28/09/2025
Mâine este Ziua internațională a inimii, zi care promovează conștientizarea bolilor cardiovasculare, prevenția, îngrijirea fizică a inimii. Dar azi, pentru că e duminică și avem timp de lectură, vă recomand ultima carte scrisă de Irvin Yalom, “Ora inimii”. Altfel de inimă, simbol pentru grija de sine și sănătatea emoțională.
Câteva idei, cât să vă fac poftă.
O dată cu înaintarea în vârstă și cu unele limitări de memorie, Yalom decide să modifice modul în care practică psihoterapia. În locul sesiunilor de lungă durată, apelează la sesiuni unice de o oră, online sau în format adaptat, pentru pacienții care caută ajutor, conexiune și validare în momente de nevoie, de suferință, anxietate sau pierdere.
Cartea cuprinde circa 22 de povestiri din peste 300 de sesiuni unice, gândite ca întâlniri de o oră, în care limitările timpului și ale cadrului terapeutic duc la interacțiuni intense, oneste și revelatoare.
Yalom relatează și fragmente din viața lui, copilăria lui angoasantă, evoluția sa profesională, pierderea partenerei de viață și impactul acestora asupra sa, atât ca om, cât și ca terapeut. Aceste aspecte le găsiți descrise pe larg în volumul său anterior “Călătorie către sine”.
Temele centrale fac referire la vulnerabilitate, prezența “aici şi acum”, importanţa conexiunii imediate, cât de mult poate fi revelator o întâlnire scurtă dar autentică, cm limitele nevoilor personale (anxietate, singurătate, pierdere) cresc dorinţa de a fi văzut, auzit, înțeles.
Câteva lecții valoroase, pe care le învățăm deopotrivă, noi psihoterapeuții dar și pacienții noștri din această carte:
📌Importanța prezenței și a autenticitații. În mod normal, terapia implică relații pe termen lung, construite în timp. Yalom arată că, chiar și într-o singură sesiune, dacă terapeutul este autentic, vulnerabil, dispus să se expună, pot apărea conexiuni vindecătoare. Această abordare provoacă și terapeutul. Ce înseamnă să fii suficient de personal în relația terapeutică? Ce sacrificii sau riscuri implică deschiderea personală?
📌Condiția temporarității. Timpul limitat la o oră, o întâlnire, obligă atât pacientul, cât și terapeutul să fie pragmatici, să meargă la esență, să abandoneze surprizele inutile care în terapia pe termen lung se pot explora încet.
📌Vulnerabilitatea ca resursă terapeutică. Frica de a nu fi destul de bun, teama de judecată, uitarea, toate acestea devin teme în care vulnerabilitatea terapeutului poate facilita vulnerabilitatea pacientului.
📌Adaptarea la schimbare. Limitările personale ale terapeutului (memoria, vârsta) + contextul global (pandemia) + noile realități (online) forţează regândirea practicii, ceea ce arată flexibilitate clinică și integritate profesională.
📌Empatie, conexiune umană. Într-o lume marcată de izolare, anxietate, suferință, aceste sesiuni unice devin pentru mulți, întâlniri de ancorare în real. Ele dau iluzia că nu suntem singuri cu durerile noastre. Că cineva poate să ne vadă și să ne accepte cu limitările noastre.
Ca lectură suplimentară, recomand și “Inima îndrăgostită”, scrisă ani buni înainte de Marilyn Yalom, soția pe care acesta o regretă.
Să avem grijă de inimile noastre (indiferent de sensul propriu sau figurat al termenului)!
