Psiholog Oana Țogan - Terapie de Echilibru

Psiholog Oana Țogan - Terapie de Echilibru Psihoterapeut, life &business coach, trainer, formator

Servicii oferite:
- psihologie clinică și psihodiagnostic;
- psihoterapie și consiliere psihologică individuală, familială, de cuplu și în grup;
- dezvoltare personală individuală sau de grup;
- consiliere psihologică centrată pe traumă (pierderi de sarcina, decese, divorțuri, despărțiri, șomaj etc.);
- consiliere psihologică de suport pentru bolnavii cronici și familiile acestora;
- hipnoterapie – hipnoză ericksoniană.

GANDUL DE LUNIÎn relațiile inerpersonale,  ies la suprafață toate rănile noastre. Ca în oglindă, tot ce nu am procesat, ...
16/03/2026

GANDUL DE LUNI

În relațiile inerpersonale, ies la suprafață toate rănile noastre. Ca în oglindă, tot ce nu am procesat, ne-a durut, vreodată, apare și se activează.

Acolo unde se activează toate mecanismele de apărare învățate, se repetă tot ceea ce ai trăit în relațiile tale cu figurile de atașament, din relația primară cu părinții tăi, cu bunicii, cu bonata, cu cei ce ți-au fost aproape când erai copil, figurile de atașament.

Se poate ca un gest nevinovat, o simplă privire, un simplu cuvânt să scoată la suprafață furtunile interioare depozitate în interiorul tău, tot ceea ce nu ai integrat vreodată.

Dacă te întrebi de unde a venit? 100% au venit din primii ani de viață, cm spuneam, din perioada de mică copilărie, 0-6 ani. A venit din relația cu figurile din imediata ta apropiere, cm s-a așezat matricea din relația cu mama ta și apoi cu tatăl tău, bunicii cu care ai stat.

De la ei ai învățat modelul de raportare la lume și viață, modelul de relaționare cu ceilalți, modul cm iubim, cm ne exprimăm afecțiunea, empatia față de ceilalți.

Tot ceea ce nu-ți place în ceilalți, sunt lucruri prooiectate în interiorul tău din acea perioadă. Anxietate, abandon, nedreptate, lipsă de iubire.

Când se activează în relația cu partenerul, sunt mai mult în tine, e ceea ce tu de fapt nu-ți oferi, sunt activate, ele există deja in tine.

Modelul psihoterapeutic integrativ, pe care l-am studiat în formarea mea ca psihoterapeut integrativ, și apoi în abordarea sistemica de familie și cuplu, aceste conștientizări te face responsabil să-ți asumi inițial procesul de lucru cu tine, pentru că acolo e răspunsul.

Prin metode specifice ceea ce se află în subconștientul tău, mecanismele ce te-au blocat poate la un moment dat, sunt scoase la suprafață, procesate și integrate pentru a trăi apoi o viață în echilibru și armonie.

Odată ce tu modifici energia din care reacționezi, vei găsi calea adecvată de a acționa. A fost o cauză cândva și ai învățat o anume reacție. Ceea ce trăiești acum e „simptomul.”

Asumarea responsabilității totale, complete te poate elibera.
Puterea este întotdeauna la tine!

Poate acum ai predat-o de bună voie (sau nu) în afara ta, unor circumstanțe de timp, mod și loc, însă te asigur că că puterea a fost și este întotdeauna la tine.

După ce înțelegi mecanismele și-ți asumi procesul de lucru cu tine, cu propriile convingeri, răsare un soare mult mai luminos decât l-ai perceput până acum.

E soarele din inima ta!🌟

Tu eștin pregătit/pregătită să-l primești?

Ai grija de tine!🌱
13/03/2026

Ai grija de tine!🌱

🌿 Ieri am avut o zi plină la cabinet.Și când spun plină, înseamnă că am intrat la ora 9:00 dimineața și am ieșit la 20:1...
13/03/2026

🌿 Ieri am avut o zi plină la cabinet.
Și când spun plină, înseamnă că am intrat la ora 9:00 dimineața și am ieșit la 20:10.
Stingeam lumina privind în urmă la o zi cu mult sens și rost. O zi în care am văzut din nou că munca mea contează și că oamenii se pot transforma atunci când au curajul să privească în interiorul lor.
Nu se întâmplă să am un astfel de program în fiecare zi. De obicei termin la 18:00, pentru că încă mai predau și la școală. Dar ieri, două cazuri noi m-au făcut să rămân încă două ore.
Înainte să închid cabinetul, am privit pe fereastră.
Se vedea nucul imens din curte, aproape cât blocul de patru etaje de alături. Ramurile lui erau încă goale, bătute de vântul de început de primăvară, dar pregătite să primească muguri și păsări.
Uneori îl folosesc ca metaforă terapeutică.
Trag perdeaua și întreb:
„Ce mesaj îți transmite acest copac?”
De multe ori răspunsurile sunt surprinzătoare:
„Pare singuratic…”
„E trist… fără frunze…”
„Așteaptă pe cineva…”
Și astfel încep să pătrund în universul interior al clientului meu.
Pentru că felul în care vedem lumea spune foarte mult despre cm ne vedem pe noi.
Adevărul este că fiecare om poartă în el un dar.
Uneori însă rămânem blocați într-o poveste veche, pe care o repetăm mereu… ca pe un disc zgâriat.
Știu asta pentru că și eu am locuit ani întregi în astfel de povești.
Până când am avut curajul să fac un pas dificil, dar eliberator:
să mă dau din fața mea.
Traumele nu dispar pur și simplu. Ele rămân în memoria corpului nostru prin emoțiile pe care le-am trăit. Dacă nu le conștientizăm, ele continuă să ne influențeze viața.
În psihoterapie nu „ștergem” trecutul.
Îl resemnificăm, pentru a putea merge mai departe mai conștienți și mai liberi.
Vindecarea reală se produce din interior spre exterior.
Dacă îți dorești să îți eliberezi trecutul și să îți trăiești viața mai conștient, schimbarea începe cu un pas asumat.
📩 Pentru programări 1–1: mesaj WhatsApp
0766639008
Intervalele sunt limitate, dar îmi doresc ca fiecare oră din munca mea să aducă sens și transformare.
Ai grijă de tine. 🌱

13/03/2026

🌿 Ieri am avut o zi plină la cabinet.
Și când spun plină, înseamnă că am intrat la ora 9:00 dimineața și am ieșit la 20:10.
Stingeam lumina privind în urmă la o zi cu mult sens și rost. O zi în care am văzut din nou că munca mea contează și că oamenii se pot transforma atunci când au curajul să privească în interiorul lor.
Nu se întâmplă să am un astfel de program în fiecare zi. De obicei termin la 18:00, pentru că încă mai predau și la școală. Dar ieri, două cazuri noi m-au făcut să rămân încă două ore.
Înainte să închid cabinetul, am privit pe fereastră.
Se vedea nucul imens din curte, aproape cât blocul de patru etaje de alături. Ramurile lui erau încă goale, bătute de vântul de început de primăvară, dar pregătite să primească muguri și păsări.
Uneori îl folosesc ca metaforă terapeutică.
Trag perdeaua și întreb:
„Ce mesaj îți transmite acest copac?”
De multe ori răspunsurile sunt surprinzătoare:
„Pare singuratic…”
„E trist… fără frunze…”
„Așteaptă pe cineva…”
Și astfel încep să pătrund în universul interior al clientului meu.
Pentru că felul în care vedem lumea spune foarte mult despre cm ne vedem pe noi.
Adevărul este că fiecare om poartă în el un dar.
Uneori însă rămânem blocați într-o poveste veche, pe care o repetăm mereu… ca pe un disc zgâriat.
Știu asta pentru că și eu am locuit ani întregi în astfel de povești.
Până când am avut curajul să fac un pas dificil, dar eliberator:
să mă dau din fața mea.
Traumele nu dispar pur și simplu. Ele rămân în memoria corpului nostru prin emoțiile pe care le-am trăit. Dacă nu le conștientizăm, ele continuă să ne influențeze viața.
În psihoterapie nu „ștergem” trecutul.
Îl resemnificăm, pentru a putea merge mai departe mai conștienți și mai liberi.
Vindecarea reală se produce din interior spre exterior.
Dacă îți dorești să îți eliberezi trecutul și să îți trăiești viața mai conștient, schimbarea începe cu un pas asumat.
📩 Pentru programări 1–1: mesaj WhatsApp
0766639008
Intervalele sunt limitate, dar îmi doresc ca fiecare oră din munca mea să aducă sens și transformare.
Ai grijă de tine. 🌱

Ieri am avut o zi plina la cabinet. Și când spun plina, înseamnă că am intrat în cabinet la ora 9.00 dimineața și am ies...
13/03/2026

Ieri am avut o zi plina la cabinet. Și când spun plina, înseamnă că am intrat în cabinet la ora 9.00 dimineața și am iesit la 20.10.

Stingeam lumina privind in urma, la o zi cu mult sens și rost, în care am simțit si văzut in evoluția clienților mei ca munca mea contează...

Nu se întâmplă sa am un astfel de program in fiecare zi, (e doar până la 18.00) pentru că încă, mai am ore și la scoala, dar două cazuri noi m-au determinat sa-mi prelungesc programul cu 2 ore.

Cu lumina stinsa, inainte sa inchi usa cabinetului, puteam zari copacul de fereastra zbatandu-se in vant.

E un nuc imens, cat blocul cu 4 etaje de alaturi, cu bratele încă goale de frunze, dar așteptând pasari și muguri ce vor aparea curând pe ramuri.

Il dau uneori drept exemplu de regenerare clientilor mei, mai ales pentru cei ce intra in cabinet tacuti, tematori, nemaistiind parcă incotro s-o apuce, ce să mai facă și cu ce să înceapă...

Uneori trag perdeaua si-i invit sa privească: Ce mesaj va transmite copacul acesta?

Si discuția demareaza firav.

,, E singuratic așa, în iarnă, fără frunze...E trist, așteaptă și pe cineva, măcar o cioara să poposeasca pe el, dar nu vine nimeni..." Și astfel pot patrunde in Universul interior al clientului meu.

Mereu e provocator și recunosc, am curiozitatea aproape fragilă si pretioasa, ca a unui copil ce abia așteaptă să deschida un cadou, al cărui conținut nu-l cunoaște încă.

Pentru că in fiecare om, știu că e pus un dar.

Apoi evaluez întreaga imagine a prezentului acelei persoane. Copacul, si ceea ce spune despre el, e El ori Ea, persoana ce vine către mine după ce-mi citește recenziile. Mai mult de jumătate din clienti, sunt din on line, de aici de unde mă cititi.

Metafora aceasta a copacului, o folosesc și la clase, e un test proiectiv de autocunoaștere și autodescoperire, asta in cazul in care-ți pui intrebarea: ,,Cine sunt eu cu adevarat?" pentru a-ti descoperi resursele de aceasta data, potentialul existent in interiorul fiecaruia dintre noi si nedescoperit inca.

Sunt multe moduri de a sta de vorba cu un copac. Uneori poți sa-l și îmbrățișezi... si-ti va darui din forta lui.

Te invit să-ți răspunzi și tu acum, de ce nu, la intrebarea ,,Care e povestea copacului meu?".

Adesea, din pacate, oamenii rămân blocati intr-o poveste cu final nu prea fericit și o repetă mereu si mereu, ca pe un disc cu ceva zgaraieturi pe el.

Am locuit in mintea mea zeci de ani, in povesti cu finaluri nu tocmai dragute, până am avut curajul:
SA MA DAU DIN FATA MEA‼️

Amintirea unei traume vine la pachet cu o emoție atașată acelei amintiri și stocată în celulele corpului nostru.

Corpul crede că trăiește ceea ce înregistrează la nivel emoțional. Așa ajungem dependenți de emoțiile ce ne țin în
trecut.

Îți dorești o viață împlinită, trăită conștient??🌟

Atunci acționează și nu mai pierde nicio zi din această ,,clipă repede ce ni s-a dat", viața.

E asumarea unei experiențe de lucru cu propria persoană, cu propriiile tenebre ce poate fi extrem de provocatoare, însă ceea ce se află dincolo de experiență, lumina pe care o vei găsi după valea întunecată a sufletului tău, te va elibera.

Sunt clienți ce spun că nu mai doresc să răscolească trecutul. La ce bun?

De uitat în mod real un eveniment traumatic, nu-l vom putea uita, e parte din noi și rămâne inscripționat în memoria celulelor corpului nostru fie că ne place sau nu, vrem sau nu. Pentru ,,a uita" mintea are mecanismele ei de aparare și astfel trăim disociați de propriul corp. Pentru că vreau să uit, nu mai vreau să simt, doare prea tare.

Cred că ai auzit de multe ori expresia, dacă nu ți-ai spus-o chiar tu: ,,Nu mai vreau să retrăiesc trecutul..."

Insa, un plasture pus pe o rană adâncă poate rezolva aparent până ce se face o coajă subțire ce opreste sângerarea. Durerea e însă acolo, și o poți resimți mult timp, uneori ani, zeci de ani, însă la primul incident, ea poate sângera din nou. Vindecarea profundă are loc din interior spre exterior.

Unele persoane vin la psiholog să le ștergă orice amintire neplăcută pentru a deveni brusc alți oameni, însă le scăpă din vedere că au în corp emoții atașate acelor evenimente cu care dacă nu ne confruntăm în mod conștient cu ele, vor apărea oricum prin mecanisme ce țin de inconștientul nostru când
ne va fi lumea mai dragă.

Ceea ce se întâmplă într-un proces psihoterapeutic, subscrie resemnificării acelui eveniment neplăcut pentru a ne putea trăi viața mai departe în mod asumat, conștient, luîndu-ne lecțiile aferente acelor evenimente și eliberând emoțiile.

Eliberează-ți trecutul pentru a-ți putea trăi conștient prezentul și construi viitorul pe care ți-l dorești!
Nu există altă cale și nu mai aștepta salvatori. Tu ești propria salvare.

Si doar daca esti decis/ decisa, sa-ti iei viața înapoi, in propriile mâini, pt programare, poti trimite mesaj in wp la 0766639008. Intervale mai sunt putine pt întâlniri 1-1, însă doresc să dau sens mai departe, fiecărei ore din viața mea.

Ai grijă de tine!🌱


Pacea minții într-o lume agitatăTrăim într-o perioadă în care fluxul de informații este aproape neîntrerupt. Evenimentel...
10/03/2026

Pacea minții într-o lume agitată

Trăim într-o perioadă în care fluxul de informații este aproape neîntrerupt.

Evenimentele din lume, imaginile dramatice, opiniile puternice și reacțiile emoționale ajung direct în telefoanele noastre și, inevitabil, în mintea noastră.

În ultimii ani am trecut prin multe experiențe colective și individuale intense: pandemie, războaie apropiate de granițele noastre, crize umanitare și tensiuni globale.

Fără să ne dăm seama, toate acestea pot crea o stare continuă de alertă psihologică.

Când mintea este bombardată constant cu frică, indignare sau furie, capacitatea noastră de reflecție și echilibru interior poate slăbi.

Nu pentru că suntem slabi, ci pentru că sistemul nostru nervos are limite reale.

De aceea, pacea minții nu este un lux, ci o formă de igienă psihologică.

Uneori, primul pas către liniște este foarte simplu:
🌱să nu reacționăm imediat la fiecare informație;
🌱 să ne observăm emoțiile înainte de a le transforma în judecăți;
🌱să acceptăm că nu trebuie să avem o opinie instantanee despre tot ce se întâmplă în lume.

În cabinet văd frecvent oameni inteligenți și sensibili care se simt copleșiți de această presiune constantă fie ca sunt adulti ce lucreaza in medii cu mult stres (antreprenori, lideri in corporatii, medici, etc fie ca sunt adolescenti).

Ei nu au „probleme”, ci doar o minte obosită de prea mult zgomot exterior.

Psihoterapia este, de multe ori, spațiul în care:
– încetinim ritmul,
– punem ordine în gânduri,
– învățăm să separăm informația de emoția colectivă sau contextual individuala care o însoțește.

A-ți proteja mintea nu înseamnă să devii indiferent față de lume, familie. Înseamnă să rămâi suficient de centrat încât să poți trăi, iubi și lua decizii dintr-un loc de claritate, nu dintr-un loc de teamă.

Uneori, liniștea începe cu gesturi simple: o conversație sinceră, câteva minute de respirație conștientă, o plimbare sau un moment de reflecție.

Alteori, începe prin curajul de a cere sprijin.

Dacă simți că agitația din jur începe să îți invadeze spațiul interior, ai acel sentiment de overthinking ( mintea e pe repeat), să știi că există soluții și că nu trebuie să treci singur prin asta.

Pacea minții se cultivă.
Iar uneori, primul pas este o conversație cu un specialist.

In prag de primavara, poti înflori apoi sa te bucuri de roadele muncii tale, indiferent unde te afli. Pentru că schimbarea vine întotdeauna din interior.

Ai grija de tine!🌱

📍 Cabinet de psihologie – programări în mesaj privat wp 0766639008

Copiii tai nu au cm sa fie bine daca tu ca mama, femeie, nu esti bine!🙏Secundar unui nou caz venit ieri in terapie, și ...
03/03/2026

Copiii tai nu au cm sa fie bine daca tu ca mama, femeie, nu esti bine!🙏

Secundar unui nou caz venit ieri in terapie, și pentru că Luna martie e și despre femei, las cele de mai jos, spre folos.🌱

La un moment dat, copil fiind, pe la 6-7 ani, eram convinsă că ,,m-au schimbat" la maternitate și că de fapt părinții mei nu sunt ai mei.

Tata era alcoolic, nu se mai înțelegea nimeni cu el, mama mă ruga să nu mai vorbesc prostii, că o să creadă lumea că-s nebună, desi eu povesteam din experiențele trăirile și visele mele, experiențe extrasenzoriale, apoi la liceu fiind, mă ruga să nu mai vorbesc din cărți, „să pot să te-nțeleg și eu…”

O tristețe și o însingurare fără seaman, suficiente cît să mă determine să-mi construiesc o nouă lume, un nou univers, pentru a supravețui emotional, un spațiu doar al meu de reverie, o disociere de fapt din propria-mi realitate și propriul corp care simțea anumite lucruri dar își nega ființa.

De aici și până la a fi o adolescentă cu un profil de orientare depresivă alimentat de escapadele ocazionale în alcool și ale mamei mele, nu doar ale tatălui meu, nu a fost decît un pas.

Drama copiilor vine din neconținere emoțională, atunci când le sunt anulate propriile lor nevoi.

Când copii nu au un punct de echilibru în familie, vor căuta cu disperare în afara lor. Un dascăl, educator poate prelua temporar acest rol(caz fericit) dar poate fi preluat de gasca ,,salvatoare" ce poate veni cu surogate de fericire, sau va dezvolta noi mecanisme de adaptare, coping adaptative ( lectura, sport, studiu prelungit, competitie etc) sau dezadaptative ( jocuri de noroc, fast food, alcool, substante nocive, etc)

Copilul are nevoie să-și dea glas propriilor emoții și trăiri fără a fi judecați, condamnați ci ASCULTATI.

Fetita de-atunci voia să fie auzită, ascultată, înțeleasă.

Ulterior, ca femeie, nu înțelegeam de ce trăiesc ce trăiesc.

Atunci când ești în disonanță cu propriile emoții, nu deții decât mecanisme decât de supravețuire. Workoolismul, la care personal am apelat ( integrand aici nu doar munca fizică in 2-3 joburi+ mamă, cât și pe cea intelectuala: cursuri peste cursuri, scoli peste scoli) munca în exces, e mecanism de apărare.

Negarea propriilor emoții ajunge și la copii noștri preluat din modelul parental ce îl predau. Copii nu vor face ce le spunem să daca, ci, ceea ce văd la noi.

Și dragă femeie, dacă nu te asculți, nu te poți înțelege.

Rolul mamei este unul esențial în crestere si dezvoltarea psihoemoțională a copilului.
Daca mama nu e bine, nici apa nu stinge setea unui copil, gustul pâinii e mai amar și norii pe cer apar tot mai des.

Mama a lucrat la ciocolată, dar oricât de multă ciocolată mâncam, gustul sarat din gură al lacrimilor, nu dispărea în anumite momente...

Cândva și eu m-am confruntat cu propriile neguri din propria genune.

Nu-mi plăcea să mă surprind că sunt o femeie activă, antreprenoare, dar care își neglija proprii ei copii și se abandona pe ea insasi in diferite moduri..

Aruncată în muncă, mă neglijam pe mine, îmi neglijam mai departe propriile emoții.

Dragi mame, dragi femei, sunt o femeie care la fel ca și dumneavoastră a trăit și experimentat viața sub toate aspectele ei cu plusurile și minusurile sale și în anumite direcții poate mai mult decât alții.

Am multe misiuni, insa cea mai importanta misiune a mea astăzi e ca prin ceea ce fac să ajut la reclădirea simbiozei între oameni: dintre copii și mamele lor, dintre barbat si femeie, in acord cu sinele lor cel mai inalt, in terapii de cuplu, dar și a femeii cu ea însăși, a bărbatilor cu ei înșiși.

Traieste-te frumos draga mea! Si dacă nu mai știi cum, cere ajutor! Investeste in tine, în educația psihoemotionala pentru că și copiii tăi să fie bine.

Ducandu-ti doar copilul la psiholog și tu rămânând in aceeasi paradigma de gândit, s-ar putea fără să realizezi, sa-ti deturnezi copilul de progresul sau fragil.

Ai grijă de tine! Astfel, ai grija și de copilul tău. 🌹

Pentru toată Luna martie, am o oferă pentru femei‼️

La pachetul achizitionat de 10 întâlniri, vei achita doar 9‼️
Schimbarea începe din interior, cm spuneam ieri in postarea de martisor.🤗❤️

Pentru a ma lamuri ce e cu algoritmul meta al afisarii postarilor, las o imagine mai veche, de la o conferințe la care am fost invitata in Carturesti Iasi tot in luna martie: ,,Femeia simbol între pământ și cer".

02/03/2026

🌷 MARTIE – LUNA REVENIRII LA SINE 🌷
Martie nu este doar despre flori.
Este despre înmugurire.
Despre forța tăcută care sparge înghețul.
După ierni grele, alege să înflorească din nou.
Fie ca această primăvară să aducă în viața ta:
🌿 mai multă blândețe cu tine însăți
🌿 curajul de a spune ce simți
🌿 puterea de a pune limite sănătoase
🌿 încrederea că meriți iubire – fără să o negociezi
Primăvara nu începe în natură.
Începe în interior.
La mulți ani tuturor, si celor care aleg să se vindece, să crească și să își onoreze realitatea conștientă. 🌸
Cu recunoștință,
Oana Țogan
Psiholog clinician & psihoterapeut

🌷 MARTIE – LUNA REVENIRII LA SINE 🌷Martie nu este doar despre flori.Este despre înmugurire.Despre forța tăcută care spar...
02/03/2026

🌷 MARTIE – LUNA REVENIRII LA SINE 🌷
Martie nu este doar despre flori.
Este despre înmugurire.
Despre forța tăcută care sparge înghețul.
După ierni grele, alege să înfloresti din nou.

Fie ca această primăvară să aducă în viața ta:
🌿 mai multă blândețe cu tine însăți
🌿 curajul de a spune ce simți
🌿 puterea de a pune limite sănătoase
🌿 încrederea că meriți iubire – fără să o negociezi

Primăvara nu începe în natură.
Începe în interior.
La mulți ani tuturor celor care aleg să se vindece, să crească și să se onoreze. 🌸
Cu recunoștință,
Oana Țogan
Psiholog clinician & psihoterapeut integrativ autonom

ACASA, IN INIMA TAFac retrospectiva saptamanii si programul pe saptamana ce va urma si-mi curg gânduri. A revenit recent...
22/02/2026

ACASA, IN INIMA TA

Fac retrospectiva saptamanii si programul pe saptamana ce va urma si-mi curg gânduri.

A revenit recent aceasta tema in cabinet si invoc astazi un studiu de caz, (al unei doamne), ce sper sa te ajute pe tine, cel/ cea care ai nevoie de mesajul meu de astazi si citesti randurile de mai jos. (Am și eu doi oameni dragi, plecati departe.)

Aceasta doamna, a plecat în Germania acum mai bine de 20 de ani. Îmi permit să scriu despre dumneaei pentru că am primit acordul sau, atunci, la încheiere procesului terapeutic, ba chiar și un testimonial inregistrat. Am avut multe obiective terapeutice atinse rând pe rand de la gestionarea anxietatii și a lipsei de perspectiva asupra viitorului, a configuratiei depresive, la gestionarea timpului și recladirea poftei de viață.

Era educatoare. Vorbea fluent, gândea fluent, trăia fluent în...limba germană.
Din primul contact, mi-a spus, aproape șoptit:
„Știi, mi-e teama de un copil de 4 ani... " ,,Si nici nu mai pot visa în limba română.”
Părea un detaliu. Dar nu era.

La grădinița unde lucra, totul fusese ani la rând armonios. Calm. Structurat. Era apreciata și nu avea o problema să lucreze peste program, pentru că iubea ceea ce facea.
Asta până când un băiețel de 4 ani a început să devină violent la clasa. Repetat. Direcționat spre ea.
Lovituri. Țipete. Privire provocatoare, deși se intelegeau extraordinar de bine, până la o atentionare de corectura a comportanentului.

Și ceva în ea s-a rupt.
Nu mai putea gestiona clasa.
Nu mai era calmă.
Simțea angoasă înainte să intre în sală.
Frica fata de un copil de 4 ani o paraliza. Aveau o relație bună, îl simpatiza chiar, și dintr-o dată, s-a activat teama, respingerea, ca un nonsense al existenței sale.

M-a ales atunci, pentru că ofeream 30 de minute de clarificare.
În acele 30 de minute a înțeles ceva esențial:
nu copilul din fața ei era problema, ci copilul din interiorul ei, activat de acel copil.
Credeam inițial că este vorba despre ea la 4 ani. Era și asta, însă intr-o mai mica măsură. Lasatul copiilor pe perioada verii la bunici, e o practică și nu te-ai putea gandi că acest lucru poate fi perceput de copiii ca abandon. (Sau cu o bonă. Însă dacă bonă e prezentă doar fizic, în rest sta pe telefon, e o altă discuție...)

Cum oamenii ne sunt oglinzi, o posibilă pista putea fi aceasta...

Procesul terapeutic avea să ne arate insa si altceva.
Mult mai devreme.
Mult mai adânc.
In copilăria comunistă.
Mama și tatăl acesteia, lucrau în trei schimburi și nu se puteau ocupa de creșterea ei. Bonă nu-si permiteau părinții, bunici erau departe, la țara,
și au fost nevoiti sa abordeze cresa săptămânală ca unica solutie.
Pătuțuri aliniate.
Schimbat la oră.
Hrănit la oră si cam atât.
Continere emoțională? Aproape inexistentă.
Luat in brațe? Rar, foarte rar.
Privire caldă? Puțină, pe fugă.
Partea aceea din ea rămăsese suspendată.
Așteptând iubire. Liniște. Siguranță.
Iar copilul de 4 ani, prin violența lui, i-a atins exact rana abandonului emoțional cumulate cu cea din copilăria timpurie 0-1 an.

🔎 Studiile din neuroștiință afectivă arată că experiențele timpurii de separare și lipsă de atașament sigur modifică modul în care sistemul nervos reacționează la stres și la relații percepute ca amenințătoare. Cercetările lui Allan Schore și teoria atașamentului dezvoltată de John Bowlby confirmă: trauma relațională timpurie rămâne înscrisă în corp, nu doar în memorie.
Iar corpul reacționează înaintea conștientului.
Icebergul conștient este mic.
Inconștientul este vast.
Și la el ajungem prin corp care e depozitarul emoțiilor.

Pe parcursul terapiei, a început să viseze din nou în română.
A început să meargă mai des în România.
Să-și vadă părinții altfel.
Nu ca pe cei care „nu au fost acolo”.
Ci ca pe doi oameni care au făcut ce au putut cu cât au avut.

Când relația cu părinții se integrează conștient și inconștient, se așază o pace profundă în inimă. Ușor ușor, s-a asternut pacea, a redevenit persoana iubitoare de viață și oameni.
Pentru ca muncea mult, peste norma, a înțeles sa-si ofere o dovada de iubire față de sine, sa-si ofere spațiu interior pentru Sine, si-a redus programul de lucru. Era in bournout emoțional și fizic.
Care este mesajul meu astazi pentru tine?

TRECUTUL și VIITORUL se vindecă/construiesc în PREZENT.

,,Reparentizarea copilului interior" înseamnă să devii tu părintele de care ai avut nevoie.🙋‍♀️
Să-i oferi tu siguranța.
Tu validarea.
Tu iubirea.

Lucrez cu multi oameni care trăiesc în diaspora, Danemarca, Anglia, Germania, Italia, Olanda, SUA.
Unii de 5 ani.
Unii de 10.
Unii de peste 20.
Și îmi spun:
„Poate nu pare mult… dar strainatatea, m-a schimbat mai mult decât aș fi crezut.”
Mi-a schimbat perceptia despre mine.
Despre oameni.
Despre viață.

Trăitul departe nu te distrage.
Nu te ține de mână.
Nu acoperă nimic.
Îți oferă o stabilitate financiara, însă schimbarea domiciliului, a locului de muncă, a cadrului social, inițial, te lasă față în față cu tine.
Iar asta, la început, doare.
Dorul.
Tăcerea.
Senzația că nu aparții.
Și începi să cauți în exterior:
mai mulți oameni,
mai multă conexiune,
mai mult „acasă”.
Dar uneori adevărul este diferit.
Nu lipsesc lucruri în exterior.
Lipsește liniștea din interior.
Poți schimba locuri.
Poți aduna oameni.
Poți umple fiecare zi.
Dacă tu nu ești bine cu tine, golul rămâne.
Nu o spun ca să doară, am trăit mutatul din loc în loc de 9 ori in propria-mi existența. Adevărat, în țara, însă și copiii mei l-au perceput ca pe un fenomen traumatic. Schimbat locatii, gradinite, prieteni, apoi au fost situatii de familie, în mica lor copilarie, insa efectul de lipsa de stabilitate emotionala, poate fi perceput și manifest, mult mai târziu.
O spun pentru că atunci când înțelegi asta… se schimbă tot.
Te oprești din alergat.
Și începi să te întorci spre tine.
Să te asculți.
Să te regăsești în limba ta.
Pentru că lucrul în limba maternă deschide uși directe către inconștient – acolo unde emoția s-a format prima dată.

Doamna de care am vorbit, a învățat metode de autoreglare emotionala, si-a imbratisat copilul interior și a început să se simtă in siguranta.

Dacă ești plecat de „acasă” și simți că te-ai pierdut…
poate nu e pentru că nu aparții.

Poate e pentru că înveți să construiești „acasă” în tine.
Iar dacă simți că e timpul pentru acest proces,
te aștept. Programari in wp la 0766639008

Address

Str. Nicolae Iorga, Nr. 10
Pascani

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Oana Țogan - Terapie de Echilibru posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Oana Țogan - Terapie de Echilibru:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Eu sunt...

Oana Țogan, psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România în supervizare, masterand în psihologie clinică și psihoterapie la Universitatea ”Al. I. Cuza” Iași, Master NLP, Theta Healing advance și urmez cursuri de formare in cadrul Asociației de Psihoterapie Integrativă și Psihologie Clinică (APIPC).

După 20 de ani de asistent medical la patul bolnavului, după ce am ales să fac studii economice și antreprenoriat, am plecat din sistemul în care activam. Motive au fost destule.