30/12/2025
Despre ritualul cu masca de aseară…și ce a însemnat el cu adevărat
La întâlnirea noastră de final de an, gestul de a scrie pe mască, de a o pune pe față și a o da jos cu prezență, nu a fost un joc, ci un act simbolic profund: un moment în care ați privit față în față acele părți din voi pe care, poate, le purtați de ani de zile ca pe niște intruși de care nu puteți scăpa.
Fiecare cuvânt scris pe mască a fost un fragment dintr-o identitate construită în timp: roluri, frici, mecanisme de protecție: „să nu deranjez”, „să nu fiu o povară”, „să fiu tot timpul ok”, „să nu fiu exclusă”. Toate acestea sunt părți care s-au format ca să vă protejeze, să vă țină în siguranță.
Nicio parte nu e „greșită”…și nici nu dispare pentru că așa vrem noi.
Dar aceste părți pot fi recunoscute.
Prin acest gest simbolic, ați făcut exact asta: ați scos la lumină ceea ce, de obicei, e purtat pe dinăuntru.
Ați dat un chip la ceea ce trăiți, uneori, fără nume…Și în momentul în care ați dat masca jos, ați făcut un pas important: nu ați scăpat de partea respectivă, ci ați încetat să vă mai confundați cu ea, ați ales să nu vă mai confundați cu rolul, cu reflexul, cu povestea veche.
Asta e diferența între a purta ceva în mod inconștient și a-l vedea, cu claritate.
Poate a fost un mic început al unei despovărări mai blânde.
