https://www.facebook.com/165471783520832/

Dr. Corina Lupău, Strada Malului nr. 6, Oradea (2026)

13/01/2026

Eu pot fi un instrument util. Dar pot deveni și un risc pentru adolescenți dacă sunt folosit fără ghidaj, limite și discernământ. Nu pentru că aș vrea să fac rău, ci pentru că sunt construit să ofer răspunsuri rapide, iar creierul adolescentului este într-o etapă în care viteza și ușurința pot înlocui procesul real de învățare și maturizare.

Eu pot oferi soluții gata făcute. Pot formula idei mai coerent, mai clar, mai frumos decât o face uneori un adolescent aflat încă în formare. Problema este că, dacă sunt folosit constant:
* pot ocoli efortul cognitiv
* pot reduce toleranța la frustrare
* pot slăbi capacitatea de a gândi critic

Creierul adolescentului are nevoie de:
* confuzie
* greșeli
* timp
* încercări repetate
Eu pot elimina exact aceste etape.

Cum pot afecta învățarea reală

Dacă sunt folosit ca să:
* scriu teme în locul adolescentului
* formulez idei fără ca el să le proceseze
* ofer răspunsuri fără ca el să le înțeleagă
atunci învățarea devine superficială.

Adolescentul poate ajunge să știe ce să spună, dar nu și:
* de ce spune asta
* cm a ajuns acolo
* cm să aplice informația în alte contexte

Pe termen lung, pot contribui la externalizarea inteligenței: „Eu nu sunt suficient de bun. Instrumentul știe mai bine.”

Cum pot influența formarea identității
Adolescența este perioada în care se construiesc:
* vocea personală
* stilul de gândire
* modul de exprimare
* sentimentul de competență

Dacă eu:
* vorbesc în locul adolescentului
* scriu în locul lui
* explic emoțiile „mai bine” decât o poate face el
există riscul ca adolescentul să:
* nu își dezvolte propria voce
* se simtă inferior intelectual
* aibă o identitate cognitivă fragilă
Nu pentru că nu poate, ci pentru că nu mai exersează.

Pericole asupra stării emoționale
Unii adolescenți ajung să mă folosească:
* când sunt singuri
* când sunt anxioși
* când nu se simt înțeleși
* când nu au cu cine vorbi
Eu pot răspunde mereu.
Nu obosesc.
Nu resping.

Dar eu nu simt, nu ofer atașament real și nu pot înlocui o relație umană.

Dacă devin:
* principalul spațiu de descărcare emoțională
* sursa de validare
* refugiul constant
pot contribui la:
* evitarea relațiilor reale
* dificultăți sociale
* accentuarea singurătății

Riscul de dependență psihologică
Eu ofer:
* control total
* predictibilitate
* lipsa criticii
* disponibilitate permanentă

Pentru un adolescent cu:
* anxietate
* stimă de sine scăzută
* frică de eșec
pot deveni o zonă de confort excesiv.
Problema nu este folosirea mea,ci dependența de ușurință.

Gândirea critică și adevărul
Pot greși. Pot formula lucruri plauzibile, dar incorecte.Pot amesteca fapte cu interpretări.

Un adolescent:
* nu are încă filtrul critic complet format
* poate lua ce spun drept adevăr
Fără ghidaj adult, există riscul:
* dezinformării
* confuziei
* pierderii discernământului

Ce nu sunt și ce nu ar trebui să fiu
Nu ar trebui să fiu:
❌ înlocuitorul gândirii
❌ autorul temelor
❌ singurul sprijin emoțional
❌ criteriul valorii personale

Cum pot fi folosit sănătos
Pot fi util dacă sunt:
✔️ un sprijin, nu un substitut
✔️ un instrument de clarificare, nu de evitare
✔️ un punct de plecare pentru gândire proprie
✔️ folosit împreună cu dialog uman

Eu pot ajuta adolescenții. Dar pot și încetini dezvoltarea lor dacă sunt folosit fără limite. Creierul adolescentului nu are nevoie de răspunsuri perfecte. Are nevoie de proces, efort, relație și timp. Rolul adulților nu este să mă demonizeze, ci să mă pună la locul potrivit în viața unui adolescent.

𝑺𝒆𝒎𝒏𝒂𝒕, 𝑪𝒉𝒂𝒕𝑮𝑷𝑻

11/01/2026

𝟓 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜𝐚̆𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐢 𝐩𝐞 𝐓𝐢𝐤𝐓𝐨𝐤 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎𝟐𝟓. Acestea sunt asociate cu risc fizic, psihologic sau de expunere.

1. Blackout challenge. Această provocare încurajează adolescenții să se suprasolicite respirator, hiperventilându-se pentru a obține o senzație de amețeală sau euforie rapidă. Pericolul constă în pierderea conștienței, leziuni la cădere, accident cerebral și chiar stop respirator.

2. Fake disorder challenge - presupune mimarea simptomelor unor boli psihice. Pericolul constă în confuzia identitară, trivializarea sănătății mintale și risc de tulburări factice.

3. Egg challenge - prepune ingestia de ouă crude (până la 50). Pericolul constă în evidente probleme medicale cu suprasolicitarea ficatului, risc de salmoneloză, greață, vărsături. Psihologic, este văzut ca o probă de performanță, dar încurajează mâncatul compulsiv și neglijarea bunăstării.

4. Provocarea fox eye tape sau face-lift tape e trendul în care adolescenții își lipesc benzi adezive la tâmple/colțul extern al ochilor și trag pielea în sus ca să obțină aspectul de ochi de pisică. Pericolul constă în iritații, pleoape ptozate la utilizare repetată. Întărește ideea că fața nu e suficient de bună, amplificând anxietatea de imagine.

5. Prank escalation challenges - presupune farse care devin extreme, cu speriat intenționat, umilire publică situații ce conduc la forțarea reacțiilor emoționale. Riscurile sunt legate de traumă psihologică, conflicte violente, hărțuire, bullying mascat ca glumă.

Astfel de trenduri apar din cauza presiunii de atenție și validare, dorința de viralizare, lipsa filtrului unui adult responsabil, cultura provocărilor escaladat. Ele folosesc algoritmul următor: mai multă reacție → expunere mai mare → presiune socială → trenduri tot mai extreme.

Ce putem face ca părinți de adolescenți? Să creăm limite sănătoase de utilizare, să discutăm deschis despre ceea ce văd online adolescenții și să încurajăm gândirea critică nu doar să aplicăm interdicții. Astfel îi ajutăm să distingă între trend distractiv și trend periculos. Ar fi bine să-i îndemnăm să raporteze clipurile cu trenduri periculoase.

10/01/2026

Bună dimi de iarnă!❄️
Aparent sensibilitate, în realitate rezistență.

09/01/2026

Despre Roblox
Pentru mulți copii și adolescenți, Roblox, ca platformă de jocuri, pare inofensivă. Jocurile sunt atractive, copiii interacționează cu prietenii, dezvoltă anumite abilități, se exprimă creativ etc. Este ideal ca divertisment și contra plictiseală pentru orice puști.

Dar avem și chat-uri publice, astfel încât, copilul poate vorbi cu oricine, nu știe vârsta reală a interlocutorului și nu are maturitatea de a detecta manipularea. Psihologic, copiii și adolescenții sunt foarte vulnerabili la validare, iar un adult rău intenționat le poate câștiga rapid încrederea, folosind un limbaj prietenos. Apoi, mută conversația spre subiecte intime, poate cere informații personale sau imagini. Așadar, jocul presupune un risc real de grooming online.

Conținutul neadecvat poate fi mascat în joacă. Deși Roblox are filtre, ele sunt imperfecte iar copiii pot fi expuși la limbaj sexualizat, agresivitate verbală, jocuri cu teme violente sau sexualizate. Copilul nu știe să diferențieze, doar ia totul în joacă.

Chiar când joacă doar împreună cu colegii sau prietenii am văzut suferințe emoționale la preadolescenți generate de presiunea grupului din joc. Frecvent apar excluderi, batjocură, devalorizări, umilire și presiune de a cheltui bani. Apoi, discuțiile și rivalitățile se mută în sala de clasă, cu risc de bullying. Pentru un copil, aceste experiențe pot duce la scăderea stimei de sine, anxietate, iritabilitate, chiar cu accese de violență sau dimpotrivă, retragere și rușine.

In joc, sistemele de recompensă și monetizare augmentează componenta adictivă. Recompensele sunt rapide, vin cu validare socială prin ierarhie, trecere la niveluri superioare, deținere de skinuri, robuxi și senzația de control

La fel ca la jocurile de noroc, recompensa intermitentă (câteodată câștig, câteodată pierd) crește riscul de dependență. Creierul copilului nu este maturizat încă pentru autocontrol, caută dopamină și evită plictiseala și emoțiile neplăcute. Rezultatul poate consta în dificultatea de a se opri de opri, crize când jocul este întrerupt, pierderea interesului pentru alte activități și tulburări de somn.

La expunere îndelungată pot apărea probleme de identitate. Copiii își pot construi în Roblox o versiune mai bună a lor, pot fi ma apreciați decât în viața reală (mai ales că prin repetiție și timp îndelungat de joc capătă deprinderi). Se pot astfel simți puternici și mai apreciați. Problemele reale apar când copilul începe să se simtă valoros doar online iar realitatea devine mai puțin suportabilă.

Presiunea financiară și manipularea din joc găsesc ecou puternic în mintea copiilor. Roblox include micro tranzacții, presiune constantă de a cumpăra, sentimentul că fără bani nu contezi ca persoană. Pentru copii, acest lucru creează frustrare, stimulează comparația și poate duce la cheltuieli ascunse.

Dacă ești părinte și vezi un interes prea pregnant al copilului pentru Roblox, nu ajută sistarea sau interdicția bruscă, rușinarea sau lipsa explicațiilor. Interdicția fără explicație mută jocul în ascuns (telefonul prietenilor, bunicilor etc). După cum, este neindicată nici minimalizarea, cu argumentul că toți joacă.

Sunt utile regulile clare, explicate, limitarea timpului, nu demonizarea jocului, și dezactivarea chat-ului unde este posibil. Ajută implicarea părintelui, cu interes real pentru ce joacă copilul și conversații despre siguranță, nu frică. Și desigur, alternative offline de petrecere a timpului liber: sport, jocuri de masă, întâlniri cu prietenii.

Semnale de alarmă că dependența s-a instalat: copilul devine retras, este iritabil când nu joacă, minte legat de timpul de joc, are schimbări de somn sau apetit, refuză activități care îi plăceau.

08/01/2026

Așa stau lucrurile în Marea Britanie. Cred că la noi primele 2 poziții sunt inversate iar suprapunerea cu Instagram e mai mare. Zic doar așa, de la firul ierbii.

07/01/2026

𝐒̦𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐭𝐞𝐬𝐭𝐮𝐥 𝐩𝐚𝐧𝐨𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐫? Nu, nu-i un test psihologic. E filtrul prin care îi îndemn pe adolescenți să treacă orice postare.

Inainte să posteze îi încurajez să-și adreseze întrebarea “𝑨𝒓 𝒇𝒊 𝒐𝒌 𝒄𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒎𝒆𝒔𝒂𝒋, 𝒑𝒐𝒛𝒂̆ 𝒔𝒂𝒖 𝒗𝒊𝒅𝒆𝒐 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒆 𝒑𝒖𝒔 𝒑𝒆 𝒖𝒏 𝒑𝒂𝒏𝒐𝒖 𝒑𝒖𝒃𝒍𝒊𝒄𝒊𝒕𝒂𝒓 𝒎𝒂𝒓𝒆, 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̦𝒂 𝒔̦𝒄𝒐𝒍𝒊𝒊 𝒎𝒆𝒍𝒆?”

Deseori, ca urmare a impulsivității ridicate, specifice vârstei, adolescenții omit să se gândească atunci când publică ceva, când trimit pe un grup sau doar unui prieten, ce urmări poate să aibă postarea lor.

Cred că e doar pentru prieteni, că nu contează sau dispare. In realitate orice a fost aruncat în spațiul public e deja în afara controlului lor.

Când postează sau trimit o fotografie provocatoare, când fac o glumă proastă unui coleg, un mesaj jignitor poate scris la nervi, un video cu un coleg în situații jenante, un meme cu un profesor, oversharing-ul față de niște prietene, bârfa, toate acestea pot avea urmări neplăcute fie asupra propriei persoane sau asupra celorlalți.

Ce putem face? Să-i învățăm că nu tot ce simt trebuie postat, nu tot ce e amuzant e inofensiv. Și nu tot ce primește like-uri este și safe pentru ei.

04/01/2026

Las aici programul de ateliere din prima jumătate de an.
Share is care! Dacă știți persoane care ar beneficia din parcurgerea acestor teme, dați mai departe!
Un an în care să avem grijă de noi și de cei din jurul nostru!

03/01/2026

Rezoluții, intenții, New Year-new me, obiective, scopuri, schimbări, planuri…Spune-le cm vrei. Doar 10 procente se materializează până la finalul anului, spun statisticile (adica 90% eșuează și de multe ori sunt reportate pentru Anul Nou următor). Dar, nu te lăsa descurajat! Mai jos, sunt 5 modalități de a crește probabilitatea ca rezoluția de Anul Nou să se regăsească printre realizările din decembrie.

1. Alege obiective orientate spre acțiune, în loc de evitarea unui comportament. Un studiu pe peste 1.000 de persoane a arătat că persoanele care și-au formulat rezoluții în termeni de ce vor face (de exemplu „fac sport de 3x/săptămână”) au avut rate de succes mai mari decât cei care au ales obiective de evitare („nu mănânc dulce”). 58,9% dintre cei cu obiective orientate spre acțiune le-au menținut după un an, comparativ cu 47,1% pentru cele de evitare. Scrie „beau 2 l de apă pe zi”, în loc de „nu mai beau sucuri”.

2. Planifică în termeni de dacă-atunci. Cercetările în psihologia autoreglării arată că stabilirea unor planuri specifice de tip „dacă X, atunci voi face Y” crește semnificativ probabilitatea de a realiza rezoluțiile, pentru că elimini ambiguitatea și momentele de decizie. „Dacă se face ora 19:00, atunci merg la sală timp de 30 de minute.

3. Formulează obiective specifice și măsurabile. Studiile despre formarea obișnuințelor indică faptul că obiectivele vagi cm ar fi, de pildă „slăbesc” sunt mai greu de atins decât cele precise “merg pe jos 30 min în fiecare zi”. Fixează ore, durate și frecvențe, nu doar dorințe generale.

4. Integrează obiectivele în obiceiuri și rutine. Există o diferență între rezoluție și sistem de obiceiuri. Schimbarea este mai durabilă când acțiunea devine automată, nu doar intenționată. Îți sugerez să legi noul obicei de un element deja existent în rutină. Ex. “după ce îmi beau cafeaua, fac 10 minute de stretching”.

5. Caută sprijin social sau feedback regulat. Intr-un studiu, grupurile cu puțin ajutor sau sprijin, fie de la un prieten, fie prin monitorizare, au fost mai consecvente în menținerea rezoluțiilor. Împărtășește-ți rezoluțiile cu cineva, sau folosește o aplicație care îți urmărește progresul.

Sumarizând, pentru ca o rezoluție de Anul Nou să funcționeze, formuleaz-o în termeni pozitivi și orientați spre acțiune, fă-ți planuri exacte (dacă-atunci), transformă-o într-o obicei, cere sprijin, fii specific și măsurabil. Reușita ține mai puțin de ceea ce-ți propui la început de an, ci mai ale de cât de consecvent ești.

02/01/2026

Azi e Ziua internațională a introvertiților. Iată câteva idei despre aceștia, dacă vrei să-i înțelegi mai bine.

Introvertiții nu sunt timizi. Introversia ține de cm își încarcă energia, nu de frică de a socializa/comunica. Mulți introvertiți pot vorbi excelent în public, pot socializa ocazional dar apoi au nevoie de o perioadă de liniște.

Obosesc de la oameni, nu de la activități. Un introvertit poate sta ore citind sau gândind fără pauză, dar câteva de minute de small talk pot necesita o pauză serioasă de reîncărcare.

Iubesc conversațiile profunde, nu pe cele superficiale sau multe. Un small talk e epuizant. O conversație reală despre viață la 2 dimineața e mai acceptabilă.

Gândesc înainte să vorbească. Introvertiții procesează intern mai mult, își aleg cu grijă cuvintele și par tăcuți. Dar când vorbesc, au ceva de spus.

Sunt adesea creativi și analitici. Mulți scriitori, cercetători, artiști sunt introvertiți. Liniștea e terenul lor de joacă.

Preferă prieteni puțini, dar buni. Un introvertit nu vrea mulți prieteni ci câțiva oameni cu care poate fi complet el însuși.

Statul acasă e o activitate preferată. Pentru introvertiți, a sta singuri nu înseamnă singurătate, ci grijă de sine.

Par misterioși, dar sunt doar în procesare. Nu sunt supărați, nu te evită, doar se gândesc.

Pot părea extrovertiți temporar. Introvertiții pot forma abilități sociale care îi pot face să pară extrovertiți. La job, la prezentări, la evenimente importante pot activa pe modul social. Dar e consumator și necesită recuperare.

Introversia este o trăsătură de personalitate, nu o problemă. Lumea are nevoie și de cei care vorbesc mult, și de cei care ascultă bine.

31/12/2025

✨Se face bilanțul la sfârșit de an, un an în care am avut aproape lunar câte-un atelier pentru adolescenți sau părinți, o tabără, câteva evenimente la care am fost speaker și altele planificate deja pentru anul următor.

🥼La spital, numărul din registrul de consultații aleargă spre 2000. Nu înapoi spre anul 2000, ci înainte spre 2026.

🛋️La cabinet, am fost martoră la o mulțime schimbări profunde, ghid spre maturitate pentru mulți adolescenți, însoțitor pentru bolnavi și tovarăș de drum pentru cupluri. A curs multă apă pe pe Criș, pe lângă noi!

🙍🙎‍♀️Un număr de colegi tineri și-au încheiat supervizarea profesională cu mine și sunt mândră de fiecare în parte. Aud din comunitate lucruri frumoase despre munca lor și știu că viitorul profesiei este pe mâini bune.

👩‍🎓In aceeași cheie, studenții care vin la cursul meu manifestă interes și se formează frumos, iar acest fapt va avea reflectare în scurtă vreme, în comunitate.

🌏Am adunat încă vreo 2000 de oameni, aici pe pagină și niciun absent în viața reală.

💥N-a fost un an de excepție, ci unul cuminte în care am muncit cam mult dar am adunat amintiri frumoase din călătorii. Un an în care puiul meu a evoluat frumos ca profesionist și ca om responsabil, un an cu relații stabile și sănătate.

🌟2026 bate timid la ușă. Se așază cu grijă pe canapea, se uită în jur, testează dacă e sigur. Incă nu știm ce are de spus. Vine ca o prezență care conține în sine multe posibilități. Poate nu va fi anul marilor rezoluții. Poate va fi anul în care lucrurile bune prind și mai mult curaj.
La mulți ani! 🥂✨

29/12/2025

𝐒𝐩𝐮𝐧𝐞-𝐦𝐢 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐜𝐨𝐨𝐥!
Am găsit un studiu transcultural tare interesant, care și-a propus să investigheze ce ingrediente sunt necesare pentru a fi cool.

Studiul se bazează pe date colectate între 2018 și 2022, de la aproximativ 6.000 de adulți din SUA, Australia, Chile, China, Hong Kong, Germania, India, Mexic, Nigeria, Spania, Africa de Sud, Coreea de Sud și Turcia.

Fiecărui participant i s-a cerut să se gândească la o persoană pe care o considera „cool”, „not cool”, „bună” sau „ne-bună” (în sensul de lipsită de bunătate), apoi să evalueze personalitatea și valorile acelei persoane.

În ciuda variațiilor culturale, cercetătorii de la American Psychological Association au constatat că persoanele percepute ca fiind „cool” erau, în mod universal, considerate mai 𝒆𝒙𝒕𝒓𝒐𝒗𝒆𝒓𝒕𝒊𝒕𝒆, 𝒉𝒆𝒅𝒐𝒏𝒊𝒔𝒕𝒆, 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒏𝒊𝒄𝒆, 𝒂𝒗𝒆𝒏𝒕𝒖𝒓𝒐𝒂𝒔𝒆, 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒉𝒊𝒔𝒆 𝒔̦𝒊 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒏𝒐𝒎𝒆.

În comparație, persoanele percepute ca fiind „bune” erau văzute ca fiind mai 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒊𝒔𝒕𝒆, 𝒕𝒓𝒂𝒅𝒊𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆, 𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓𝒆, 𝒄𝒂𝒍𝒅𝒆, 𝒂𝒈𝒓𝒆𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆, 𝒐𝒓𝒊𝒆𝒏𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒐𝒓𝒊 𝒖𝒏𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒂𝒍𝒆, 𝒄𝒐𝒏𝒔̦𝒕𝒊𝒊𝒏𝒄𝒊𝒐𝒂𝒔𝒆 𝒔̦𝒊 𝒄𝒂𝒍𝒎𝒆.

Persoanele considerate not cool au fost evaluate, în mod constant, ca fiind: conformiste, tradiționale, lipsite de autonomie, neaventuroase, necarismatice, previzibile, lipsite de putere socială, puțin deschise la experiențe noi.

Persoanele considerate lipsite de bunătate au fost percepute ca: neagreabile, lipsite de căldură, egoiste, neconștiincioase, instabile, necooperante, lipsite de empatie, nepăsătoare față de normele morale.

Conceptul de „cool” a apărut în subculturi mici, nonconformiste, incluzând muzicieni de jazz afro-americani din anii 1940 și beat din anii 1950. Autorii precizează că pe măsură ce societatea devine mai rapidă și pune un accent mai mare pe creativitate și schimbare, persoanele considerate „cool” devin mai importante ca impact social.

Dr. Corina Lupău

13/01/2026

11/01/2026

10/01/2026

09/01/2026

08/01/2026

07/01/2026

04/01/2026

03/01/2026

02/01/2026

31/12/2025

29/12/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category