https://www.facebook.com/282130408886066/

Dr. Drumar Anita, Nicolae Jiga 50, etaj 1, Oradea (2025)

22/11/2025

🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂
Concentrează-te asupra binecuvântărilor tale,
mai ales în vremuri dificile.
Este firesc să fii copleșit
de ceea ce se destramă,
de greutatea a ceea ce doare,
de umbrele care se întind
lung peste zilele tale.
Și totuși, chiar și în cele mai grele momente,
mici lumini continuă să strălucească,
tăcute, constante,
amintiri că nu totul este pierdut:
un cuvânt bun,
un răsuflu care vine de la sine,
o amintire care încă încălzește,
adevărul simplu
că ai ajuns până aici.
Când viața devine copleșitoare,
binecuvântările devin ancore.
Ele nu șterg durerea
și nu îi neagă profunzimea,
însă aduc echilibru,
mici dovezi că binele
încă există.
Așa că oprește-te.
Privește cu blândețe către viața ta.
Lasă recunoștința să se ridice,
ca invitație de a-ți aminti grația din jur,
firele de speranță,
rezistența tăcută
care te-a purtat
prin fiecare zi grea
care te-a adus până aici.

✍️ Mary Anne Byrne
🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁

19/11/2025

Și medicul este om. Un om cu o profesie care cere să vadă, să audă, să înțeleagă, să decidă, să țină în mâini sănătatea altcuiva, dar tot un om rămâne. Uneori ne așteptăm ca medicul să fie imun la oboseală, infinit de răbdător, mereu calm, cu soluțiile pregătite pentru orice. Ne dorim să fie ancoră, scut, expert, psiholog, salvator. Și, într-o mare măsură, încearcă să fie toate acestea. Zi după zi. Noapte după noapte.
Totuși, sub halat există un om care se poate clătina uneori sub greutatea responsabilității. Un om care nu își permite să arate mereu cât de greu îi este. Un om care își suspendă nevoile personale, pauzele, mesele, emoțiile, doar ca să fie prezent pentru altcineva, exact atunci când acel cineva are mai mare nevoie.
Există consultații în care medicul devine martor la suferința unui pacient pe care nu îl poate ajuta decât până la un punct. Există diagnostice care îl dor mai mult decât lasă să se vadă. Există nopți în care rămâne cu gândul la un nume, o față, un rezultat care nu era cm spera. În astfel de momente, siguranța pe care o transmite e un efort conștient de a-și controla propriile trăiri ca să poată fi un sprijin real pentru ceilalți.
Medicul poate fi în același timp profesionist și vulnerabil. Poate rămâne afectat de poveștile pacienților, chiar dacă nu lasă asta să se vadă. Poate să aibă zile bune și zile grele. Poate să greșească, deși își dorește cu toată puterea să nu o facă. Lucrează cu oameni, nu cu cifre, și fiecare om bolnav aduce cu sine o întreagă lume de emoții, frici, speranțe.
Între ceea ce știe și ceea ce simte există uneori o distanță. Distanța aceea este umanitatea. Este sarea profesiei. Este motivul pentru care medicul continuă să caute soluții, să învețe, să rămână treaz, să încerce din nou.
Atunci când privim medicul doar ca pe o meserie, uităm ceea ce în realitate îl face cu adevărat puternic: faptul că simte, că se implică, că îi pasă. Și pentru că îi pasă, uneori obosește. Uneori se consumă. Uneori are nevoie de un cuvânt bun.
Ceea ce vindecă e relația umană. Încrederea. Respectul reciproc. Medicul nu se află acolo pentru a fi erou, ci pentru a fi prezent. Pentru a fi un profesionist care lucrează cu toată priceperea și cu toată intensitatea omului care este.
Când înțelegem asta, se schimbă ceva important. În loc să cerem perfecțiune, oferim colaborare. În loc să proiectăm așteptări rigide, cultivăm dialogul. În loc să vedem doar un halat, vedem o ființă umană.
Și medicul este om. Iar acest lucru nu îi scade valoarea. O amplifică. Îi oferă sens. Îl apropie de pacient. Îl face parte din aceeași lume: una în care fragilitatea este punctul de pornire pentru vindecare.

17/11/2025

🟧 HIPOMANIE vs. MANIE 🟥

Discuțiile despre tulburările afective includ frecvent termenii "manie" și "hipomanie". Ambele presupun o creștere a energiei și a activării psihice, însă diferențele dintre ele sunt fundamentale. Pentru a le înțelege mai clar, este util să le privim comparativ.

🟧 HIPOMANIA -> activare crescută, dar controlată

Hipomania este o stare caracterizată printr-o intensificare a energiei psihice și fizice, dar într-un mod care rămâne, de regulă, compatibil cu viața de zi cu zi.

◾️ Semne frecvente ale hipomaniei:

🔸️Nivel crescut de energie și motivație
🔸️Nevoie redusă de somn, fără epuizare
🔸️Flux rapid al ideilor
🔸️Creșterea încrederii în sine
🔸️Impulsivitate ușoară
🔸️Tendința de a iniția multe proiecte simultan
🔸️Interacțiuni sociale mai intense
🔸️Randament profesional crescut

În hipomanie, persoana poate funcționa bine, relațiile rămân stabile, iar comportamentele nu produc consecințe majore. Adesea, cei din jur observă "o versiune mai energică" a persoanei.

🟥 MANIA -> intensitate ridicată, cu impact major asupra vieții

❗️Mania este o formă severă de activare psihică, în care nivelul de energie și impulsivitatea cresc până la pierderea controlului.

◾️ Semne frecvente ale maniei:

🔺️ Agitație intensă, imposibilitate de a sta locului
🔺️ Viteză foarte mare a gândurilor și vorbirii
🔺️ Impulsivitate accentuată
🔺️ Decizii riscante privind banii, relațiile sau comportamentele sociale
🔺️ Nevoie aproape absentă de somn
🔺️ Deteriorarea judecății și a capacității de evaluare a consecințelor
🔺️ Conflicte interpersonale majore
🔺️ Uneori, simptome psihotice (idei grandioase, convingeri nerealiste)

Mania depășește nivelul la care o persoană își poate organiza eficient viața. Apar dificultăți profesionale, financiare, familiale și de siguranță. În formele severe, devine o urgență psihiatrică.

◉ Diferența esențială

🟧 Hipomania = energie crescută + funcționare păstrată
🟥 Mania = energie extremă + funcționare afectată semnificativ

Impactul asupra vieții de zi cu zi este criteriul central care separă cele două stări.

‼️ De ce e important să recunoaștem diferența?

◾️ Hipomania poate trece neobservată sau poate fi percepută ca o perioadă productivă.
◾️ Mania poate escalada rapid și poate avea consecințe severe.
◾️ Identificarea timpurie permite intervenție, stabilitate și protejarea relațiilor.

Dacă cineva alternează între perioade de energie crescută și episoade de epuizare, apatie sau tristețe, o evaluare de specialitate poate clarifica tiparul emoțional.

16/11/2025

🌑 TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ

🧠 Tulburările de personalitate fac parte din sfera psihiatrică în care tipare de comportament, gândire și trăire emoțională devin atât de rigide încât afectează viața persoanei și a celor din jur. Una dintre aceste tulburări este tulburarea de personalitate antisocială, adesea înțeleasă greșit, asociată cu etichete dure sau idei greoaie.

💥 Ce este tulburarea de personalitate antisocială?

Este o condiție în care persoana manifestă încă de tânăr un mod persistent de a ignora drepturile altora. În timp, acest tipar devine stabil și influențează profund relațiile, munca și viața socială.

🔎 Caracteristici frecvente

✔️ Comportamente impulsive, orientate spre câștig imediat
✔️ Tendința de a păcăli, manipula sau exploata
✔️ Dificultate în a respecta reguli, limite și legi
✔️ Lipsa regretului autentic după acțiuni care rănesc pe cineva
✔️ Responsabilitate scăzută: promisiuni neținute, obligații ignorate
✔️ Toleranță mică la frustrare și iritabilitate crescută
✔️ Relații superficiale, instabile

🧩 Cum vede lumea o persoană cu această tulburare?

Mulți observă un farmec superficial, o capacitate bună de a citi oamenii și o atitudine seducătoare sau convingătoare. Dincolo de suprafață, însă, se află dificultăți reale în a forma legături afective stabile și în a menține relații sănătoase.

🎯 Cauze și factori de risc

🧬 Factori genetici
🏚️ Mediu familial instabil, abuziv sau neglijent
🔥 Anturaje cu comportament antisocial
🧩 Trăsături temperamentale precum impulsivitatea

🔶️ Tratament

Tratamentul este mai complex, dar nu imposibil.
Psihoterapia poate ajuta la dezvoltarea autocontrolului, la identificarea tiparelor disfuncționale și la învățarea unor strategii mai potrivite de gestionare a relațiilor și situațiilor de viață.
În anumite cazuri, medicația poate ameliora impulsivitatea sau iritabilitatea.

❗️De ce e important să vorbim despre asta?

Pentru că în spatele oricărui diagnostic se află un om. Cu o istorie, cu răni, cu vulnerabilități. Înțelegerea reduce stigmatizarea și oferă loc pentru intervenții mai eficiente, relații mai sănătoase și interacțiuni mai sigure.

🤝 Când să cerem ajutor?

Atunci când comportamentele unei persoane aduc suferință în familie, la locul de muncă sau creează probleme legale repetate. Ajutorul unui psihiatru sau psihoterapeut poate schimba direcția unei vieți.

15/11/2025

⚫️ACCEPTAREA MORȚII⚫️

Acceptarea morții este una dintre cele mai dificile teme ale existenței umane, dar și una dintre cele mai eliberatoare atunci când este înțeleasă în profunzime.
Moartea ne însoțește încă din prima clipă a vieții, însă majoritatea oamenilor trăiesc ca și cm ar fi un eveniment îndepărtat, străin și abstract. Realitatea este că finitudinea ne modelează felul în care iubim, felul în care ne atașăm și felul în care apreciem ceea ce trăim.
Teama de moarte apare din nevoia omului de control și predictibilitate. Pierderea ireversibilă contrazice aceste nevoi, iar acest conflict interior generează anxietate. Acceptarea aduce o transformare a fricii. Când încetăm să privim moartea ca pe o ruptură absolută, înțelegem că ea face parte din ritmul natural al existenței. Trecerea timpului capătă sens, devine un spațiu pentru a construi, a iubi, a contribui, a lăsa urme în conștiința celor care rămân.
Acceptarea morții începe prin a privi propria vulnerabilitate cu sinceritate. Fiecare om simte fragilitatea într-un fel diferit: unii prin pierderea cuiva drag, alții prin boală, alții prin meditație sau introspecție. Când ne permitem să simțim aceste emoții fără să le respingem, se deschid spații de înțelegere. Devine clar că frica vine din atașamente profunde, din dorința de continuitate și din iubire. Iubirea este motivul pentru care ne este greu să acceptăm finalul, iar în același timp este exact experiența care dă sens vieții.
Un alt pas către acceptare îl reprezintă recunoașterea limitelor. Ființa umană nu poate controla totul. Această înțelegere devine maturizare psihologică. Atunci când acceptăm că efemeritatea este o condiție universală, apreciem altfel rutinele, oamenii, micile bucurii și ritmul firesc al zilelor. În loc să fugim de gândul morții, putem folosi această conștientizare ca o resursă de claritate: prioritizăm ceea ce contează, renunțăm la conflicte inutile, investim în relații care ne hrănesc.
Un rol important îl are și dialogul: cu familia, cu prietenii, cu noi înșine. Vorbirea deschisă despre moarte reduce din încărcătura ei psihică. Când moartea este un subiect interzis, ea capătă proporții amenințătoare. Când este discutată cu calm și luciditate, se transformă într-o temă existențială firească, integrată în viață.
Acceptarea morții este, în esență, acceptarea vieții cu tot ceea ce implică: schimbare, transformare, limite și frumusețe trecătoare. În acest spațiu interior de maturitate, omul descoperă sensul profund al autenticității. Prezentul devine mai intens, relațiile devin mai sincere, iar trăirile mai conectate cu realitatea interioară.
Moartea nu poate fi evitată, însă poate fi înțeleasă. Iar înțelegerea ei oferă libertate, liniște și un fel de a trăi mai complet, cu rădăcini bine fixate în realitate și cu privirea deschisă către ceea ce este esențial.

13/11/2025

🧩 SINDROMUL ASPERGER

Sindromul Asperger reprezintă o formă de neurodiversitate din spectrul autist, descrisă prin particularități de comunicare, interacțiune socială și procesare a informațiilor. Persoanele cu Asperger au un mod propriu de a percepe lumea și de a construi relații. Diferențele lor nu reduc capacitatea intelectuală, ci definesc un profil unic de funcționare.

🟣 Trăsături centrale

Persoanele cu Asperger au adesea o gândire analitică și logică. Conversațiile pot fi abordate într-o manieră directă, cu interes crescut pentru acuratețe și claritate. De multe ori apar preocupări intense pentru domenii specifice: astronomie, matematică, istorie, tehnologie, artă digitală, trenuri, mecanisme complexe. Aceste interese pot deveni adevărate surse de excelență.
Latura socială poate aduce provocări. Subtilitățile conversațiilor, tonul vocii sau gesturile implicite pot crea confuzie. Persoanele cu Asperger apreciază interacțiunile previzibile, cu reguli bine definite. Reacțiile lor emoționale sunt autentice și stabile, orientate spre corectitudine și logică.

🟣 Sensibilități și nevoi specifice

Procesarea senzorială poate fi diferită: zgomotele puternice, lumina intensă, mirosurile sau variațiile de textură pot deveni stresante. Rutina zilnică reprezintă un suport important. O agendă clară, anunțarea din timp a schimbărilor și mediile calme contribuie la reducerea anxietății.

🟣 Abilități și resurse interioare

Mulți adulți cu Asperger dezvoltă competențe excepționale în domenii ce solicită atenție la detaliu, memorie excelentă, gândire sistematică sau creativitate vizuală. Capacitatea lor de a observa elemente ignorate de ceilalți poate duce la rezultate profesionale remarcabile. Respectul pentru reguli și loialitatea se regăsesc frecvent în modul lor de relaționare.

🟣 Copilăria și adolescența

În anii timpurii pot apărea dificultăți de integrare în jocurile colective. Copiii cu Asperger preferă deseori activitățile individuale sau discuțiile pe teme tehnice. Înțelegerea și sprijinul familiei au un rol esențial. Mediul educațional are nevoie de predictibilitate, explicații clare și activități structurate.

🟣 Adulții cu Asperger

În viața adultă, mulți dezvoltă cariere stabile în IT, medicină, cercetare, inginerie, arte vizuale sau domenii unde precizia și consecvența sunt apreciate. Relațiile pot fi construite cu succes atunci când există comunicare sinceră, spațiu pentru autonomie și respect pentru ritmul propriu de exprimare.

🟣 Ce poate ajuta?

– explicații concrete și directe
– rutine clare și un program organizat
– spații cu stimuli controlați
– validare și respect pentru nevoile personale
– intervenții specializate atunci când apar anxietate, stres sau dificultăți sociale
– acceptare autentică

Sindromul Asperger definește un mod distinct de a funcționa. Oamenii din această parte a spectrului autist aduc valoare prin intensitatea pasiunilor lor, gândirea structurată și sinceritatea relațiilor pe care le dezvoltă. Înțelegerea diferențelor creează spațiul în care pot fi observate calitățile.

12/11/2025

🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂
Nu fiecare zi poate fi una însorită.
Unele dimineți sosesc învăluite în nori gri,
aducând cu ele oboseală, nesiguranță
sau o tristețe tăcută ce se așază lângă noi în liniște.
Și totuși, chiar și în absența luminii soarelui,
există mereu ceva de găsit,
un mic moment, o conversație blândă,
o suflare de calm care ne amintește
că suntem încă aici, încă mergem înainte.
Viața nu capătă sens doar prin orele sale luminoase;
ea se modelează prin felul în care întâmpinăm
cele întunecate,
cu răbdare, cu grație,
cu curajul liniștit de a continua.
Putem alege să observăm micile daruri
răspândite în momentele obișnuite:
căldura unei cești în mâini,
bunătatea unui străin,
reziliența care crește încet în noi.
Chiar și atunci când lumina pare slabă,
putem face tot ce e mai bun din fiecare zi
onorând ceea ce ea ne oferă,
oricât de modest,
oricât de simplu ar fi.
🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍂🍂🍁🍂🍁🍂🍁🍂🍁

✍️ Mary Anne Byrne

12/11/2025

BLESTEMUL LUCIDITĂȚII

Există un tip de oboseală pe care doar cei prea conștienți o cunosc. Nu vine din muncă, nici din lipsă de somn, ci din prea multă înțelegere. Din luciditate. Blestemul lucidității este durerea celor care văd prea clar DE CE suferă. Este povara minților care nu pot închide ochii când lumea doare, care citesc printre rânduri și ghicesc adevărurile pe care ceilalți le ocolesc. Luciditatea te face să vezi tot ce este frumos, dar și tot ce este fals. Să simți vibrațiile subtile ale oamenilor, intențiile ascunse din spatele gesturilor, cuvintele nerostite care apasă aerul dintre doi oameni. În timp ce ceilalți trăiesc liniștiți, convinși că totul e "în regulă", tu știi că nu e. Simți tensiunea din spatele zâmbetelor, golul din spatele aplauzelor, frica din spatele agresivității. Lucidul nu poate iubi orbește. Nu poate crede orbește. Nu se poate abandona total, pentru că mintea lui nu tace niciodată. El înțelege prea mult și, prin asta, se separă de ceilalți. Este un om care trăiește printre oameni, dar și puțin deasupra lor, NU din superioritate, ci din singurătatea înțelegerii. Când știi prea mult, nu mai poți fi cu adevărat fericit. Bucuriile simple se estompează, pentru că le vezi mecanismul. Magia se destramă, misterul dispare, iluziile se topesc în rațiune. Și totuși, paradoxul e că această luciditate este și cea mai mare binecuvântare. Pentru că îți oferă libertatea de a alege conștient. Te obligă să trăiești treaz, să nu te pierzi în minciuni, să nu te lași manipulat. Îți dă puterea de a vedea lumea așa cm este, nu cm ai vrea să fie. Dar vine un moment când ai da orice să nu mai înțelegi. Să te poți bucura fără analiză, să crezi fără dovezi, să iubești fără teamă. Să fii doar un om simplu, nu un observator neobosit al propriei conștiințe. Blestemul lucidității nu se vindecă. Se învață. Înveți să-ți porți mintea ca pe o sabie: să o folosești când trebuie, dar să o lași jos când vrei să simți. Înveți să trăiești între claritate și neștiință, între luciditate și abandon. Pentru că uneori, cea mai mare dovadă de înțelepciune nu este să vezi totul, ci să alegi ce merită văzut.

11/11/2025

👤INTROVERTIȚI vs. EXTROVERTIȚI👤

Personalitatea umană este formată din numeroase trăsături, iar una dintre cele mai discutate este preferința pentru interior sau exterior, liniște sau dinamism social. Termenii introvertit și extrovertit sunt folosiți frecvent, însă realitatea este mai subtilă și mai bogată decât etichetele simple.

🔶️ Cine sunt introvertiții?

Introvertiții își extrag energia din interior, din gândurile, emoțiile și spațiul lor personal. Ei se simt în elementul lor în contexte liniștite, cu puțină stimulare externă. Interacțiunile sociale le pot fi plăcute, însă după o perioadă au nevoie de retragere pentru a se reîncărca. Preferă conversațiile cu sens, relațiile profunde, activitățile individuale sau desfășurate în grupuri restrânse.

Pentru introvertit:
◾️timpul petrecut cu el însuși are rol de regenerare
◾️spațiul personal este esențial
◾️se simte confortabil să observe înainte de a se implica activ
◾️gândirea interioară este bogată și orientată spre sine

🔶️ Cine sunt extrovertiții?

Extrovertiții se încarcă în prezența celorlalți. Interacțiunea socială le poate amplifica energia, le stimulează ideile și dinamismul. Se simt bine în medii animate și variate, preferă discuții spontane, activități de grup și explorarea lumii prin relaționare directă.

Pentru extrovertit:
◾️grupul și contactul cu oamenii oferă vitalitate
◾️expresia verbală este o formă naturală de procesare a gândurilor
◾️trăiesc puternic prin acțiune, interacțiune și implicare
◾️au o orientare spre exterior și spre experiențe noi

🔶️ Nu există "mai bun" sau "mai rău"

Există persoane cu trăsături predominant introverte, persoane predominant extroverte și un număr semnificativ de ambiverți, aceia care se pot adapta confortabil în ambele zone, în funcție de context, dispoziție și energie.

Valorile fiecărei structuri:
🌸Introvertitul aduce profunzime, reflecție, stabilitate interioară, ascultare activă, capacitatea de analiză.
🌸Extrovertitul aduce energie, spontaneitate, comunicare ușoară, inițiativă socială și conectivitate.

🔶️ Cum sunt relațiile dintre ei?

Relațiile între introvertiți și extrovertiți pot fi complementare și foarte echilibrate. Fiecare are ceea ce celălalt poate învăța sau împrumuta din când în când:
🔹️introvertitul oferă calm, ritm, observație
🔹️extrovertitul oferă deschidere, mișcare și explorare

Cheia este respectarea nevoilor de bază ale fiecăruia:
🔸️introvertitul are nevoie de spațiu personal și reîncărcare în liniște
🔸️extrovertitul are nevoie de contact, mișcare și dinamism social

Atunci când aceste nevoi sunt observate și acceptate, relația devine fluidă, caldă și echilibrată.

Personalitatea este un mod de a funcționa în lume. Cunoașterea felului în care ne încărcăm bateriile emoționale este un instrument de echilibru, sănătate interioară și relaționare armonioasă. Lumea are nevoie de cei care gândesc și lumea are nevoie de cei care acționează. Împreună, formează un întreg!

09/11/2025

🧠 𝗔𝗗𝗛𝗗 𝗳𝗿𝗲𝗲𝘇𝗲 𝘀𝗮𝘂 "𝗣𝗮𝗿𝗮𝗹𝗶𝘇𝗶𝗮 𝗔𝗗𝗛𝗗"

Uneori, persoanele cu ADHD trec prin momente în care totul se blochează. Se numește 𝑨𝑫𝑯𝑫 𝒇𝒓𝒆𝒆𝒛𝒆, o stare în care mintea pare să apese butonul de pauză.

Imaginează-ți că ai lista de sarcini în față. Știi exact ce ai de făcut. Ai timp, ai resurse, ai motivație. Și totuși..rămâi pe loc. Mintea ta se umple de zgomot, corpul se încordează, iar tu te uiți la lucrurile pe care trebuie să le faci ca și cm ai privi un ecran înghețat.
Această stare poate apărea când sarcina pare prea mare, când nu știi de unde să începi sau când sunt prea multe lucruri de rezolvat în același timp. Creierul cu ADHD reacționează la stres oprind totul pentru o clipă, ca un mecanism de protecție. Problema este că această „clipă” se poate prelungi și aduce cu ea frustrare, vinovăție și autodevalorizare.

ADHD freeze 𝗡𝗨 este lene. Este un răspuns neurologic. Sistemul nervos se simte atacat de prea multă stimulare, iar partea din creier responsabilă de planificare și acțiune intră într-o formă de blocaj.

🔻 𝐂𝐮𝐦 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐢𝐞ș𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭ă 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞?
– m̲i̲c̲ș̲o̲r̲e̲a̲z̲ă̲ ̲s̲a̲r̲c̲i̲n̲a̲: împarte ce ai de făcut în pași foarte mici, chiar dacă par ridicoli; de exemplu, „deschid laptopul”, „scriu prima propoziție”
– f̲o̲l̲o̲s̲e̲ș̲t̲e̲ ̲t̲i̲m̲p̲u̲l̲ ̲c̲a̲ ̲a̲l̲i̲a̲t̲: setează un cronometru pentru doar 5 minute de lucru; de multe ori, primul pas este cel mai greu
– c̲r̲e̲e̲a̲z̲ă̲ ̲u̲n̲ ̲s̲p̲a̲ț̲i̲u̲ ̲p̲r̲i̲e̲t̲e̲n̲o̲s̲: reduce zgomotul, închide notificările, alege un colț în care să te simți în siguranță
– c̲e̲r̲e̲ ̲s̲p̲r̲i̲j̲i̲n̲: uneori e suficient ca cineva să fie lângă tine sau să îți spună „hai să începem împreună”
– a̲i̲ ̲g̲r̲i̲j̲ă̲ ̲d̲e̲ ̲c̲o̲r̲p̲u̲l̲ ̲t̲ă̲u̲: somnul, mișcarea și alimentația influențează cât de des și cât de intens apare acest blocaj

09/11/2025

🟡 𝗔𝗟𝗘𝗫𝗜𝗧𝗜𝗠𝗜𝗔 🟡

Persoanele cu alexitimie se confruntă cu o lume emoțională „mută”: simt neliniște, tensiune, bucurie sau furie în corpul lor, dar nu găsesc cuvintele potrivite ca să le exprime. Uneori nu își dau seama nici măcar ce emoție trăiesc, doar că „ceva nu e în regulă” sau că „se simt ciudat”.

🟡 Cum se manifestă alexitimia?

➡️ Dificultate în identificarea emoțiilor: „Nu știu dacă sunt trist sau furios.”
➡️ Probleme în exprimarea emoțiilor: lipsa limbajului emoțional, răspunsuri seci.
➡️ Gândire orientată spre fapte, nu spre trăiri: accent pe detalii practice, logice, fără nuanțe afective.
➡️ Relații dificile: pentru că ceilalți simt lipsa empatiei sau a conectării emoționale.
➡️ Tulburări somatice: emoțiile nerecunoscute se exprimă uneori prin corp: dureri, tensiune, oboseală.

🟡 De ce apare?

Cauzele sunt variate și pot fi biologice sau psihologice. Unele studii arată o legătură cu modul în care creierul procesează emoțiile. Alteori, apare după traume, lipsă de siguranță emoțională în copilărie sau ca parte din alte tulburări (de exemplu depresie, anxietate, tulburări de spectru autist).

🟡 Este tratabilă?

Alexitimia nu se „vindecă” printr-o pastilă, dar poate fi ameliorată prin:
✅️ psihoterapie (unde persoana învață să identifice și să numească emoții)
✅️ exerciții de mindfulness și conștientizare corporală
✅️ exprimarea indirectă prin artă, muzică, scris

🟡 De ce e important să vorbim despre ea?

Pentru că mulți oameni cu alexitimie trăiesc cu sentimentul că „au ceva greșit la ei”. Sunt judecați drept „reci” sau „nepăsători”, deși în realitate simt la fel de intens ca oricine altcineva, doar că nu reușesc să exprime. Înțelegerea acestui fenomen aduce mai multă compasiune, atât pentru cei care se confruntă cu el, cât și pentru cei care trăiesc alături de ei.

09/11/2025

💭 Puterea gândurilor automate

Mintea produce zilnic peste 60.000 de gânduri. 80% sunt aceleași ca ieri.
Adevărul este că majoritatea acestor gânduri nu sunt alese conștient. Ele apar, ne traversează mintea și, fără să ne dăm seama, ne influențează emoțiile, deciziile și chiar felul în care ne percepem pe noi înșine.
Sunt gânduri automate: scurte, rapide, uneori subtile, dar extrem de puternice.

🧠 Ce sunt gândurile automate?

Sunt acele reacții mentale care apar spontan, înainte să avem timp să le analizăm.
De exemplu:
• „O să dau greș.”
• „Nu sunt suficient de bun.”
• „Nu merit asta.”
• „Oricum nu are rost.”
Ele provin din credințe mai adânci, formate de-a lungul vieții: felul în care am fost crescuți, experiențele trecute, traumele, standardele impuse de alții.
Cu timpul, aceste gânduri devin reflexe cognitive, se activează automat, fără efort conștient.

💬 Cum ne influențează?

Deși par doar „gânduri”, ele creează emoții reale.
Dacă mintea îți repetă zilnic „nu pot”, corpul reacționează prin anxietate, tensiune, retragere.
Dacă îți spui „nu merit”, scade motivația, stima de sine, speranța.
Așa se formează cercul vicios: gând –> emoție –> comportament –> și înapoi la gând.

🌱 Cum se pot schimba?

Primul pas este conștientizarea.
Nu poți schimba un gând pe care nu-l observi.
Începe prin a-ți nota gândurile recurente în situațiile dificile.
Întreabă-te:
• „Ce mi-a trecut prin minte acum?”
• „Este un fapt sau o interpretare?”
• „Ce dovezi am că acest gând este adevărat?”
• „Ce altă perspectivă ar putea fi la fel de realistă?”
Apoi, înlocuiește gândurile automate negative cu unele mai echilibrate:
🔹 „Nu pot face asta” → „Pot învăța treptat cm să o fac.”
🔹 „Sunt un eșec” → „Am greșit, dar pot încerca din nou.”
🔹 „Nu merit” → „Toți oamenii au valoare, inclusiv eu.”

Mintea e obișnuită să urmeze aceleași drumuri. Dar, la fel ca un mușchi, poate fi antrenată să gândească altfel.
Prin repetiție, răbdare și auto-compasiune, gândurile noi devin la rândul lor automate, dar constructive, nu distructive.

Dr. Drumar Anita

22/11/2025

19/11/2025

17/11/2025

16/11/2025

15/11/2025

13/11/2025

12/11/2025

12/11/2025

11/11/2025

09/11/2025

09/11/2025

09/11/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category