Echilibru pentru Suflet

21/11/2025

Ce credeai despre tine la 15 ani nu e același lucru cu ce ai crezut la 25, și cu siguranță nu e același lucru cu ce începi să descoperi la 35. Dacă rămânem agățați de „așa sunt eu și cu asta basta”, ne blocăm.

Uneori e sănătos să punem sub semnul întrebării lucrurile pe care le considerăm cele mai sigure. Să verificăm cu noi: „Oare mai sunt adevărate acum?”. Pentru că „adevărul” evoluează odată cu noi.

… Iar noi nu evoluăm liniar, rațional (doar din înțelegere intelectuală), ci uneori chiar făcând pași înapoi, ca să putem înainta altfel.

Greșelile (inevitabile) pe care le facem sunt un pas în procesul nostru de a ne orienta în viață, de a ne găsi locul și direcția. Noi adesea exagerăm importanța greșelii când ne simțim nesiguri, criticați sau în competiție. În schimb, atunci când ne simțim sprijiniți și valorizați, ne percepem greșelile ca pe un experiment (nu ca pe o condamnare).

Te invit să vezi greșeala ca pe o chemare interioară, ca pe un semnal al minții tale care vrea să se întregească. Te invit să o vezi ca pe o etapă firească în drumul tău spre competență și creștere.

De ce?
Pentru că greșelile ne obligă să ne mai oprim, să ne întrebăm, să căutăm, să ne reconfigurăm.
💛 Creștem prin încercări, ratare, ajustare și revenire. 💛

17/11/2025

Aș vrea să vă împărtășesc si punctul meu de vedere și experiența mea. 😊

Unii au început psihoterapia venind, firește, la cabinet. Apoi, când au apărut schimbări (pandemie, un program mai aglomerat, apariția unui copil, mutarea în alt oraș / altă țară) am continuat online. Și, surprinzător pentru mulți, psihoterapia a fost la fel de utilă. 💻

Alții (mai ales cei din străinătate sau alte orașe mai îndepărtate) m-au cunoscut doar online. Probabil nici nu vom ajunge să ne cunoaștem față în față vreodată. 😅 Și deși nu ne-am întâlnit niciodată față în față, relația noastră terapeutică s-a construit firesc, cu la fel de multă căldură și naturalețe. De asemenea, au fost și persoane care erau inițial sceptice pentru terapia online (și știu cm e, căci și eu aveam rețineri acum câțiva ani). Dar după primele ședințe online au văzut că interacțiunea noastră a fost la fel ca și față în față.

Să știți că una nu o exclude pe cealaltă și unii clienți chiar aleg un model hibrid de psihoterapie, în funcție de disponibilitatea fiecăruia (a lor sau a mea).

Fie că vorbim de terapie online sau la cabinet, aș vrea să ne amintim că…
Psihoterapia are ca scop atenuarea suferinței emoționale și promovarea bunăstării. Parcurgerea unor ședințe de psihoterapie ne poate ajuta să ne descurcăm mai eficient în propria viață și să găsim sens, în ciuda necazurilor.

Atunci când îți alegi modalitatea de a face terapie reamintește-ți că investești în tine, în mintea ta, în viața ta și nu e tot una cui îi împărtășești amintirile tale si cele mai intime aspecte ale vieții tale. 💚

15/11/2025

Schimbarea personală este un proces.

De multe ori, oamenii caută soluții rapide: o tehnologie inovatoare, un curs de „reprogramare mintală”, un retreat (în Bali, dacă se poate) care promite „resetare emoțională”. Știu că toate sună bine, dar ele nu ajung acolo unde e nevoie: la felul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți, la suferință, încât să susțină o schimbare pe termen lung.

Într-o lume care funcționează pe repede înainte, în care mulți vor soluții rapide, un aparat care promite vindecare fără disconfort pare să fie inovator.

Realist vorbind, lucrurile nu funcționează așa, mai ales în sfera umană, psihologică.

Într-o relație terapeutică ești VĂZUT, ASCULTAT și ÎNȚELES. În cadrul unui proces psihoterapeutic prind contur decizii care chiar îți pot schimba viața. Nu o spun doar eu, ci asta ne arată experiența clinică, experiența alor psihoterapeuți, și, nu în ultimul rând, STUDIILE, de-a lungul a zeci de ani de cercetare. Psihologia și-a dovedit științific eficiența: mii de studii arată, constant, că RELAȚIA TERAPEUTICĂ și PROCESUL în sine produc schimbări reale în creier, în emoții și în comportamente. Rezultatele se văd în viața reală: relații mai sănătoase, anxietate redusă, capacitatea de a-ți gestiona emoțiile, de a te bucura de viață, de a trăi cu mai multă asumare și curaj.

Te invit să reflectezi:
Tu cm ai prefera? Să te conectezi la un aparat care promite minuni (dar nu are dovezi) sau să investești într-o relație terapeutică ce te ajută să îți schimbi felul în care gândești, simți și trăiești?

Eu cu siguranță aleg cea de-a doua variantă. 🤭 💛

P.S. Las în comentarii câteva studii serioase pe tema asta, ca să vezi pe ce ne bazăm când vorbim despre intervenții validate științific (nu pe părerile unora sau altora).

07/11/2025

Bullying-ul e un subiect complex și apăsător…

Studiile arată că bullying-ul încetează în 10 secunde în 60% din cazuri dacă un coleg intervine verbal sau prin simpla prezență. Aici contează enorm educația emoțională: copiii trebuie învățați cm să fie aliați, nu doar observatori speriați. Când un copil zice: „Hei las-o în pace, nu-i amuzant!”, el trimite un mesaj care oprește agresivitatea.

Un copil nu devine agresiv din neant. Mulți copii care fac bullying au în spate un model de rușinare și control emoțional dur, prin părinții autoritari, critici sau complet absenți emoțional. 😔 Dacă acasă se cultivă rușinea, critica, ideea că emoțiile trebuie ascunse, „ținute în frâu” sau competiția pentru atenție, copilul duce mai departe același scenariu.

Bineînțeles că ar fi nevoie de intervenție psihoterapeutică în cazul părinților copiilor care manifestă comportamente de bullying. Însă mulți părinți sunt refractari la asta pentru că intervenția terapeutică îi confruntă cu propriile neputințe și vinovății. Li se activează convingerea că „am greșit ca părinte” sau că „psihologul o să-mi spună că eu sunt de vină”. Iar defensivitatea se traduce prin negare, minimalizare sau proiecție: „E vina școlii, a celorlalți copii, a societății în care trăim, nu a lui”, „Așa-s băieții, se mai iau între ei”, „Psihologii ăștia exagerează”.

În curând voi publica și un articol despre asta.

01/11/2025

Dacă ar fi să spun un singur lucru despre doliu, ar fi că acesta nu e ceva ce „trece”. Doliul nu se termină nici după un an, nici după 5. El mereu se schimbă, se așază, se transformă.

La început e ca un hău, o ruptură ce pare că înghite tot. Apoi devine un gol (puțin) mai mic, dar prezent… Iar, în timp, poate fără să-ți dai seama, începi să trăiești cu el (nu împotriva lui).

Unele despărțiri nu se încheie niciodată, doar se transformă într-un altfel de legătură. 💔

„E nevoie să accept că lumea nu este așa cm vreau să fie, iar acest lucru implică un doliu care trebuie procesat.
E nevoie să accept că lumea este așa cm este și că am nevoie să mă împac cu faptul că nu este astfel.
E nevoie să accept că drumul meu drept nu presupune să am tot ceea ce visez. Poate trece pe unde nici măcar nu mi-am imaginat…”
(Jorge Bucay, psihoterapeut)

Mai multe despre gestionarea doliului puteți citi aici:
http://www.echilibrupentrusuflet.ro/article/doliul-cum-sa-gestionezi-suferinta

26/10/2025

Dpdv antropologic, mamele nu au fost NICIODATĂ menite să traverseze singure perioada de creștere a copiilor mici. În toate comunitățile tradiționale, maternitatea era un proces COLECTIV: femeile nășteau, alăptau, creșteau copiii și se sprijineau una pe alta. Împărțeau somnul, mâncarea, grija și chiar și frica. Nu există conceptul de „mamă singură acasă cu bebelușul 24/7”. Astăzi, femeia care naște e lăudată pentru cât de bine „se descurcă SINGURĂ”. Asta e una dintre cele mai triste realități ale maternității moderne…

Iar dpdv psihologic, izolarea postnatală e un factor de risc imens pentru anxietate și depresie. Multe mame nu se plâng pentru că nu vor să pară nerecunoscătoare, dar își duc greul singure sau cred că așa ar trebui să fie.

Consider că dacă vrem o lume mai sănătoasă emoțional, acesta ar fi un bun punct de plecare: să reconstruim „tribul” în jurul mamelor, să normalizăm sprijinul (nu performanța) și să le ținem aproape. 🫶🏻

În psihologie, noi știm că mintea umană se liniștește prin contact. Prin gesturi mici, prin prezență și ajutor concret (practic / fizic) ajutăm mamele să se regleze emoțional.

Aș îndrăzni să spun că să ajuți o mamă e un sprijin emoțional și social care poate face diferența între o mamă care copleșită și o mamă care se bucură de viață alături de puiul ei. 👩‍🍼

Împărtășiți postarea și altora și haideți să facem puțină psihoeducație și în această zonă de mare interes. 💌

24/10/2025

Ieri am participat la lansarea cărții „Mame suficient de bune”, scrisă de colega mea, Psihoterapeut Monica Popa. E o carte scrisă cu multă asumare, adevăr și compasiune față de experiența maternă. 💛

În cadrul evenimentului am avut parte și de o discuție tare interesantă din perspectiva psihoterapiei si a psihiatriei despre MAME, despre tot ce înseamnă presiunile sociale ale maternității din ziua de azi (pe care mamele le preiau asupra lor), riscul de depresie postnatală (care, dacă e ignorată, NU trece de la sine) și cât de des le apar mamelor gânduri precum „Nu sunt suficient de bună” (ceea ce vine la pachet cu învinovățire, rușine, dezamăgire, tristețe, etc).

Ați fi surprinși cât de des disconfortul emoțional poate trece neobservat în familie (valabil și la modul general). De multe ori, trăirile mamei sunt minimalizare sau confundate cu „oboseala normală de după naștere”.

A fi mamă vine cu multe plusuri, cu momente de tandrețe, cu momente care te îmblânzesc și cu o iubire care nu știai că poate exista. Nu crește doar copilul, ci crește și mama, de aceea e un proces complex și plin de învățăminte.

P.S. Și tăticii au un capitol destinat lor! Pentru că da, și ei trec printr-o reajustare destul de mare (deși poate mulți nu recunosc public). 🫢

Felicitări, Monica!
Mă bucur să știu că am o colegă psihoterapeut care înțelege profunzimea și complexitatea maternității, în toate nuanțele ei! 🫶🏻

19/10/2025

De ce nu știm folosi astfel de replici? De ce nu ne vin ușor, deși ele ar fi atât de utile?
Pentru că noi înșine nu le-am auzit destul… Dacă nu am fost ascultați cu adevărat, ne e greu să ascultăm fără să corectăm, fără să grăbim, fără să oferim sfaturi.

Cumva, aceste replici iau forma lingvistică a empatiei, a acceptării și a iubirii necondiționate. Cuvintele, în sine, nu schimbă realitatea, dar o fac suportabilă. Când omul simte că durerea lui poate exista în prezența cuiva FĂRĂ să fie judecată, are loc un fel de reglare emoțională: corpul se destinde, rușinea se dizolvă, mintea se reorganizează.

De aceea, în psihoterapie, limbajul devine un instrument de reîntregire a sinelui. 💚

16/10/2025

Descoperă resurse, articole și inspirație pentru o viață mai împlinită pe

👱🏻‍♀️ https://www.echilibrupentrusuflet.ro

Fă-ți timp pentru sufletul tău! 🌱

Bine ai venit la Cabinetul Individual de Psihologie din Oradea „Echilibru pentru Suflet”. Sunt Tania Dihel, psiholog clinician și psihoterapeut și cred în importanța conștientizării de sine, a ideilor și valorilor care să ne ghideze în viață. Lucrez în propriul cabinet și țin ușa ...

05/09/2025

În general, oamenii cred că reglarea emoțională înseamnă să răspunzi tuturor situațiilor provocatoare cu calm sau să fii mereu calm. Dar…. NU e așa. ❗️Reglarea emoțională înseamnă să răspunzi într-un mod adaptativ la ceea ce se întâmplă.

E important să-ți simți emoțiile și să le poți gestiona astfel încât reacția ta să fie potrivită contextului și să te ajute să obții ce ai nevoie. 💌 De exemplu, dacă cineva te întrerupe frecvent la muncă, vei simți furie și frustrare. Răspunsul automat ar fi să țipi sau să simți iritare, ceea ce poate accentua conflictul. O reglare emoțională adaptativă ar fi să îți recunoști emoția și să alegi un răspuns potrivit situației: „Te rog să mă lași să termin ce spun, apoi te ascult și pe tine.” Altfel sună, nu-i așa?

Astfel, nu îți reprimi emoția și nici nu o lași să te controleze, ci acționezi într-un mod eficient și constructiv. 💚

Frazele pe care le-am scris in acest carusel îți pot fi de folos in situațiile in care nu știi ce să spui sau cm să reacționezi. Salvează postarea și ține-o aproape pentru când ai nevoie. 🎯

Ce zici? Are mai mult sens acum?

30/08/2025

Nu vreau să las vara asta să treacă fără să vă împărtășesc o situație personală, aparent banală.😃

M-a prins ploaia cu băiețelul meu de 2 ani, fără umbrelă, pe tricicletă. Putea fi situația perfectă pentru încrâncenări și frustrări…

Ce mă ajută cel mai mult în situații dificile ~ și ce încerc și să transmit mai departe ~ e că întotdeauna există acel moment mic (ce poate părea imperceptibil), în care poți alege cm să reacționezi. Nu întotdeauna pare să ai opțiuni, DAR AI. Între ceea ce ți se întâmplă și cm reacționezi... e o pauză. Poate durează o secundă, dar acolo e spațiul nostru de libertate psihologică.

Psihoterapia te învață să te uiți cu curiozitate la gândurile tale și să te întrebi:
💡„Oare aș putea vedea altfel situația asta?”
💡„Ce dovadă am că se va întâmpla ce-mi imaginez?”

Mă bucur că am putut alege cm să reacționez: cu prezență, cu umor și chiar cu bucurie.
Mie mi se pare foarte fain să înveți aceste abilități de viață. Chiar pot face diferența în felul in care trăiești si te raportezi la diverse experiențe! 💚

www.echilibrupentrusuflet.ro

23/08/2025

Pentru multe familii, se apropie un nou capitol: începerea creșei sau a grădiniței! 🧸 Despărțirea poate fi grea la început, dar în timp, copilul devine mai sigur pe sine, mai sociabil, mai flexibil. Țin minte ce mix de emoții am simțit și eu în prima zi de creșă (bine, și-n zilele următoare)… Dar acum el mă conduce spre ușă dimineața. 😅

Pentru că… creșa și grădinița (dacă sunt alese cu grijă), pot aduce o mulțime de beneficii. Copilul are nevoie de alți copii, de un spațiu unde să învețe să împartă, să aștepte rândul, să se exprime într-un grup. Toate astea îi dezvoltă abilități sociale pe care, acasă, cu mama, nu are unde să le exerseze.

Un alt beneficiu e rutina. Copiii mici se simt în siguranță când știu ce urmează. La creșă și grădi există program, există structură, există repetiție. Asta îi ajută să se liniștească, să anticipeze, să prindă curaj.

De asemenea, copilul învață să primească îngrijire și de la alt adult, nu doar de la mamă. Asta îi lărgește lumea. 🩵 El învață că sunt și alți adulți pe care se poate baza și asta e un pas esențial spre independență.

Să nu uităm și beneficiile cognitive: jocuri structurate, cântecele, activități creative, expunere la limbaj divers.

Postarea asta am făcut-o într-o notă realistă și practică pentru că această tranziție să fie făcută mai ușor. În online, în general, am văzut că multe idei sunt focalizate pe copil, de aceea de data asta am ales să fie orientate înspre mamă.

Răbdare și încredere! 🫶🏻