https://www.facebook.com/282130408886066/

Dr. Drumar Anita, Oradea (2026)

25/02/2026

👤 SOCIOPATIA

Sociopatia este un termen folosit frecvent pentru a descrie un tipar de personalitate caracterizat prin lipsa empatiei, impulsivitate și dificultăți în respectarea normelor sociale. În limbaj clinic, se încadrează în cadrul tulburării de personalitate antisocială.

Ce presupune acest tipar?
🟡 dificultăți în a simți vinovăție autentică
🟢 tendința de a manipula pentru beneficii personale
🟡 comportamente impulsive, uneori agresive
🟢 încălcarea repetată a regulilor sociale
🟡 relații instabile, superficiale

Persoanele cu trăsături sociopatice pot fi carismatice, convingătoare și aparent sigure pe ele. În spatele acestei imagini se află frecvent o capacitate redusă de a rezona emoțional cu ceilalți.
Este important de înțeles că vorbim despre un spectru. Există diferențe majore între trăsături izolate și un diagnostic propriu-zis. Diagnosticul se stabilește doar în urma unei evaluări clinice realizate de un specialist.

Factorii implicați includ:
⚫️ experiențe traumatice timpurii
🔴 mediu familial instabil
⚫️ abuz sau neglijare
🔴 predispoziții biologice

Impactul asupra celor din jur poate fi semnificativ: relații tensionate, sentiment de confuzie, epuizare emoțională, dificultăți în a înțelege comportamentele contradictorii. Înțelegerea acestor mecanisme aduce mai multă luciditate. Cu cât cunoaștem mai bine aceste tipare, cu atât putem construi relații mai sigure și putem lua decizii care protejează echilibrul personal.

22/02/2026

🩺 RELAȚIA MEDIC-PACIENT ÎN PSIHIATRIE

🌿 Relația medic–pacient în psihiatrie este mai mult decât un simplu contact profesional. Este o colaborare care poate schimba cursul unei vieți. În psihiatrie, omul din fața medicului aduce, pe langa simptome, întreaga lui poveste: felul în care trăiește, ce îl doare, ce speră, cm a fost învățat să facă față dificultăților.

🌿 Primul pas este crearea unui spațiu sigur.
Pacientul are nevoie să simtă că poate vorbi fără teama de a fi judecat. Medicul ascultă activ, lasă timp pentru răspunsuri, urmărește cuvintele, tonul vocii, expresia feței, gesturile. Aceste detalii ajută la înțelegerea profundă a stării pacientului.

🌿 Un alt element important este claritatea. Explicațiile despre diagnostic, prognostic și tratament trebuie să fie simple, pe înțelesul pacientului. Informația corectă reduce anxietatea și îl ajută pe pacient să ia decizii în cunoștință de cauză. Întrebările sunt încurajate, iar răspunsurile se oferă cu răbdare.

🌿 Încrederea se construiește și prin transparență. Pacientul este implicat în procesul de alegere a tratamentului, este întrebat ce temeri are. Un plan de tratament care ține cont de viața pacientului, de familia lui și de resursele pe care le are la dispoziție are șanse mai mari să fie respectat.

🌿 Confidențialitatea este un pilon al relației. Ceea ce se discută rămâne între medic și pacient, cu rare excepții legale, ceea ce dă libertate de exprimare și creează un cadru de încredere.

🌿 Consecvența medicului contează. Prezența la timp la consultații, atenția la detalii și urmărirea evoluției arată respect pentru pacient și cresc sentimentul de siguranță.

🌿 Nu lipsesc nici elementele umane: un zâmbet, o glumă potrivită, un gest care arată empatie. Ele pot face diferența între o vizită rece și una care dă speranță.

🌿 Relația medic–pacient în psihiatrie este un proces care se clădește în timp. Fiecare întâlnire adaugă o cărămidă la fundația încrederii. Cu cât această legătură este mai solidă, cu atât tratamentul are rezultate mai bune. Medicamentele și psihoterapia funcționează optim când pacientul se simte parte din echipă, nu doar beneficiar pasiv al unor decizii.

🌿 O astfel de relație poate deveni, pentru mulți pacienți, primul pas spre o viață mai echilibrată. Într-o lume în care stigmatul legat de sănătatea mintală este încă prezent, medicul psihiatru are rolul de a normaliza suferința, de a arăta că există soluții și de a însoți pacientul pe drumul lui, oricât de anevoios ar fi.

22/02/2026

👥️ Cine apelează la un psihiatru?

Majoritatea celor care ajung într-un cabinet de psihiatrie sunt oameni obișnuiți, care au trecut prin lucruri grele și au încercat prea mult timp să le ducă singuri.
🔹️Vin oameni care au fost puternici ani întregi, dar într-o zi au simțit că nu mai pot.
🔹️Vin părinți care se simt vinovați că nu mai au răbdare.
🔹️Vin medici, profesori, polițiști, artiști, oameni de afaceri, studenți.
🔹️Vin oameni care zâmbesc la serviciu, dar nu mai au energie când ajung acasă.
🔹️Vin adolescenți care nu știu cm să spună că îi doare.
🔹️Vin bunici care nu mai găsesc sensul.

Toți acești oameni au un lucru în comun: curajul de a recunoaște că suferința psihică este reală și că merită tratată.
Psihiatria nu înseamnă doar medicamente. Înseamnă ascultare, înțelegere, reconstrucție. Înseamnă să înveți din nou cm să dormi, cm să te bucuri, cm să nu mai trăiești în alertă permanentă.
‼️E momentul să ne desprindem de prejudecata că „la psihiatru merg doar cei nebuni”.

La psihiatru merg oameni care au avut pierderi, dezamăgiri, traume, epuizare, anxietăți, atacuri de panică, depresii. Oameni care vor să se simtă din nou bine.
Dacă ți se pare că ceva nu mai e ca înainte, că oboseala nu trece, că frica sau tristețea nu te mai lasă să trăiești cm vrei, e în regulă să cauți ajutor.
La cabinetul de psihiatrie nu se judecă, nu se etichetează. Se caută echilibrul.
Și, pas cu pas, se reconstruiește speranța.

18/02/2026

🟧 Când depresia netratată afectează memoria și funcțiile cognitive

🔸️Depresia este adesea privită ca o suferință emoțională. În realitate, poate afecta progresiv funcționarea cognitivă.

🔸️Atunci când rămâne netratată, depresia prelungită se asociază cu modificări structurale și funcționale la nivel cerebral.

🔸️Studiile de neuroimagistică au evidențiat:
-reducerea volumului hipocampului
-afectarea conectivității în rețelele implicate în memorie și atenție
-creșterea nivelului de cortizol, cu efect neurotoxic pe termen lung

🔸️Pe termen scurt, persoana poate observa:
-dificultăți de concentrare
-lentoare în gândire
-probleme de memorie recentă
-dificultăți în luarea deciziilor

🔸️Când episodul depresiv devine cronic, aceste simptome pot persista și pot evolua către un declin cognitiv semnificativ. Literatura de specialitate descrie conceptul de „pseudodemență depresivă”, iar în unele situații depresia netratată crește riscul dezvoltării unei tulburări neurocognitive majore.

🔸️Mecanismele implicate includ:
-inflamație cronică
-disfuncție vasculară
-scăderea neuroplasticității
-reducerea factorilor neurotrofici, precum BDNF

🔸️Depresia afectează memoria, atenția și funcțiile executive. În timp, creierul își pierde capacitatea de adaptare, iar recuperarea devine mai dificilă.

🔸️Tratamentul precoce are rol protector. Intervenția farmacologică, psihoterapia, activitatea fizică regulată și stimularea cognitivă contribuie la menținerea funcțiilor mentale și la reducerea riscului de deteriorare.

🔸️Depresia este o afecțiune tratabilă. Abordarea ei la timp înseamnă protejarea emoțiilor, dar și a memoriei, clarității mentale și autonomiei pe termen lung.

14/02/2026

🌿Ce înseamnă cu adevărat legătura dintre psihiatru și pacient

De cele mai multe ori, când vorbim despre psihiatrie, oamenii se gândesc automat la medicamente. La rețete. La diagnostic. Însă dincolo de toate acestea, există ceva esențial, adesea trecut cu vederea: relația terapeutică.
Acea legătură invizibilă, dar profundă, dintre psihiatru și pacient poate face diferența dintre o consultație „corectă” și un drum real spre vindecare.
🔑 Ce este relația terapeutică?
Este mai mult decât o relație profesională. Este un spațiu sigur, construit cu răbdare și încredere, unde o persoană care suferă psihic își poate permite, poate pentru prima dată, să fie sinceră cu tot ce simte și trăiește.
În acest spațiu:
• nu ești judecat;
• nu ți se spune „alții au probleme mai mari”;
• nu trebuie să zâmbești dacă nu ai chef;
• nu trebuie „să te aduni” ca să fii demn de ajutor.
🧠 De ce contează atât de mult în psihiatrie?
Pentru că tulburările psihice nu se văd la radiografie. Ele se „văd” în povestea ta. Iar ca psihiatru, nu pot să te înțeleg cu adevărat dacă nu îmi permiți să intru — cu grijă și respect — în lumea ta interioară.
Dar pentru ca tu să îmi permiți asta, trebuie să simți că sunt acolo cu tine, nu doar cu un stetoscop imaginar, ci cu mintea, inima și prezența mea întreagă.
🧩 Ce presupune o relație terapeutică bună?
• Empatie reală, nu doar un „te înțeleg” spus din politețe.
• Ascultare activă, nu doar completarea unei fișe.
• Respect reciproc, chiar și în cele mai dificile conversații.
• Lipsa etichetării — pacientul nu este „un borderline” sau „un depresiv”, ci un om care trece prin ceva profund.
• Claritate și transparență, inclusiv în ceea ce privește tratamentul, opțiunile, durata estimată, efectele secundare.
💬 „Nu pot vorbi cu nimeni, dar cu dvs. pot…”
Această frază, auzită de mulți psihiatri, nu este o laudă. Este o realitate tristă despre cât de singur poate fi un om care suferă psihic. Dar este și o mare responsabilitate.
Pentru unii pacienți, psihiatru devine primul om care îi vede cu adevărat. Iar de acolo începe transformarea.
🧭 Ce rol are psihiatrul în relația terapeutică?
• Nu este un salvator.
• Nu este un judecător.
• Nu este un prieten în sensul clasic.
Este un ghid empatic, care cunoaște hărțile psihicului uman și merge alături de tine cât timp ai nevoie. Cu știință, cu grijă, cu limite clare, dar și cu o prezență umană autentică.
❤️ Și ce poți face tu, ca pacient?
• Să întrebi tot ce ai nevoie, fără rușine.
• Să îți exprimi temerile despre tratament sau diagnostic.
• Să te oprești din mers dacă simți că relația nu este una care te sprijină.
• Să cauți un alt psihiatru dacă simți că nu rezonezi — pentru că da, chimia contează și aici.
🔄 Nu doar tratamentul contează. Contează cine ți-l oferă. Contează cm te simți în prezența lui.
O relație terapeutică autentică este o parte esențială a procesului de vindecare psihică. Fără ea, medicația poate deveni doar o soluție temporară. Cu ea, însă, apare șansa reală de a reconstrui sens, echilibru, încredere.

14/02/2026

♀️ TULBURAREA DISFORICĂ PREMENSTRUALĂ

Sindromul premenstrual (SPM) este familiar multor femei: schimbări de dispoziție, iritabilitate, oboseală, dureri de sâni sau crampe abdominale. Însă pentru unele femei, ceea ce se întâmplă în a doua parte a ciclului menstrual depășește cu mult disconfortul obișnuit. Este vorba despre tulburarea disforică premenstruală (PMDD), o formă severă a sindromului premenstrual, care afectează semnificativ starea psihică, relațiile și funcționarea zilnică.

🔴 Ce este disforia premenstruală

PMDD este o tulburare psihiatrică recunoscută oficial, caracterizată prin simptome emoționale intense ce apar ciclic, în a doua jumătate a fazei luteale (cu aproximativ 7-10 zile înainte de menstruație) și dispar în primele zile ale sângerării. Este o reacție disproporționată, dureroasă, greu de controlat.

Simptomele pot include:
🔻 iritabilitate sau furie intensă, adesea fără motiv aparent
tristețe profundă, episoade de plâns, sentiment de deznădejde
🔻 anxietate marcată sau tensiune interioară
🔻 schimbări rapide ale dispoziției
🔻 dificultăți de concentrare, oboseală mentală
🔻 insomnie sau somn excesiv
🔻 modificări ale apetitului (poftă de dulciuri sau mâncat compulsiv)
🔻 retragere socială, scăderea interesului pentru activitățile obișnuite

Pentru diagnosticul de PMDD, simptomele trebuie să apară în mod constant, ciclic, și să afecteze semnificativ funcționarea zilnică: la locul de muncă, în familie sau în relații.

🔴 De ce apare

Mecanismul nu este complet elucidat. Este o sensibilitate crescută a sistemului nervos la fluctuațiile hormonale normale din ciclul menstrual. După ovulație, nivelul de estrogen scade, iar progesteronul crește. La unele femei, aceste modificări declanșează o reacție disproporționată în zonele creierului implicate în reglarea emoțiilor, serotoninei și stresului.

Există și factori favorizanți:
🔸️antecedente personale sau familiale de tulburări afective
🔸️stres cronic
🔸️traumă psihologică anterioară
🔸️somn insuficient, alimentație dezechilibrată, sedentarism

🔴 Cum se diagnostichează

Pentru o evaluare corectă, este necesară urmărirea zilnică a simptomelor timp de cel puțin două cicluri menstruale. Se pot folosi jurnale sau aplicații care notează dispoziția, somnul, energia, pofta de mâncare. Diagnosticul se stabilește de obicei de către medicul psihiatru sau ginecolog.

🔴 Tratament

Tratamentul disforiei premenstruale are mai multe niveluri:
◾️Intervenții psihologice și stil de viață:
🔹️somn regulat, alimentație echilibrată (reducerea zahărului)
🔹️activitate fizică moderată zilnic
🔹️tehnici de gestionare a stresului: mindfulness, yoga, psihoterapie cognitiv-comportamentală

◾️Tratament medicamentos:
🔹️antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
🔹️uneori, contraceptive hormonale care reduc fluctuațiile hormonale
🔹️suplimente de calciu, magneziu, vitamina B6 (cu eficiență variabilă)

◾️Monitorizare pe termen lung:
Răspunsul la tratament diferă de la o persoană la alta. Colaborarea între medicul psihiatru și ginecolog este esențială.

De ce e important să fie recunoscută

PMDD este o tulburare biologic determinată, care afectează relațiile, performanța profesională și calitatea vieții. Femeile care se confruntă cu ea merită înțelegere și tratament, nu judecată.

12/02/2026

𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝗶𝘂𝗯𝗲𝘀𝗰 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗶𝗮𝘁𝗿𝗶𝗮?

Psihiatria nu e doar o ramură a medicinei pentru mine. Este un fel de a privi lumea. În fiecare zi întâlnesc oameni care vin la mine purtând în tăcere greutăți uriașe: frici care îi țin treji noaptea, gânduri care îi dor, amintiri pe care nu le pot alunga. Și, pas cu pas, începem să le desfacem împreună.
Îmi iubesc meseria pentru că mă învață să fiu prezentă. În cabinet nu există zgomotul lumii din afară, doar doi oameni și povestea unuia dintre ei. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete stinghere. Învăț să ascult până la capăt, fără să grăbesc, fără să judec.
Îmi iubesc meseria pentru că mă obligă să rămân curioasă. Fiecare pacient este o lume în sine, un univers plin de mistere. Creierul uman este cel mai fascinant organ, iar mintea, cel mai mare puzzle. Psihiatria nu-mi permite să mă plictisesc vreodată. Mereu există ceva nou de înțeles, o poveste nouă de descifrat, o combinație de tratament care să aducă lumină.
Dar ceea ce iubesc cel mai mult este momentul în care văd transformarea. Când cineva care a venit prăbușit de tristețe, convins că nu va mai ieși niciodată la suprafață, începe să râdă din nou. Când cineva care nu se mai ridica din pat începe să-și facă planuri pentru viitor. Când cineva care a simțit că e singur pe lume își dă seama că de fapt nu e.
Îmi iubesc meseria pentru că îmi arată mereu că oamenii sunt incredibil de puternici. Chiar și atunci când nu mai cred asta despre ei înșiși. Psihiatria mă învață să privesc dincolo de simptome și să văd omul din fața mea. Să nu-l reduc la un diagnostic, ci să-l însoțesc pe drumul lui. Uneori drumul e lung, alteori e abrupt, dar aproape întotdeauna merită.
Îmi iubesc meseria pentru că mă face să simt că munca mea contează. Nu doar în statistici, ci în viața concretă a oamenilor. Că pot fi martor la renașterea lor. Și nu cred că există privilegiu mai mare decât acesta.
Psihiatria nu e despre etichete. Nu e despre nebunie. Este despre vindecare, despre speranță și despre curajul de a trăi în continuare.

08/02/2026

🟦 Ce se întâmplă atunci când depresia rămâne netratată?

Depresia este adesea privită ca o perioadă dificilă care va trece de la sine. Pentru unele persoane, simptomele se pot estompa în timp, însă pentru multe altele depresia persistă luni sau ani și influențează profund toate domeniile vieții. Evoluția fără intervenție poate aduce consecințe emoționale, fizice, cognitive și sociale importante.

💠 În plan emoțional, starea de tristețe profundă și sentimentul de gol interior tind să se accentueze.
Apar tot mai frecvent lipsa speranței, sentimentul de inutilitate și convingerea că nimic nu se mai poate schimba.
În timp, aceste trăiri devin parte din modul obișnuit de a percepe viața, iar persoana ajunge să considere suferința ca fiind „normalul” său.

💠 Depresia netratată afectează și gândirea. Capacitatea de concentrare scade, deciziile simple devin dificile, iar memoria poate avea de suferit.
Activitățile profesionale sau academice sunt realizate cu efort crescut, performanța scade, iar acest lucru adaugă un sentiment suplimentar de frustrare și vinovăție.

💠La nivel fizic, organismul resimte stresul emoțional prelungit.
Pot apărea tulburări de somn, oboseală persistentă, dureri fără o cauză medicală clară, modificări ale apetitului și fluctuații ale greutății.
În timp, depresia se asociază cu risc mai mare pentru diverse afecțiuni somatice, inclusiv boli cardiovasculare și scăderea imunității.

💠 Relațiile personale sunt și ele afectate. Retragerea socială, pierderea interesului pentru activități plăcute și dificultatea de a exprima emoțiile pot duce la distanțare față de familie și prieteni.
Sprijinul social scade exact în perioada în care ar fi cel mai necesar, iar izolarea accentuează suferința.

💠 Un alt aspect important este creșterea riscului de consum problematic de alcool sau alte substanțe, uneori folosite ca modalitate de a diminua temporar durerea emoțională.
Pe termen lung, aceste comportamente complică evoluția depresiei și fac recuperarea mai dificilă.

💠 În formele severe, depresia netratată poate duce la apariția gândurilor de inutilitate extremă, dorința de a dispărea sau idei suicidare.
Acesta este unul dintre cele mai serioase motive pentru care recunoașterea și tratarea depresiei reprezintă o prioritate medicală și umană.

‼️Depresia este o afecțiune tratabilă. Psihoterapia, tratamentul medicamentos atunci când este indicat, schimbările de stil de viață și sprijinul social pot produce îmbunătățiri semnificative și pot reda sentimentul de control asupra propriei vieți. Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă și riscul complicațiilor scade.

05/02/2026

🟥 𝗗𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻ț𝗮 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘁𝗿𝗶𝘀𝘁𝗲ț𝗲 ș𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗿𝗲𝘀𝗶𝗲

Tristețea și depresia sunt adesea confundate, dar ele sunt două stări emoționale distincte, fiecare având caracteristici unice și un impact diferit asupra vieții noastre.

• 𝐓𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞ț𝐞𝐚 este o emoție normală și temporară, care apare ca răspuns la o situație dificilă sau la o pierdere. Este o parte naturală a vieții și, de obicei, se atenuează în timp. Poate fi cauzată de evenimente precum o despărțire, pierderea unui loc de muncă sau o dezamăgire. În aceste momente, este firesc să simțim un disconfort emoțional, dar, de cele mai multe ori, tristețea trece și ne regăsim energia și motivația.

• 𝐃𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚, pe de altă parte, este o tulburare mintală serioasă și persistentă, care afectează fiecare aspect al vieții unei persoane. Depresia nu necesită neapărat un „motiv” și poate apărea fără un eveniment declanșator clar. Simptomele sale includ tristețe profundă, pierderea interesului pentru activitățile care altădată aduceau bucurie, oboseală constantă, dificultăți de concentrare, modificări ale apetitului și somnului și, în cazuri severe, gânduri de autovătămare. Depresia durează de obicei mai mult și nu se ameliorează simplu prin schimbarea mediului sau a stării de spirit.

Dacă simți că tristețea durează de mult timp sau observi simptome ale depresiei, este important să cauți ajutor profesional. Un specialist te poate ajuta să înțelegi mai bine prin ce treci și să-ți ofere sprijinul de care ai nevoie.

Nu ești singur❗️

05/02/2026

🖤 Doliul: Etape și impact psihiatric

Doliul este un proces natural prin care trece orice persoană care a pierdut pe cineva drag. Din punct de vedere psihiatric, este important să înțelegem că doliul nu este doar o reacție emoțională, ci și un proces complex care poate influența sănătatea mintală și fizică.

Această perioadă poate fi copleșitoare, iar trăirile sunt adesea greu de gestionat. Psihiatria definește câteva etape ale doliului, cunoscute și ca „etapele lui Kübler-Ross,” care pot ajuta la înțelegerea și gestionarea durerii:

• Negarea – Prima reacție este de obicei șocul și refuzul de a accepta pierderea. Este o modalitate prin care creierul încearcă să ne protejeze de intensitatea durerii. Deși negarea nu durează mult, poate reveni uneori pe parcursul procesului de doliu.

• Furia – După ce negarea dispare, este obișnuit să simțim furie, o emoție îndreptată fie către noi înșine, fie către ceilalți sau chiar către persoana decedată. Furia este o parte importantă a procesului, permițându-ne să exprimăm durerea interioară și să recunoaștem pierderea.

• Negocierea – Este etapa în care încercăm să găsim o cale de a inversa pierderea, de obicei prin gânduri ipotetice sau dorințe nerealiste, cm ar fi „Dacă aș fi făcut lucrurile diferit, poate...”. Negocierea ne poate ajuta să căutăm un sens și să ne simțim conectați cu persoana pierdută, dar poate crea și sentimente de vinovăție.

• Depresia – Aceasta este una dintre cele mai intense etape, când tristețea devine copleșitoare și poate apărea o stare de lipsă de speranță. Depresia din doliu este o reacție naturală și reflectă adesea acceptarea pierderii. Este important de remarcat că această etapă nu este identică cu depresia clinică, dar poate necesita sprijinul unui specialist.

• Acceptarea – Ultima etapă nu înseamnă uitarea persoanei dragi, ci acceptarea realității pierderii și adaptarea la viața fără aceasta. În acest stadiu, durerea se diminuează, iar amintirile încep să fie trăite într-un mod mai liniștit, fără suferință intensă.

Cum ne poate afecta doliul sănătatea mintală?

Deși doliul este un proces firesc, poate declanșa simptome de depresie, anxietate sau chiar tulburări de stres posttraumatic (PTSD) în unele cazuri.

Este important să fim conștienți de sănătatea noastră mentală în această perioadă și să căutăm sprijin atunci când simțim că emoțiile devin prea greu de gestionat.

Consilierea psihologică sau sprijinul unui psihiatru poate fi benefic pentru a ne ghida prin etapele doliului, mai ales dacă acestea devin prea dificile sau durează o perioadă îndelungată.

Doliul nu are un parcurs universal; fiecare îl experimentează în ritmul propriu. Nu este o slăbiciune să căutăm ajutor atunci când ne simțim copleșiți, iar acceptarea și vindecarea sunt procese treptate.

Doliul ne amintește de legăturile profunde și de puterea noastră de a ne adapta, chiar și în fața celor mai dureroase pierderi.

04/02/2026

🕷🤡 Fobii cu denumiri interesante

Fobiile reprezintă frici intense, persistente, care apar în legătură cu anumite obiecte, situații sau contexte specifice. Dincolo de impactul emoțional pe care îl pot avea, multe dintre ele atrag atenția prin denumiri neobișnuite, uneori greu de pronunțat, alteori surprinzător de sugestive. Originea acestor termeni se află, de regulă, în limba greacă sau latină, iar combinațiile rezultate dau naștere unor cuvinte memorabile.

Câteva exemple care stârnesc interesul:

🔸️Arachibutyrofobia = frica legată de senzația că untul de arahide se lipește de cerul gurii
🔸️Nomofobia = anxietatea apărută atunci când telefonul mobil lipsește sau nu poate fi utilizat
🔸️Triskaidekafobia = teama asociată numărului 13
🔸️Coulrofobia = frica de clovni, frecvent întâlnită atât la copii, cât și la adulți
🔸️Trypofobia = reacția de respingere sau disconfort intens la vederea grupurilor de găuri mici, apropiate
🔸️Hippopotomonstrosesquipedaliofobia = teama de cuvinte foarte lungi, termenul fiind el însuși un exemplu
🔸️Astrafobia = frica de tunete și fulgere
🔸️Catoptrofobia = teama de oglinzi sau de propria reflecție

Deși unele denumiri pot părea amuzante la prima vedere, experiența persoanei care trăiește o fobie este una profund neplăcută. Frica apare automat, este greu de controlat și poate duce la evitarea unor situații obișnuite, cu impact asupra vieții personale, sociale sau profesionale.

Fobiile fac parte din categoria tulburărilor de anxietate și se bazează pe mecanisme bine definite la nivelul creierului, unde anumite stimuli ajung să fie asociați cu pericolul. Intensitatea reacției diferă de la o persoană la alta, iar unele fobii rămân izolate, în timp ce altele se pot extinde în timp.

Înțelegerea acestor frici, inclusiv a modului în care sunt denumite și clasificate, reprezintă un prim pas important. Cu sprijin adecvat, ele pot fi gestionate eficient, iar calitatea vieții poate crește semnificativ.

03/02/2026

🔴 SUICIDUL FĂRĂ DEPRESIE 🔴

Suicidul este un fenomen multifactorial. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste 700 000 de persoane se sinucid anual.
De regulă, în discuţiile despre suicid apare asocierea cu tulburări mintale, în special depresia. Însă există dovezi că un procent semnificativ de persoane care mor prin suicid NU au un diagnostic clar de depresie sau altă tulburare psihică.

🔴 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐬ă 𝐚𝐛𝐨𝐫𝐝ă𝐦 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐮𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭

🔻 Dacă ne concentrăm doar pe depresie ca factor de risc, vom omite o parte de cazuri în care intervenţia ar fi fost posibilă. Studiile arată că până la ~10 % sau mai mult dintre cei decedaţi prin suicid nu aveau o tulburare mintală diagnosticată.
🔻 Prevenţia eficientă cere recunoaşterea factorilor de risc non-psihiatrici sau subdiagnosticaţi.
🔻 În practica psihiatriei sau medicinei primare este util să ştim că absenţa unui diagnostic de depresie nu exclude riscul suicidar.

🔴 𝐅𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐢𝐬𝐜 𝐫𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚𝐧ţ𝐢 î𝐧 𝐚𝐛𝐬𝐞𝐧ţ𝐚 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐞𝐢

Stresori majori şi factori de viaţă
🔹️Probleme relaţionale, conflicte de cuplu, pierderi (divorţ, despărţiri).
🔹️Probleme juridice, financiare, pierdere a locuinţei sau a locului de muncă.
🔹️Izolare socială, lipsa sprijinului, sentimentul de apartenenţă redus.
🔹️Boală cronică, durere fizică persistentă, dizabilitate.

Trăsături individuale şi comportamente
🔸️Impulsivitate, agresivitate, comportament riscant.
🔸️Abuz de substanţe (alcool, droguri).
🔸️Acces facil la metode letale.

Aspecte de mentalitate sau percepţie
🔹️Sentimentul de a fi o povară, lipsa de scop, lipsa conexiunii reale.
🔹️Lipsa unui diagnostic nu înseamnă absenţa suferinţei psihice, poate fi vorba de o suferinţă subclinică, neînregistrată, sau de motivaţii existenţiale.

‼️𝐌𝐞𝐬𝐚𝐣-𝐜𝐡𝐞𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧ţ𝐢 ş𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐥𝐚𝐫𝐠‼️
❗️Nu trebuie să ai un diagnostic de depresie pentru a fi în pericol de suicid.
❗️Dacă te confrunţi cu un eveniment greu (pierdere, ruşine, boală, conflict) şi simţi că nu mai găseşti ieşire, vorbeşte cu cineva, cere ajutor
❗️Sprijinul social, deschiderea faţă de alţii pot face diferenţa.

🔴 𝐋𝐢𝐦𝐢𝐭ă𝐫𝐢 ş𝐢 𝐧𝐨𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐮𝐝𝐞𝐧ţă

▪️Chiar dacă depresia este absentă, nu înseamnă că nu există suferinţă psihică.
▪️Prevenirea suicidului nu este doar responsabilitatea psihiatrului. Este o sarcină socială, clinică, comunitară.

Dr. Drumar Anita

25/02/2026

22/02/2026

22/02/2026

18/02/2026

14/02/2026

14/02/2026

12/02/2026

08/02/2026

05/02/2026

05/02/2026

04/02/2026

03/02/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category