Echilibru pentru Suflet

Home
Echilibru pentru Suflet

Psihoterapeut Tania Dihel 👱‍♀️
📍Oradea & online 💻
Anxietate • Depresie • Despărțiri • Divorț • Traume
Psihoterapie pentru adulți & adolescenți

http://www.echilibrupentrusuflet.ro/about

18/08/2025

Am văzut câți dintre voi ați rezonat cu postarea și cu poll-ul despre întrebările existențiale. Mi-am dat seama că sunt subiecte care dor și rar sunt rostite cu voce tare. 😐 Așa că vreau să duc discuția mai departe, de aceea am făcut si a doua postare separată, despre cm să te împrietenești cu marile întrebări ale vieții. 💬

Răspunsurile la întrebările existențiale pe care le avem, NU VIN SINGURE, ci prin relații și experiențe. Putem să ne gândim singuri până amețim, DAR sensul, iubirea, acceptarea se confirmă doar în contactul cu ceilalți. Viața capătă culoare în relația cu oamenii, cu natura, cu munca noastră, nu în teorii și ipoteze.

Dacă aș putea sumariza, aș spune asta: crizele existențiale nu trebuie tratate ca probleme de rezolvat, ci ca INVITAȚII de a-ți trăi viața mai conștient. 🩵

Ține aproape întrebarea care te sperie… pentru că de multe ori, ea e și cea care arată direcția. 🎯 ❤

16/08/2025

Nu există om care să nu se fi întrebat la un moment dat „Cine sunt?”, „Ce rost are viața mea?”, „De ce îmi e frică?” sau „Ce las în urmă?”. Așa că m-am gândit să fac aceste teme mai vizibile… și poate, să le vedem cu mai multă deschidere, în loc de frică.

Întrebările existențiale se repetă de-a lungul vieții, doar forma se schimbă. Întrebarea „Sunt în siguranță?” apare și la 2 ani, dar și după un divorț. „Cine sunt?” apare la adolescență, dar și după 40, când îți dai seama, poate, că ai jucat un rol care nu ți se mai potrivește.

S-ar putea ca unele întrebări să nu aibă un răspuns definitiv. Unii oameni cred că scopul e să-și „răspundă definitiv” întrebărilor și doar așa se vor liniști. În realitate, multe dintre ele rămân deschise toată viața… și tocmai asta ne ține în mișcare. Nu rezolvarea contează atât de mult, ci relația pe care o avem cu întrebarea.

Ceea ce obișnuiesc să spun în cabinet este: „Întrebările care te dor nu sunt semne că ești pe un drum greșit… Sunt semne că ai ajuns pe un drum important.” 🧡

🌍 www.echilibrupentrusuflet.ro ❤️

04/08/2025

Ajungem uneori în punctul în care ne convingem că a nu mai avea nicio așteptare este o formă de putere, de control. De fapt, e o tentativă de-a noastră de a ne proteja… de durere, de a fi răniți, de a evita dezamăgirea, etc.

Unii oameni ajung să creadă că e mai bine să nu aibă așteptări pentru că, în anumite contexte în viața lor, au văzut că speranțele lor nu doar că nu sunt împlinite, ci sunt adesea întâmpinate cu indiferență, respingere sau trădare. Le-a venit natural să creadă că: „dacă nu mai sper, nu mai doare”.

Într-un fel, oamenii confundă suferința provocată de neîmplinirea așteptărilor cu o suferință „inutilă”, când, de fapt, durerea este un mesager care ne arată că ne pasă și unde avem nevoi neîmplinite, iar dacă rămânem curioși în fața acestei dureri, putem descoperi o cale de a ne întâlni pe noi înșine mai profund și mai onest.

A-ți evita durerea prin a-ți „elimina” așteptările poate părea o soluție pe termen scurt, dar pe termen lung aduce cu sine o anestezie generală a emoțiilor, la modul că nu mai doare așa tare, dar nici nu mai trăiești cu adevărat. (Pentru că emoțiile nu pot fi anesteziate selectiv, respectiv să nu le mai simți pe cele negative, ci doar pe cele pozitive.)

Vă invit să nu mai vedeți dezamăgirea ca pe un eșec personal, ci ca pe o parte inevitabilă a vieții: acolo unde există implicare, există și risc.

Însă fără acel risc, nu există nici conexiune reală. 😊

🌏 www.echilibrupentrusuflet.ro

28/07/2025

Nicotina are un impact neurochimic foarte rapid și eficient. În câteva secunde de la inhalare, atinge creierul și stimulează secreția de dopamină, serotonină și alte substanțe care induc o stare de calm, claritate sau energie. Asta o face „ideală” pentru cei care caută un „mic control” pentru haosul intern. E perfid de „funcțională”. 🫣

Spre deosebire de alte dependențe, fumatul nu distruge viața brusc. Nu te duce în sevraj violent ca alte droguri. Nu te face să îți pierzi familia sau serviciul ca alcoolul. Nu îți golește cardul bancar ca jocurile de noroc. E o dependență lentă, tăcută, care se strecoară în identitate. Țigara e înrădăcinată în ritualuri, în conversații, în pauze de respiro, în despărțiri, în cafea, în momente de intimitate cu tine sau cu alții.

Dar tocmai pentru că e atât de subtilă, e și atât de greu de rupt.
Nu poți să te lași doar de nicotină. Trebuie să renunți și la o parte din rutina ta, din relațiile tale, din stilul tău de viață. Iar dacă la alcool sau la droguri intervine mai repede frica de consecințe majore, la fumat intervine negarea: „Nu e așa grav.”

Dependența de țigară e adesea prima și ultima formă de consolare.
Mulți oameni au început să fumeze în adolescență, când nu aveau alte mecanisme de reglare. Țigara le-a fost martor în toate rupturile vieții lor: când s-au despărțit, când au fost singuri, când au avut atacuri de panică, când au pierdut pe cineva.

Dependența de nicotină e diferită, pentru că e mai insidioasă, mai invizibilă, mai integrată în cotidian. Și poate tocmai de asta e mai periculoasă pe termen lung: nu pentru că te distruge repede, ci pentru că te ține pe pilot automat, te face să nu mai cauți alte forme de a te liniști, de a-ți face bine. 😔

Despre dependențe puteți citi mai multe aici: http://www.echilibrupentrusuflet.ro/gallery/adictia-psihologia-dependentei-si-a-comportamentului-adictiv-de-jenny-svanberg

26/07/2025

Există anumite lucruri pe care, ca psihoterapeut, am refuzat să le fac, chiar dacă, în ochii clientului, au părut cereri firești, urgente și, cu siguranță, încărcate emoțional.

De-a lungul anilor de practică, am fost nevoită să trasez limite clare și să-mi dau seama ce funcționează pentru mine, ca psihoterapeut: cât pot să ofer, cm pot să ofer, când pot să ofer. Nu am ajuns la concluziile din postare din rigiditate, ci din responsabilitate personală, profesională și etică.

Mai e un aspect foarte important pentru care nu doresc să alimentez credința că pot oferi soluții magice sau răspunsuri absolute. E tentant să crezi că există o cale rapidă de ieșire când ești în suferință / confuzie, dar rolul meu nu este să „rezolv” problema clientului, ci să-l însoțesc în procesul de schimbare. Așadar… e important să rămânem împreună în întrebări dificile, să explorăm paradoxuri și ambivalențe, fără a căuta ieșiri rapide. De fapt, multe dileme personale nu au răspunsuri rapide, ele se găsesc / construiesc în timp…

Iar legat de cei care „sunt trimiși” de altcineva, aș vrea să spun asta: poți ajunge la cabinet din cauza presiunii altora, dar NU rămâi acolo dacă nu simți în interiorul tău că ai ceva de explorat, de înțeles, de schimbat. Nu judec pe nimeni pentru că vine trimis de cineva. De fapt, uneori, chiar asta poate fi scânteia care aprinde procesul. 😃 Dar alteori, e doar o obligație bifată, după care urmează abandonul terapiei…

🌍 www.echilibrupentrusuflet.ro

13/07/2025

Am revenit cu întrebări de reflectare despre relație. 🙋‍♀️

Sunt utile pentru oricine: fie că e într-un cuplu stabil, într-o relație cu probleme sau chiar în pragul unei decizii importante. Ele pot ajuta să vedem dincolo de „merge sau nu merge” și să înțelegem de ce și cm putem construi mai conștient, mai departe. 🧡 ❤️

12/07/2025

Un subiect rar discutat, chiar și între prieteni. Mai degrabă e un subiect învelit în tăcere sau în glumițe menite să mascheze disconfortul.

Dar aceste tipuri de pierderi ne ating unde suntem cei mai vulnerabili, și anume: nevoile noastre de a fi văzuți, de a conta, de a fi iubiți, de a ne simți valoroși așa cm suntem.

Aceste pierderi invizibile ne dor pentru că atentează la pietrele de temelie pe care ne-am construit identitatea de-a lungul vieții: frumusețea, rolurile pe care le avem, visurile pe care ne-am construit un sens în viață.

Aceste pierderi invizibile ne dor pentru că ne arată limitele noastre: ale corpului, ale visurilor, ale relațiilor, ale timpului. Asta e dificil de procesat într-o lume care ne vinde ideea că totul e posibil, că tinerețea e eternă ❗️ (există pe piață nenumărate intervenții estetice, botox și promisiunea unei „tinereți fără bătrânețe”) și că, dacă muncești suficient, „vei avea tot ce îți dorești”. Când realitatea „nu se pupă” cu aceste promisiuni, apare o ruptură între cine am sperat să fiu și cine sunt cu adevărat. 👀

Nu in ultimul rând, aceste pierderi invizibile ne dor mai ales pentru că nu știm ce să punem în loc: ne-au fost luate iluzii, roluri, dar nu ni s-a spus niciodată ce vine după. (Aici începe munca de descoperire si de găsire a unui alt sens în viață).

Dacă vreți sa citiți mai mult despre pierderi și cm le putem integra cu mai multă ușurință in viața noastră, puteți consulta cartea 📚„Calea lacrimilor” - Jorge Bucay. E o carte care mie mi-a rămas aproape, de câțiva ani. 🧡

06/07/2025

Este esențial să tratăm anxietatea generalizată la adolescenți cât mai devreme pentru că, în absența intervenției, acest tip de anxietate devine un filtru prin care tânărul ajunge să perceapă întreaga realitate: un filtru distorsionat de frică, de anticiparea catastrofelor, de nesiguranță cronică și de autocritică excesivă. Lăsată netratată, GAD-ul devine un mod de funcționare psihică, nu doar o stare temporară ❗️, iar adolescentul riscă să intre în viața adultă cu o structură de personalitate hiper-vigilentă, epuizată, cu o stimă de sine fragilă și cu o capacitate afectivă redusă de a face față vieții.

Pe termen lung, anxietatea generalizată netratată poate duce la depresie, tulburări psihosomatice (migrene, probleme gastrointestinale, insomnii, etc), dificultăți în relații, procrastinare cronică, perfecționism paralizant sau chiar tulburări de panică ori burnout precoce în primii ani de muncă. Mai mult decât atât, persoana riscă să trăiască într-o permanentă tensiune interioară, prins între gânduri catastrofice, nevoia de control și rușine.

Din păcate, am observat că mulți oameni (părinți, bunici, profesori) tind să minimalizeze anxietatea la adolescenți din mai multe motive. Pe de o parte, anxietatea se confundă adesea cu „toane”, „timiditate”, „perioada aia grea a adolescenței”, fiind considerată o etapă trecătoare, nu o afecțiune ce merită luată în serios. Pe de altă parte, trăim într-o societate în care suferința emoțională e încă percepută ca slăbiciune, iar nevoia de ajutor psihologic e stigmatizată. 😔 De multe ori, adulții din jur spun lucruri de genul: „Lasă, o să-ți treacă”, „Ai tot ce-ți trebuie, de ce te simți așa?”, „Toată lumea e stresată, nu e mare lucru”.

Tratând anxietatea la timp, prevenim ani întregi de suferință (tăcută), ajutăm tinerii să învețe cm să-și gestioneze emoțiile sănătos și să se simtă în siguranță în propria minte și în propriul corp. 💚

05/07/2025

Respingerea e un fel de „bau bau” pentru mulți dintre noi. Azi vă propun să ne uităm la ea si din alte perspective, mai precis, haideți să vedem utilitatea ei.

De ce e important să ne uităm la teama de respingere?
Pentru că, paradoxal, frica de respingere ne face să ne respingem pe noi înșine. Nu mai suntem autentici față de propria persoană, ne pierdem vocea, ne trăim viața după nevoile altora. E o formă lentă de auto-sabotare…

Când, de fapt, respingerea per se ne orientează către mediile, grupurile și persoanele care sunt realmente potrivite pentru noi. 💚

Nu ceilalți trebuie să te accepte, ci tu trebuie să nu te respingi pe tine: nici când ești imperfect, nici când ești vulnerabil, nici când ești refuzat.

💡 Cum aș reacționa dacă EU m-aș accepta, chiar și când alții nu o fac?
💡 Te poți gândi la momente din viața ta când respingerea ți-a fost utila?

29/06/2025

M-am gândit la acest tip de postare pentru că oamenii trăiesc cu iluzia că iubirea ar trebui să fie suficientă. Când relația lor începe să scârțâie, se simt pierduți, vinovați sau trădați, fără să înțeleagă că, de fapt, nu lipsa iubirii e problema, ci lipsa abilităților relaționale.

Aaron T Beck (cel care a fondat terapia cognitiv-comportamentală) a studiat îndeaproape dinamica relațiilor de cuplu. Cartea lui e literalmente construită pe ideea că „iubirea nu e de ajuns” (o poți căuta pe Google). Credem că „dacă ne iubim, totul se rezolvă”. Realitatea e că… nu. Iubirea e combustibilul, dar motorul e făcut din comunicare, gestionarea conflictelor, compatibilitate, respect și efort conștient. Beck spune la un moment dat: „Cei mai mulți parteneri se iubesc. Doar că nu știu să gestioneze diferențele dintre ei.” Concluzia lui❓„Iubirea e doar începutul. Relațiile bune sunt construite, nu primite cadou de la Cupidon.” 😄 Amuzant de adevărat…

Un alt psiholog pe care îl apreciez mult e Marc Pistorio, am mai scris despre el în postările mele. Acesta zice așa: „Dacă nu știi să te reglezi emoțional, vei arunca pe partener toate fricile, furia, nesiguranțele tale. Și iubirea? Nu poate supraviețui în asta, oricât de puternică ar fi. Dacă nu este întreținută prin dialog, grijă, apreciere și reconectare constantă, se degradează.”

Ca o concluzie personală: da, iubirea contează. Dar mai contează și cm vă vorbiți, cm vă ascultați, cm reacționați când celălalt suferă, cm vă reparați greșelile, cm refaceți conexiunea după ce vă răniți. Acolo e adevărata relație. 💜

Revin și cu partea a doua, peste o săptămână. Acolo am pregătit întrebări de reflectare pentru tine, pentru voi. ✅🧾

28/06/2025

Mintea noastră ne servește gânduri în mod constant. Asta este treaba ei: să genereze interpretări, presupuneri, scenarii, explicații.

🔦 ÎNSĂ mintea nu are ca prioritate adevărul. Mintea are ca prioritate supraviețuirea, protecția, controlul, și mai ales, predictibilitatea. Ca să facă asta, deseori „sare la concluzii”, folosește scurtături cognitive, distorsionează sau generalizează. De aceea, oamenii confundă „ce gândesc” cu „ce este real”.

🪴Ce povești îți spui despre tine, pe care nu le-ai mai verificat de mult? Sunt 100% adevărate?

🪴Câte dintre gândurile tale le iei drept realitate, fără să le mai pui sub semnul întrebării?

În terapie punem sub semnul întrebării aceste gânduri: le testăm validitatea, le reformulăm sau învățăm să le lăsăm să vină și să plece, fără să le mai credem orbește (cum se întâmplă în ACT - Acceptance & Commitment Therapy). Scopul nu este să nu mai avem gânduri negative, ci să nu ne mai identificăm cu ele. 🧡

Address

Opening Hours

Monday	10:00 - 19:00
Tuesday	10:00 - 19:00
Wednesday	10:00 - 19:00
Thursday	10:00 - 19:00
Friday	10:00 - 19:00

Telephone

+40770949093

Website

http://www.echilibrupentrusuflet.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Echilibru pentru Suflet posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Echilibru pentru Suflet:

Shortcuts

Address
Telephone
Opening Hours
Alerts
Contact The Practice
Claim ownership or report listing

Want your practice to be the top-listed Clinic?

Country:

City: