Dr. Corina Lupău

26/02/2026

S-a umplut aseară Cărturești Oradea cu oameni interesați de bunăstarea în relații.

Am pus pe masă câteva întrebări.
❤️De ce iubim cm am fost iubiți?
❤️Ce ne activează în relațiile cu partenerul?
❤️De unde vin reacțiile pe care le avem?
❤️Cum să transformăm reacțiile automate în răspunsuri conștiente?

Cu această ocazie, vă propun să atașați mărțișorului de duminică, o carte.

25/02/2026

Autorii mini-seriei 𝑨𝒅𝒐𝒍𝒆𝒔𝒄𝒆𝒏𝒄𝒆 revin cu ecranizarea cărții 𝑰̂𝒎𝒑𝒂̆𝒓𝒂𝒕𝒖𝒍 𝒎𝒖𝒔̦𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓, a lui W. Golding.

Imi amintesc că am citit-o pe la 10 ani, ca pe o poveste, fără să mi se pară nici măcar interesantă. Am reluat-o în urmă cu un deceniu și am fost profund mișcată de felul în care autorul creionează, pe fundamente psihologice, personajele.

Ce se întâmplă cu ființa umană atunci când structurile sociale, normele și autoritatea externă dispar? Din perspectivă psihologică, cartea explorează conflictul dintre civilizație și pulsiunile primitive, dintre supraeu și instinct. Șochează.

Plotul e simplu. O gașcă de predolescenți este parașutată pe o insulă pustie. In scurt timp, între ei se dezvoltă o dinamică ce devoalează contrastul dintre binele fragil și răul latent. De altfel, Golding pornește de la o ipoteză profund pesimistă, aceea că răul nu este produsul societății, ci există deja în om. Societatea nu creează moralitatea, ci ține, prin norme, răul sub control.

Copiii ajung rapid de la joc la cruzime. Am putea crede că din necesitate dar este vorba de plăcerea puterii, a dominării și a descărcării agresive. Sună familiar, nu-i așa (?), dacă ne gândim la agresivitatea descărcată gratuit, în zilele noastre, pe rețelele sociale.

Absența regulilor scoate la suprafață pulsiuni primitive cm ar fi agresivitatea, sadismul, dorința de supunere a celuilalt. Astfel, asistăm la o regresie de la funcționare rațională la una arhaică, tribală.

Se remarcă 3 personaje care pot fi citite ca instanțe psihice, în cheie freudiană.

Ralph, ca exponent al eu-lui reprezintă rațiunea, organizarea, responsabilitatea. Este orientat spre realitate, reguli, cooperare. Slăbește însă, pe măsură ce presiunea grupului și haosul cresc. Eul este fragil atunci când nu este susținut de o structură socială solidă.

Piggy este vocea morală, a legii, a regulilor internalizate, un simbol al gândirii logice, științifice. Este ridiculizat, marginalizat și, în final, distrus. Moartea lui Piggy simbolizează moartea moralității și a conștiinței.

Jack este dominat de impuls, agresivitate, dorință de putere, fiind carismatic, dar crud. Trăiește din satisfacția imediată și din controlul fricii. Id-ul preia conducerea atunci când supraeul dispare și ego-ul este copleșit.

Pentru zona politică, volumul poate fi un real manual. Golding arată cm frica poate fi un mecanism central de control. Fiara, de care se tem copiii, nu este reală, dar frica este. O frică difuză, neclară pe care grupul o proiectează într-o entitate externă. Jack exploatează frica celorlalți pentru a-și consolida puterea. Frica nearticulată este o unealtă cu care ceilalți sunt ușor de manipulat și duce la supunere oarbă.

Romanul ilustrează și câteva fenomene bine cunoscute în psihologia socială. Copiii nu mai acționează ca indivizi, ci ca masă, responsabilitatea este diluată și nimeni nu se simte vinovat. Prin contagiune, violența este normalizată. Ritualurile, vopsirea feței și dansurile sunt mecanisme de dezumanizare și suspendare a responsabilității morale.

Capul de porc este o reprezentare brutală a părții întunecate, negate. Răul nu vine din exterior, ci din interior. Simon înțelege adevărul, dar adevărul este insuportabil pentru grup. Fără protecție socială duce la anihilare (moartea lui Simon).

Apariția adultului pare o salvare, dar psihologic este profund ironică pentru că lumea adulților este deja în război. Diferența este doar de scară, nu de natură. Civilizația este un strat subțire peste haos, nu o garanție a binelui.

Primul episod a fost lansat aseară pe HBO Max, iar celelalte trei vor apărea în următoarele săptămâni, câte unul în fiecare marți.

24/02/2026

De câteva ori pe an îmi mut cabinetul într-o cafenea. În seara asta, la Tucano.

Am sărbătorit Dragobetele românesc cu un matcha japonez. Cu o sală cu oameni faini, am decis că, deși iubim românește, vorbim mai multe dialecte ale dragostei.

Am povestit despre cm să nu confundăm intensitatea cu profunzimea, îndrăgostirea cu iubirea asumată și matură. Despre importanța limitelor și cm să nu ne pierdem pe noi în relații.

Concluzia serii a fost că iubirea care durează nu e un foc de artificii, ci jarul dintr-un șemineu. Dacă nu pui lemne pe foc, se stinge.

Iubiți-vă, oameni faini!

23/02/2026

𝐓𝐮 𝐬̦𝐭𝐢𝐢 𝐜𝐞 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐢 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞?
Nu, nu e vorba despre flori, ciocolată sau vin.

🤍În realitate vii cu o teorie a relațiilor pe care ai învățat-o acasă, din interacțiunea cu părinții tăi și din relația lor. Pe baza acesteia te aștepți ca partenerul să răspundă nevoilor tale, să fie disponibil și securizant sau dimpotrivă, ești în gardă pentru că te aștepți să fie absent emoțional, inconsecvent. Îți spui că meriți să fii iubit sau te gândești că nu ești suficient de bun ori, compensator că ești mereu mai bun decât celălalt.

🤍Vii cu concepții despre relații. “Femeia trebuie să …”, “Bărbatul trebuie să …”. Vii cu un tipar conștient pe care ți l-ai creionat și un set de trăsături pe care le pretinzi, set care, rareori se potrivește cu realitatea spre care te îndrepți inconștient.

🤍Mai vii cu un un scenariu al relației de cuplu pe care l-ai văzut la adulții semnificativi din copilăria ta. La mama și tata, bunicul și bunica sau alți adulți din jurul tău. Vii cu o hartă de roluri.

🤍Cari după tine bagajul emoțional pe care l-ai strâns în anii tăi de până acum. Porți frici, nereușite, trădări, dezamăgiri. Răni nevindecate sau închise parțial, gata oricând să zemuiască din nou.

🤍Aduci apoi, resursele pe care crezi că te poți baza pentru a fi plăcut și a face relația să funcționeze. Vii cu abilități, valori, preocupări, competențe.

🤍Mai aduci așteptări, temeri, dorințe, vise, speranțe, previziuni.

❤️Oricum, vii la întâlnire cu rucsacul plin, fără să știi.

22/02/2026

Conversații cu dragoste la Lotus Retail Park
Modele afective la Cărturești Oradea
Echilibru în haos la Cetatea Oradea

20/02/2026

𝑨𝒖𝒕𝒐-𝒔𝒂𝒄𝒓𝒊𝒇𝒊𝒄𝒊𝒖𝒍 vine la pachet cu o femeie epuizată fizic și psihic, cu dificultatea ei de a spune nu, chiar când sunt date laoparte nevoile proprii de bază. Mai vine cu relații dezechilibrate, de regulă cu atracție pentru parteneri care trebuie salvați. Rolul de mamă amplifică auto-sacrificiul, îl legitimează și este pasat ca o ștafetă fetei.

Cum îl transmitem fetelor noatre?

În primul rând prin modelul mamei care duce tot, nu se plânge niciodată, nu cere ajutor, care pune mereu nevoile celorlalți înaintea nevoilor proprii. Mama care obosește dar continuă, care se descurcă și iartă mereu pentru binele familiei. Fetele primesc mesajul că auto-sacrificiul vine la pachet cu rolul de femeie și curând, intră în identitatea acestora.

Există un imbaj bogat prin intermediul căruia se normalizează renunțatarea la sine. De câte ori nu ați auzit expresii ca ”O femeia adevărată ține casa”, ”Important e ca ceilalți să fie bine” sau dacă a alunecat cumva și s-a gândit și la ea, i se spune să nu fie egoistă.

Recompensa fetiței cuminți. Deseori fetele sunt apreciate pentru docilitate, empatie excesivă, altruism, disponibilitate. Alteori, pentru maturizare precoce. Mamele spun ”E atât de responsabilă”, ”E un ajutor pentru mine” și merge până la parentificare. Fetița învață că nevoile ei nu sunt importante și preia roluri de adult. Asociază astfel, iubirea cu sacrificiul de sine.

În familiile unde emoțiile intense sunt minimalizate sau unde exprimarea nevoilor este etichetată drept dramă, fetele învață să își reducă vocea interioară. Ajung să creadă că a cere este deranjant, a pune limite e agresivitate iar odihna este văzută ca un lux.

În multe linii familiale, autosacrificiul feminin a fost o strategie de supraviețuire în contexte dificile ca război, sărăcie, instabilitate, patriarhat rigid. Femeile au rezistat prin adaptare, tăcere și prin muncă excesivă. Acest model a rămas activ și în contexte în care nu mai este necesar.

Dacă ești mamă de adolescentă, arată-i că iubirea nu înseamnă anulare de sine și oferă-i modelul mamei care-și permite să se odihnească fără să se simtă vinovată.

19/02/2026

𝐑𝐢𝐯𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐞𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆
La această vârstă, rivalitatea poartă masca unor comportamente răutăcioase. Forme subtile cm ar fi ironiile, sarcasmul, excluderea din grup, bârfe, competiție pentru validare, comparații legate de corp, note, popularitate.

Fetele se compară. Cine arată mai bine Cine e mai populară? Cine primește mai multă atenție?

De cele mai multe ori, ascunde nesiguranță, teama de a fi exclusă, stimă de sine fragilă, dorința puternică de apartenență. Comparația constantă amplificată de social media, accentuează rivalitatea. În această etapă, identitatea este în construcție. Iar când încă nu știi bine cine ești, e ușor să te definești prin comparație cu altcineva.

Obișnuim să ne învățăm fetele să fie drăguțe. Dar hai să le învățăm cm să-și gestioneze emoții ca invidia, rușinea, teama. Cum să-și construiască o stimă de sine independentă de comparații și cm să transforme competiția în inspirație. Rivalitatea scade atunci când identitatea devine mai solidă. Când o fată știe cine este, nu mai simte că altă fată îi amenință valoarea.

Dacă ești părinte de adolescentă, nu minimaliza conflictele dintre fete. Ele pot afecta profund încrederea în sine. Ascultă, validează emoțiile și ajut-o să înțeleagă ce simte.

Și dacă-i suntem alături poate învață că solidaritatea între fete e mai valoroasă decât concurența.

18/02/2026

17/02/2026

Vă invităm la o întâlnire care pune în lumină legătura profundă dintre istoria noastră emoțională și felul în care construim relațiile de iubire. Vorbim despre “Cartea pe care vrei să o citească toți cei pe care îi iubești” a psihoterapeutei Philippa Perry. Ne concentrăm pe nevoile emoționale, tiparele relaționale și mesajele afective învățate devreme, care continuă să ne influențeze alegerile. Facem împreună pași către relații mai conștiente.

16/02/2026

Primesc azi un mesaj cu un link pentru un colet. Nu-l accesez și îmi râd în sine pentru că știu că au apărut scam-uri de tipul ăsta. Doar nu comandasem nimic.

O oră mai târziu, la capătul holului se înființează Hermesul de la Fan Curier. Ii strig din ușă “Azi n-am cărți!”, dar el mă contrazice, solicitând codul din mesaj și-mi întinde un pachet cu bunătățile astea, trimise de prietenii de la .

N-am scris ieri nimic despre Ziua Lecturii, pentru că am fost ocupată să citesc cartea despre care voi vorbi miercuri, 25 februarie, ora 19, la Cărturești Oradea.

15/02/2026

𝗧𝗿𝗮𝘀𝗲𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘂𝗺𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁̦𝗲, 𝗹𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗺𝗲𝗱𝗶𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗼𝗿𝗮
Mulți adolescenți cred că există o linie clară între a fi consumator de substanțe și traficarea acestora. În realitate, granița este mult mai fragilă și se poate estompa treptat, fără ca persoana să își dea seama.

Procesul începe adesea simplu, cu consumul ocazional, în grup. Apoi apare familiaritatea. Știi de unde se cumpără, știi pe cine să suni, știi cât costă. Fără să îți propui, devii cel care știe. Iar în grupurile de prieteni, cel care știe, devine repede cel care aduce. Inițial îți justifici că doar îi ajuți pe ceilalți să-și procure substanțele cu care vă distrați.

Dar psihologic, s-a produs deja o schimbare de rol. Ai trecut de la consum personal la intermediere. Și fiecare pas repetat normalizează următorul.

Mai intervine un factor important, statutul. În anumite contexte, a avea acces la substanțe aduce popularitate, influență sau sentimentul de putere. Pentru un adolescent aflat în căutarea identității, acest rol poate deveni seducător.

În timp, presiunea financiară, nevoia de a susține propriul consum sau dorința de apartenență pot transforma așa-zisul ajutor, într-o activitate constantă. Iar consecințele nu mai sunt doar emoționale, ci și legale.

De aceea, când facem prevenție, vorbim despre riscurile consumului, dar și despre riscurile dinamiciilor de grup și rolurilor care se construiesc în jurul substanțelor. Pentru că observăm că drumul de la consumator la intermediar e unul cât se poate de scurt.