17/11/2023
Nu toată lumea va citi ce scriu, știu, e plictisitor, și poate neinteresant, dar știu că cel puțin o mamă de prematur sau o mamă cu copil cu dizabilități va fii curioasă, și atunci vreau sa îi spun așa :
Soro, e greu! Știu! Ți-aș da o îmbrățișare! Nu pot aici, acum, dar să ști că sunt cu gândul la tine! Lumea e plină de păreri, de "știu eu", de "trebuie sa...", de "nu se poate"... Lumea e plină... Toți știu multe și de toate... Tu te-ai trezit din povestea ta frumoasă de graviduță într-un tăvălug. De acasă toți vor vești și tu nu ști ce să le mai spui. La început ești într-o poziție minunată: lăuză, disperată, neputincioasă, încătușată într-o poveste parcă fără ieșire. Nimeni nu îți dă nici o informație concretă... Viața se zbate într-un corp de 600 de grame... 800 sau ... După caz... Stai ca un uliu lângă incubator dar nu poți face nimic. Te mulgi sistematic...din 3 in 3 ore... Nu seamănă nimic cu ce te așteptai să fie. Ești nervoasă, irascibilă și ai smulge bonetele asistentelor din cap pentru că îți spun doar: RĂBDARE. Nu ști că ele sunt îngerii tăi, încă nu conștientizezi! Ușor ușor apar vești, ba bune, ba rele... Ai smulge carne de pe tine. Cazi în genunchi. Te îmbărbătezi cu alte surate, sau după caz, te cerți...e absolut normal, nici una din noi nu știe să reacționeze la ce i se întâmplă. Mai auzi o dată RĂBDARE, și în momentul ăla mai mori o dată. Știu soro, nimeni nu înțelege, bărbatul îți zice că te susține, sau e un ticălos, a dat de mult bir cu fugiții.
Dar tu? tu ești Mama, ești acolo în tăvălug. Ai impresia că nu faci nimic, dar stai liniștită! Tu faci tot! Tu vei fii centrul universului pentru bucățica aia de cărniță, care va fii minunat de bine, sau va avea câte ceva de ajustat. Dar tu, vei fii acolo mereu, stâlp pentru el. O sa ii rămână semne pe mâini de la perfuzii, poate o să aibă nevoie de oxigen ceva vreme, operație de hernie, corectare de vedere.... Lista poate fii lunga sau nu. Nu știe nimeni ce va urma.
Soro, tu ești baza!
Nu îți imagina că cineva va simți în locul tău. Plângi, sterge-ți mucii, bagă o prăjitură. Mai plângi un pic. Roagă-te! Cearta-te... Eliberează frustrarea. Pentru că, soro, tu ești baza! Tu îl ști pe omuleț de la primul gram, prima infecție, prima resuscitare... Până la primul kilogram împlinit, la primul scutec. O sa ai impresia că tu nu mai exiști, că viața ta e pierdută și tot ce vei face este un circuit nesfârșit la doctori. Ba ochi, ba ecografii, ba controale la puța ba controale la căcuță... O sa le faci. Și da... O perioadă iei lumina de pe tine și pui reflectorul pe el. Dar el, omulețul prematur are nevoie de tine.
Am fost acolo, sunt acolo, voi fii mereu. Dar am învățat să trăiesc și cu mine, și cu ei.
Dacă tu ești bine și fericită, ei vor fii la fel. Ia-ți un timp al tău, ieși la o cafea. Cumpără ceva pentru tine... Ascultă niste muzică. Plângi, plângi, plângi. Ai încredere în medici și asistente! Colaborează! Dacă nu înțelegi, respiră și mai întreabă odată. Nu vei putea schimba nimic. Doar atitudinea ta în fața a ceea ce trăiești. Îți sufleci mânecile, și pleci in război. Te lupți cu ... Nimic. Te lupți cu tine că ești în povestea asta. Altă nu există. Tu ești povestea ta. Ești o mamă. Asta nu se va mai schimba. Dar să ști, o mână mai bună și mai minunată ca tine pentru copilul tău nu va exista. Vei fii pentru el Dumnezeu. Nimeni niciodată nu te va iubi cm o fac ei! Curaj soro! Sunt cu sufletul la tine!
Preluat de la Rodica Mihaela Budeanu