, suferința și moartea se agregă și își potențează reciproc efectele.

Nu vreau să înțelegeți că asta se petrece, doar că se poate întâmpla (așa cm poate, nu știm, a fost cazul medicului decedat în gardă).

Ce ar fi bine de știut e că, dincolo de halat, există un om care simte, obosește, se îngrijorează. Și, din păcate, uneori, poate își ascunde suferința cu o pastilă.

Bună dimineața…cu noaptea-n cap, de la noi de pe hol. ☕️🍂🍁🌰🎃
01/11/2025

Bună dimineața…cu noaptea-n cap, de la noi de pe hol. ☕️🍂🍁🌰🎃

Address

Strada Malului Nr. 6
Oradea
410002

Telephone

0723886696

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Corina Lupău posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Corina Lupău:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category