29/01/2024
Doliul/ Pierderea poate îmbrăca multe forme și poate apărea din multe motive.
Doliul poate apărea și la încheierea unei relații romantice, primirea unui diagnostic, ori la pierderea unui proiect important sau odată cu o schimbare semnificativă: mutarea într-un alt oraș, schimbarea locuinței sau a jobului, îmbătrânirea sau izolarea din pandemie.
Diagnosticul primit personal sau diagnosticul unui copil din familie, se considera o pierdere, pierderea sanătății personale, pierderea sănătății a unui copil.
Fiecare persoană poate percepe diferit aceasta pierdere. Cel mai important lucru este cm te simți tu.
Nu există sentimente corecte sau greșite cu privire la experimentarea pierderii.
Explorarea etapelor pierderii te poate ajuta să înțelegi mai bine în ce stadiu te afli acum și să înțelegi că ceea ce simți este firesc.
Fiecare își jelește pierderea diferit.
Îți poate lua ore, luni, sau chiar ani să procesezi o pierdere și să te vindeci.
În încercarea de a înțelege mai bine stările emoționale ce își fac apariția în relația cu moartea, în 1969 un psihiatru american, Elisabeth Kubler-Ross, a propus un model cu 5 etape ale doliului: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea.
1. Negarea
Pentru unii oameni, acesta poate fi primul răspuns la pierdere. Este stadiul ce urmează după aflarea tragicei vești, când persoană refuză, de cele mai multe ori inconștient, să accepte realitatea: „nu e adevărat!”, „nu pot să cred!” Sau s-ar putea să se găsească visând că cineva va suna și va spune că a fost o greșeală, de fapt nu s-a întâmplat.
Negarea este mecanism de apărare des folosit. Te poate ajuta să bandajezi șocul imediat creat de o situație greu de acceptat. Este un răspuns temporar ce te ajută să faci față primului val de durere. În cele din urmă, când vei fi pregătit, emoțiile pe care le-ai negat vor ieși la suprafață și călătoria ta către vindecare va continua.
2. Furia
Uneori durerea poate lua alte forme. Durerea resimțită în urma unei pierderi poate fi exprimată ca furie.
O furie intensă te poate surprinde pe tine sau pe cei apropiați ție, dar nu este deloc neobișnuit. Această furie are un scop.
În această etapă a doliului, poți începe să te întrebi: „De ce eu?”, „Ce am făcut să merit asta?”
Furia se poate manifesta în diverse feluri, în funcţie de propria credinţă şi de propriile explicaţii privind acest eveniment.
Unii oameni se ceartă pe sine sau cu Dumnezeu ori acuză diverse persoane ca fiind vinovate de acest deznodământ (incompetenţa medicilor, indolenţa rudelor etc), alteori devin furioși chiar pe cel plecat sau chiar pe viață în sine.
Furia poate reprezenta și o modalitate de a te reconecta cu lumea din jur după perioada de izolare și amorțire din timpul fazei de negare. Când ești amorțit te deconectezi de la ceilalți. Când ești furios te reconectezi chiar dacă prin intermediul acestei emoții.
3. Negocierea
În timpul acestei negocieri interne, te-ai putea trezi gândindu-te în termeni de: „dar dacă”, „măcar dacă”, „cum ar fi fost dacă aș fi făcut X lucru și apoi totul ar fi revenit la normal”, „măcar dacă aș fi făcut ceva diferit pentru a preveni pierderea”. Pot apărea negocieri cu Dumnezeu, rugăciuni, promisiuni, în încercarea de a câștiga puțin control asupra destinului.
4. Depresia
Depresia apare ca semn că ai început să confrunți realitatea așa cm este și realizezi inevitabilitatea pierderii pe care ai trăit-o. Și este de înțeles faptul că această realizare te poate face să simți tristețe intensă și disperare.
Această tristețe extremă te poate face să te simți: obosit, vulnerabil, confuz și distras, lipsit de dorință de a merge mai departe, fără poftă de mâncare, fără a mai putea sau a mai dori să te dai jos din pat dimineața, incapabil să te bucuri de ceea ce altădată îți făcea plăcere.
Această etapă este tranzitorie, fiind un răspuns al procesării pierderii și oricât de copleșitoare s-ar putea simți în acest punct, depresia este necesară vindecării ulterioare.
5. Acceptarea
Atingerea acceptării nu este în mod absolut necesară pentru a te împăca cu ceea ce s-a întâmplat. Unele experiențe pot fi atât de traumatizante încât este de înțeles de ce nu se poate ajunge la această etapă.
Acceptarea este momentul în care persoana își poate spune o poveste coerentă care oferă sens experienței sale de viață. Este momentul în care pierderea suferită este acceptată, învățăm să trăim cu ea și reușim să ne reajustăm viața.
Se intampla ca etapele pierderii să oscileze, poate apărea acceptarea după care persoana se poate întoarce la etape anterioare.
În timp, ar putea staționa pentru perioade din ce în ce mai lungi de timp în această fază. Asta nu înseamnă că nu vor mai fi momente în care va reexperimenta tristețe și furie legate de pierdere, dar perspectiva pe termen lung despre cm trăiești cu această realitate se va schimba. Se poate să nu experimentezi stadiile pierderii în ordinea lor listată.
De asemenea, este foarte comun să oscilezi între etape, înaintând și întorcându-te sau sa ramai blocat in anumite etape.
Ai grijă de tine!
Pierderea sau a ramâne blocat intr- o etapă poate crea multă confuzie și dezechilibru în viața unui om.
Magda Teohari
