Therapy Cafe

21/11/2025

Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.

09/11/2025

Toți cei care sunt pe o cale, sigur și-au dat seama de faptul că felul în care îi tratăm pe ceilalți spune mai multe despre noi decât despre ei.

Și ca urmare, cu toții am văzut/verificat/experimentat faptul că, atunci când în interior e pace, încredere și iubire, același lucru se reflectă și în interacțiunile cu ceilalți.

Iar munca cu noi înseamnă să menținem aceste concepții asupra modului în care ne creăm lumea în care pășim zi de zi prin modul în care îi tratăm pe ceilalți.

(Preluare, traducere și adaptare de pe un grup de Facebook)

03/11/2025

03/11/2025

Anunț important :

23/07/2025

Nimeni nu vorbește despre ce se întâmplă după înmormântare.
Când toți pleacă.
Când florile se ofilesc.
Când tăcerea devine un oaspete permanent.

Nimeni nu povestește clipa în care te întorci acasă, deschizi ușa…
și nu mai găsești râsul, parfumul, îmbrățișarea.

Nimeni nu îți spune cm să supraviețuiești zilnic fără acel om.
Cum îl cauți în fiecare colț, în fiecare cană, pe fiecare scaun gol.
Cum doare să-i privești locul la masă… și totuși să continui să servești,
ca și cum, dintr-un moment în altul, ar putea să se întoarcă.

Rămâne un gol în suflet.
Un ecou tăcut al unei iubiri pe care nu o mai poți dărui,
dar care rămâne acolo, nemișcată, așteptând o întoarcere imposibilă.

Tocmai în acel „după”, când nimeni nu te mai privește,
plângi cu adevărat.
Atunci înveți să trăiești cu absența,
să săruți fotografiile,
să vorbești cu cerul.

Pentru că înmormântarea se termină…
dar durerea adevărată abia atunci începe.

(Text inspirat din cuvintele Elenei Condurache)