Cabinet Individual de Psihologie Astanei Maria Cristina

27/01/2023

"Este pregătit copilul meu să meargă la școală?

Nu există un singur factor care determină cât de pregătit este un copil pentru a începe școala sau la ce varsta ar trebui sa inceapa scoala. Exista o varietate de calități și abilități necesare pentru a se putea integra în colectiv și pentru a fi activ și implicat în activitățile de la clasă. Felul în care acesta vorbește; gândește și cm interacționează cu alți copii; sunt câteva dintre aspectele vitale ce trebuie luate în calcul înainte de acest pas major.

Iată câteva întrebări care te pot ajuta să afli dacă cel mic este pregătit să meargă la școală:

1. Poate să asculte și să urmeze instrucțiunile pe care i le oferă cineva?
Copilul tău poate sta cuminte la masă pentru a lua cina cu familia și dacă urmează instrucțiunile tale când vă jucați sau faceți diverse proiecte? Atunci cel mai probabil este capabil să stea în bancă și să-și asculte învățătoarea.

2. Poate să meargă singur la baie și să-și pună singur geaca, mănușile, căciula?
Una dintre cele mai mari și drastice schimbări atunci când merge la școală este că cel mic va trebui să fie independent într-un mediu necunoscut. Două dintre lucrurile de bază sunt ca acesta să poate folosi singur toaleta și să se poate îmbrăca și dezbrăca.

3. Poate să țină un pix în mână? Să folosească foarfeca?
Aceste abilități motorii sunt esențiale pentru ca cel mic să poată ține pasul în clasă. Mai ales când vine vorba de scris și activități creative unde trebuie să decupeze și să taie hârtie.

4. Știe să se consoleze singur atunci când este supărat sau fuge direct la tine pentru a-l liniști?
Un alt aspect al independenței pe care trebuie să o dobândească înainte de a merge la școală este capacitatea de a se liniști singur atunci când are emoții negative. Tu nu vei fi acolo, iar învățătoarea va avea o multitudine de copii care sunt în competiție pentru atenția ei. Este important ca cel mic să învețe să-și regleze emoțiile pe cont propriu. De exemplu, poate să-și îmbrățișeze jucăria preferată sau să facă ceva ce-i place, precum desenat, colorat.

5. Poate să aștepte?
Mai ales în cazul copiilor singuri la parinti, poate fi un șoc atunci când ajung la școală că nu pot face orice vor atunci când vor. Asigură-te că cel mic învață că: răbdarea e o virtute; că e pregătit să ridice mâna și să aștepte să fie numit înainte să vorbească; să nu vorbească peste alții; să stea la rând atunci când iese din clasă sau merge undeva.

6. Are un vocabular pentru emoții?
Tu știi de cele mai multe ori ce simte copilul tău fără să fie nevoie să spună un cuvânt. Acest lucru nu este valabil și pentru învățători/profesori. Cel mic trebuie să știe să eticheteze ceea ce simte. Trebuie sa fie capabil sa comunice acest lucru atunci când are nevoie de ajutor. Dacă observi că atunci când își exprimă emoțiile folosește explicații, povești sau îi învinovățește pe alții, înseamnă că nu a învățat abc-ul emoțional. Poți să lucrezi la asta folosind termeni specifici precum „trist”, „furios”, „fericit”, „vinovat”, etc.. Realizeaza acest lucru ca să descrii propriile tale sentimente sau cele ale personajelor din povești sau desene. Cel mic o să-ți urmeze exemplul.

7. Poate să-ți povestească aventurile lui?
Școala ar trebui să fie un mediu sigur. Insă din păcate, realitatea învățământului românesc este că există multe situații periculoase pentru sănătatea fizică și psihică a copiilor. De aceea, este foarte important ca cei mici să fie capabili și să aibă încredere în părinții lor pentru a le spune orice îi supără la școală. Fie că e vorba despre un coleg care îi jignește sau de un învățător neglijent; sau care îi abuzează fizic sau verbal. Este crucial să afli din timp pentru a putea lua măsuri. Un mod de a exersa această capacitate este de a-ți întreba copilul ce a făcut când sunteți despărțiți; atunci când merge la bunici; sau în vizită la prieteni. Învață-l să-ți povestească cu lux de amănunte și să aibă încredere să-ți împărtășească orice.

8. Se înțelege bine cu alți copii?
Abilitățile de socializare joacă un rol important în integrarea copiilor la școală și în experiența lor legată de mediul școlar. Observă modul în care copilul tău interacționează cu alții: Știe să-și împartă lucrurile? Se împrietenește ușor cu persoane noi? Poate să ajungă la un compromis? Toate aceste aspecte sunt extrem de importante în interacțiunile pe care le va avea zi de zi.

9. Suferă de anxietate de separare?
Anxietatea de separare reprezintă frica sau grijile excesive legate de separarea de casă și de figurile de atașament. Dacă copilul tău se agață de tine excesiv; refuză să doarmă fără unul dintre părinți; nu vrea să meargă în tabere sau acasă la alți copii; are dureri de cap; de stomac; vomită atunci când urmează să vă separați; e foarte probabil să sufere de anxietate de separare. Acest lucru este normal în primii ani de viață. Dacă insă persistă până la vârsta preșcolară, atunci este indicat să apelezi la ajutorul unui profesionist în sănătate mintală. Rezolvați această problemă înainte de a-l trimite la școală."
Preluat Clinica Hope

19/01/2023

Exercițiu simplu de creativitate
Scopul este să generezi cât mai multe idei.

14/11/2022

Cum influențează stilul parental dezvoltarea copilului?

Stilul parental este un ansamblu de strategii si actiuni utilizate de parinti in vederea cresterii si educarii copilului.
In functie de liniile directoare – control/ asteptari de la copil in ceea ce priveste respectarea normelor, regulilor impuse si – responsivitate / atentie la nevoile emotionale ale copilului nostru, rezulta 4 stiluri parentale diferite, d**a cm urmeaza:

Stilul parental autoritar este caracterizat prin control crescut asupra copilului, asteptari inalte vis a vis de respectarea regulilor normelor, limitelor in comportament si lipsa de responsivitate emotionala fata de nevoile afective ale copilului. Parintii au asteptari inalte cu privire la disciplina si obedienta, nu dau explicatii copilului atunci cand impun ceva acestuia. Se justifica prin ..”Pentru ca asa spun eu sa faci!”, nu recompenseaza copilul pentru comportamente bune, asteptate si prefera sa pedepseasca comportamentele deviante.

Exp. “ Daca nu faci curatenie in camera ta iti iau telefonul pentru totdeauna!”

Stilul parental ferm caracterizat prin grad mare de control, asteptari ridicate de la copil, seteaza reguli si limite in comportamentul copilului insa sunt si atenti la nevoile emotionale ale copilului lor, sunt responsivi si incurajeaza exprimarea opiniei personale a copilului chiar daca este in dezacord cu credintele lor personale. Acesti parinti sunt calzi si responsivi, suportivi si adeptii unor reguli clare, au asteptari mari de la copil si valorizeaza independenta acestuia. Negociaza cu copilul, accepta punctul acestuia de vedere, incurajeaza exprimarea emotionala si prefera disciplinarea prin incurajarea comportamentelor pozitive si retragerea privilegiilor.

Exp. “Poti sa mergi afara d**a ce ai terminat de facut curat in camera ta!”

Stilul permisiv caracterizat prin responsivitate mare fata de nevoile emotionale ale copilului, absenta regulilor, normelor, limitelor in comportament. Parintii nu exercita niciun control asupra copiilor, se declara a fi prieteni cu copilul. Acest stil parental este moale, urmeaza copilului, fara asteptari de la copil.Copilul este lasat sa greseasca, sa –si exprime propriile opinii, este egal cu parintele. Cand trebuie sa faca ceva ce nu-I convine, de obicei, este mituit sau pacalit de parinte.

Exp. “Ar fi bine sa –ti faci curat in camera!”

Stilul neimplicat si indiferent caracterizat prin lipsa de responsivitate in fata nevoilor afective ale copilului si prin lipsa de control exercitat asupra lui. Sunt parinti preocupati de cu totul altceva decat copilul lor, iar mesajul transmis copilului este ca ..altceva este mai important ca tine!… Acest stil caracterizeaza parintii reci, distanti emotional fata de copil, indiferenti, care nu seteaza reguli, limite in comportament, asigura doar nevoile de baza ale copilului: mancare, imbracaminte si adapost. Copilul este singur, pe picioarele proprii.

– Cum imfluenteaza aceste stiluri parentale dezvoltarea personalitatii copilului?

Stilul parental autoritar contribuie la dezvoltarea unui copil retras social, inchis in sine, neputincios, cu putine ineractiuni sociale in randul egalilor/ copiilor, cu putine nevoi sociale de satisfacut. Copiii au putine resurse sau sunt constienti in grad scazut de resursele lor, si pot dezvolta probleme emotionale, depresie, stima de sine scazuta. Copilul are tendinta de a accepta usor parerile celorlalti si are dificultati in exprimarea propriilor idei, emotii.

Stilul parental ferm contribuie la dezvoltarea unui copil curios, curajos, invingator. El isi asuma riscuri, este lasat sa exploreze cu limite, are incredere in el. Risc minim de dependenta de alcool, droguri, delicventa, are bune abilitati de rezolvare a problemelor personale, rezilienta crescuta.Copil independent cu bune abilitati sociale.

Stilul permisiv contribuie la dezvoltarea unui copil cu tendinta de a controla parintele/ adultul. Este “copilul imparat”, cu incredere in el, cu usurinta in a intra in relatii sociale, dispusi sa-si asuma riscuri, nu cunosc limitele in comportament, nu stiu cm sa gestioneze emotiile negative si sa raspunda emotional adecvat in fata celorlalti/ emotiilor negative ale celorlalti. Pentru ei totul este posibil.

Stilul neimplicat si indiferent contribuie la dezvoltarea unui copil cu incredere de sine scazuta, predispusi la depresie si suicid, cu dificultati in initierea de relatii sociale echilibratek

18/10/2022

Centru educațional caută servicii de colaborare instructor Terapie 3C

06/10/2022

11/07/2022

30/06/2022

Magazin online de jucarii educative, creative si din lemn. Jucarii logice, seturi Geomag si multe alte jucarii de la producatori de renume.

30/06/2022

https://fb.watch/dZ6m9QBubt/

28/06/2022

Odată cu intrarea în școală, copiii întâmpină o serie de sarcini noi. Dacă îndeplinesc cu succes aceste sarcini, își dezvoltă un simț de împlinire.Dacă eșuează în mod repetat dezvoltă sentimente de inadecvare și incompetență. Deoarece ei se află zi de zi la școală, în preajma copiilor de aceeași vârstă cu ei, încep să se compare și să se privească în raport cu ceilalți. Această informație este integrată în conceptul lor despre sine. Prin urmare, la această vârstă este important să realizeze că oricine are puncte tari și puncte slabe, și cu toate că întotdeauna există lucruri pe care alții pot să le facă mai bine decât ei, nu înseamnă că ei sunt incompetenți sau lipsiți de valoare.
Fiecare este valoros indiferent de punctele slabe pe care le are!
Exemplu de exerciții de grup:
* Așezați jucării pe un raft cât mai sus astfel încât doar un copil înalt să poată ajunge la ele
*Aranjați pe masă un obiect greu astfel încât doar un copil puternic să-l poată ridica
1. Rugăm doi copii, un copil de statură mică și un copil de statură înaltă să atingă jucăriile. Au putut amândoi să ajungă la fel de ușor? Dacă nu, de ce nu?
2.Rugăm un copil mai mic și unul mai puternic să ridice obiectul. A fost la fel de ușor? De ce nu?
3. Rugăm copiii să ridice mâna dacă pot face următoarele:
- să meargă pe apă
-să zboare ca păsările
-să fugă rapid
-să silabisească cuvinte
-să fie amabil cu ceilalți

Evidențiem faptul că există anumite lucruri pe care toată lumea le poate face, anumite lucruri pe care nimeni nu le poate face și anumite lucruri pe care unii pot și alții nu pot să le facă.
Intrebări de personalizare:
- Considerați că toți copiii ar trebui să fie capabili să facă orice la fel de bine?
-Dacă nu puteți face la fel de bine, ar trebui să vă considerați slabi?
Pe o coală de hârtie să deseneze pe jumătate un lucru pe care-l pot face si pe cealaltă jumătate un lucru pe care nu-l pot face.

16/06/2022

Când fetele se cunosc, se iubesc și se respectă😂👍

16/03/2022

🧑 a hotărât că este băiat mare și merge la școală👏

16/03/2022

Clasa pregatitoare (clasa 0) – ghid util pentru parinti

"Inceperea unei noi etape depinde foarte mult de dezvoltarea copilului si de capacitatea lui de a intelege anumite concepte. Copilul trebuie să intre in colectivitatea scolara cand este pregatit pentru acest pas, fara presiune.

Argumente pro si contra
Lasam copilul sa mai copilareasca pana la 7 ani sau il dam mai devreme la scoala? Este o intrebare ce starneste pareri si raspunsuri variate, in functie de fiecare parinte in parte. Iata care sunt in general argumentele pro si contra in ceea ce priveste clasa pregatitoare:

Argumente pro

-favorizeaza adaptarea copilului la clasa I;
copilul se poate acomoda cu ceea ce inseamna scoala;
-copilul se acomodeaza cu invatatoarea;
invata ce inseamna un program;
-favorizeaza responsabilizarea;
-incurajeaza socializarea.

Argumentre contra

-varsta prea mica a copiilor (6 ani);
-faptul ca scolile nu dispun de materiale necesare pentru elevii de clasa pregatitoare;
-informare insuficienta cu privire la clasa pregatitoare;
-responsabilizare prea mare pentru copii;
-lipsa programului prelungit fata de gradinita, unde puteau dormi, puteau manca si stateau mai mult

Criterii de eligibilitate pentru clasa pregatitoare

Pentru ca un copil sa fie declarat apt pentru a fi inscris in clasa pregatitoare, acesta trebuie sa fie capabil de urmatoarele actiuni:

-sa se imbrace singur;
-sa foloseasca singur toaleta, sa stie sa se spele pe maini;
-sa poate manca singur si sa se poata abtine de la a manca pana la pauza;
-sa isi poata controla impulsurile de a vorbi, de a se ridica, de a se misca, de a bea/manca etc.;
-sa se orienteze bine in cladirea scolii;
-sa stea singur, fara mama sau tata in orele de curs;
-sa socializeze cu ceilalti colegi;
-sa poata folosi obiectele persoanale si rechizitele;
-sa aiba capacitatea de mentinerea a atentiei in orele de curs;
-sa aiba dezvoltate abilitatile intelectuale si motorii notate in fisa de evaluare."