14/12/2025
Vedem copii neadaptaţi social, anxioşi, depresivi, care suferă hate online, cyber-bullying, cu atenţia, concentrarea, motivaţia afectate”. Ce spune un psiholog despre acces neîngrădit al copiilor la reţele sociale şi decizia fără precedent a Australiei. Interviu acordat News.ro
1. Cum vedeţi dumneavoastră, ca specialist, ce s a întâmplat în Australia?
Văd ca o măsură radicală, foarte serioasă a unui stat puternic care a decis, în urma unor dezbateri de câteva luni bune, să pună interesul copilului mai presus de orice alte tipuri de interese. Văd o decizie esenţială pentru sănătatea mintală şi siguranţa tuturor copiilor din Australia care nu au împlinit 16 ani. Este un semn şi un argument puternic că situaţia copiilor sub 16 a ajuns deosebit de gravă.
2. Ar funcţiona o astfel de măsură şi pentru România, ar exista un revers al medaliei în opinia dumneavoastră?
A da telefonul, internetul şi accesul la reţelele de socializare în mod negrăniţat fără să ne abilităm copiii, fără să cunoască manualul de folosire şi riscurile reprezintă o gravă greşeală. Ca specialist în adicţii, lucrez săptămânal cu adolescenţi dependenţi de social media şi aplicaţii telefonice. La toate conferinţele şi congresele de psihologie, medicină şi alte specialităţi conexe, există un număr din ce în ce mai mare de comunicări şi de studii despre efectele novice ale abuzului de social media. Organizaţiile internaţionale şi cele naţionale precum UNICEF, Salvaţii Copiii şi Word Vision atrag atenţia repetat despre aceste riscuri şi noi ce facem? Nu luăm nicio măsură eficientă, în ciuda acestor date îngrijorătoare. Educaţia nu există nici în familie, nici în şcoală. Banalele prezentări ale unor specialişti sunt insuficiente. Dar cred că Australia va da tonul mai multor state să adopte măsuri cu impact pentru sănătatea publică şi România va trebui să răspundă prompt.
3. Ce vedem astăzi de fapt din punctul de vedere al accesului la reţele în cazul copiilor, al adolescenţilor?
Vedem copii dependenţi din punct de vedere clinic, vedem copiii care trăiesc majoritatea timpului în online, au prietenii, au activităţi, au interese şi preocupări în social media şi mai puţin în viaţa reală. Vedem copii neadaptaţi social, copii anxioşi şi depresivi, care suferă hate online, cyber-bullying, care au atenţia, concentrarea şi motivaţia afectată, de fapt sănătatea mintală suferă în urma abuzului şi a dependenţei de online. Mai mult, vedem influenţe nocive în online, precum pseudo-influenceri şi vedem copiii care adoptă valori imorale influenţaţi de ceea ce văd în online.
4. Ce poate însemna pentru creierul unui copil, pentru dezvoltarea lui, accesul ore în şir, uitat practic copilul pe telefon?
În primul rând, efecte directe asupra funcţionării şi structurii creierului. Ştiinţific vorbind, avem o dereglare a sistemului de recompensă, ceea ce înseamnă că adolescenţii cu cât se expun mai mult la social media şi obţin stimulare constantă, cu atât vor avea dificultăţi de adaptare la sarcini care nu oferă stimulare atât de rapidă, de exemplu activităţile educaţionale. Se vor plictisi, avem o suprastimulare a cortexului prefrontal ceea ce se traduce în agresivitate şi iritabilitate crescută. În final, expunerea repetată la social media şi tehnologie este asociată cu tulburări de somn, izolare socială şi incapacitatea de a exercita sarcini colective şi de a se adapta la viaţa reală, socială, familială, etc.
5. Cum ar trebui să facem de fapt, care pot fi alternativele pe care trebuie să le oferim pentru ei şi să şi funcţioneze?
Prima măsură este expunerea cât mai târzie la ecrane, deloc sub 2 ani, o oră între 2 şi 5 ani sub supravegherea adultului, aşa cm recomandă Asociaţia Americană de Pediatrie. Alternativele sunt exact cele sănătoase şi benefice pentru sănătatea mintală, aşa cm le aveam în urmă cu 20 de ani, conexiunea cu familia, cu prietenii, cu natura, socializare, activităţi fizice, mişcare, cultură, etc.
6. Care sunt cele mai mari greşeli în cazul copiilor pe care le facem noi, adulţii? Care sunt cele mai des întâlnite probleme în familii astăzi, din ce discutaţi cu oamenii, din situaţiile pe care le vedeţi?
Abandonul în faţa ecranelor de la vârste mici. Vedem în public copii de sub 1 an care au în faţă un telefon şi primesc mâncare, copii care sunt liniştiţi şi recompensaţi cu telefonul încă din primii ani de viaţă, părinţi deconectaţi total de la sufletul şi viaţa interioară a copiilor, părinţi conectaţi şi ei la social media şi tehnologie.
Lipsa unui echilibru sănătos şi instaurarea dependenţelor digitale din primii ani de viaţă prezintă riscuri foarte mari pentru dezvoltarea psiho-emoţională ulterioară.
La mine în cabinet copiii sunt aduşi de părinţi în stadii ultime, după ce au încercat câţiva ani mai multe măsuri ineficiente, când se confruntă cu tulburări de comportament sau când sunt pragul unor rezultate şcolare scăzute.
Mihai Copaceanu Ph. D
