07/11/2025
❤️O lecție de bunătate – prin ochii lui Mihai
Astăzi, în terapie, Mihai — un adolescent minunat, cu autism — mi-a dăruit, fără să știe, una dintre cele mai profunde lecții despre bunătate și despre felul în care unii copii aleg să vadă lumea.
Pentru că Mihai are dificultăți în a spune adulților semnificativi dacă cineva îi face rău, am creat la centru o situație controlată, menită să ne ajute să lucrăm această abilitate. L-am rugat să ducă colegei mele, Evelyne, câțiva saci de gunoi. Ea fusese instruită să îi răspundă nepoliticos și chiar să îl lovească ușor peste mână — totul, desigur, cu grijă și în siguranță.
După ce s-a întors, l-am întrebat pe Mihai ce s-a întâmplat. Mi-a spus doar că i-a dus sacii. Am încercat din nou, mai direct. În cele din urmă, i-am spus că știu sigur că Evelyne l-a lovit, și că este în regulă să-mi spună adevărul. Mihai m-a privit calm și a zis, simplu:
„Nu… Evelyne nu mi-a făcut nimic rău. Doar m-a atenționat.”
Am rămas fără cuvinte. În timp ce noi, adulții, am vrut să învățăm un copil cm să se apere de răutate, el ne-a arătat cm să privim lumea cu mai multă blândețe.
Pentru Mihai, gestul Evelynei nu a fost o agresiune, ci o atenționare — o formă, poate, de grijă.
Astăzi, Mihai mi-a reamintit că uneori, acolo unde noi vedem durere, un copil vede doar nevoia de a înțelege și de a ierta.
Și că în ochii unui copil cu autism, bunătatea are forme pe care noi, adulții, încă învățăm să le recunoaștem. 💙
🙏Recunoscătoare că te cunoaștem, Mihai! 🙏Recunoscătoare pentru lecțiile pe care ni le oferi!
