Elena Raluca Vasile - Consultant parenting

25/04/2026

Unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le-am primit de la mama mea și pe care imi doresc să le dau mai departe fiicei mele este un... sentiment.

Dintotdeauna am simțit că mă pot duce la mama și îi pot spune orice. Și când spun orice, chiar orice: atât bucuriile cat si nemulțumirile, frustrările sau eșecurile.

Îmi amintesc un moment care a avut loc cu doar câteva luni înainte ca ea să plece dintre noi.

Mama își refăcuse viața după moartea tatei — și pe de o parte eram bucuroasă pentru ea. Pe de alta parte nu îmi era chiar confortabil. Mi-ar fi plăcut să aibă mai mult timp pentru fiica mea, nepoata ei.

Așa că m-am dus la ea și i-am spus, cu toată sinceritatea frustrarea mea.

Nu a intrat în defensivă.
Nu m-a contrazis.

A stat, m-a ascultat, și după mi-a spus cm e pentru ea. Mi-a explicat cu blândețe că acum simte nevoia să petreacă timp cu prietenii ei, dar m-a asigurat de toată iubirea și sprijinul ei.
Sincer, nu mi-a picat bine.

Dar, ulterior, acea frustrare s-a transformat în liniște.
De ce? Pentru că am putut avea o discuție sinceră, fără măști.
Și pentru că m-am simțit văzută si auzită.

Asta e, pentru mine, siguranța emoțională într-o relație. Să știi că poți merge la celălalt cu ce simți — fără teama că vei fi judecat sau respins. Că adevărul vostru poate coexista.

Ca mamă, acesta este obiectivul meu numărul unu. Îmi doresc ca fiica mea, indiferent de vârsta să simta că poate veni la mine cu orice.

Tu ce ai primit de la mama ta și simți că este o "comoară" pe care vrei să o dai mai departe copilului tău?

👇 Hai să strângem aici o listă de moșteniri frumoase în comentarii.

24/04/2026

Lucrul pe care mi-aș dori să îl știe fiecare mamă... 💡

Știai că autoreglarea nu este un buton cu care copiii se nasc, ci o abilitate care se „împrumută” de la părinte?

Până la 7 ani, copilul tău nu se poate calma singur. El are nevoie de sistemul tău nervos, de vocea ta și de prezența ta ca să învețe cm să facă asta.

Dar ce faci când tu ești cea care simte că explodează?
Când ești epuizată, e imposibil să mai fii „oglinda” lui de calm.

De aceea am creat provocarea gratuită de 7 zile. Nu ca să devenim mame perfecte, ci ca să redevenim mame prezente și reglate.

Începem pe 27 aprilie. Înscrie-te acum prin link-ul din comentarii!

23/04/2026

Uau... suntem deja 21 de mămici curajoase!

M-am uitat peste grupul de WhatsApp al provocării „De ce țip la copilul meu” și energia de acolo este deja incredibilă.
Așa m-am bucurat să văd mame care își dau voie să spună: „nu mai vreau așa”.

M-au emotionat mesajele mamelor, vulnerabilitatea și dorința lor de schimbare.

Dacă ai tot amânat înscrierea, acesta este semnalul tău.
Mai ai timp doar până maine, 24 aprilie să te alături acestui grup minunat.

Dacă iți dorești să înțelgi ce se întâmplă în interiorul tău atunci când țipi — și cm poți ieși din acel cerc fără să te forțezi să fii „o altă persoană”, te invit alaturi de mine in provocarea gratuită - "De ce țip la copilul meu?".

Nu mai lăsa pe „altădată” liniștea ta și a copilului tău.
Pentru inscrieri, scrie-mi in privat sau scrie "provocare" in comentarii si iti trimit doate detaliile.

23/04/2026

Știți ce m-a surprins cel mai tare când am început să lucrez cu mame?

Nu că sunt epuizate. Asta știam.

Ci că aproape niciuna nu recunoștea cât de aproape e de limită.
Pentru că sună așa:
„Eu mă descurc."
„Altele au situații mai grele."
„Nu am de ce să mă plâng."

Și, in timp ajung să:
– ridice tonul mai repede decât ar vrea
– se irită din lucruri mici
– nu mai aibă răbdare… nici cu copiii, nici cu ele
– și se culcă seara cu un gust de vinovăție pe care nu îl mai pot duce

Asta e forma reală în care apare burnoutul matern.
Nu ca o prăbușire.

Ci ca o mamă care face tot ce trebuie, dar în interior e obosită, iritată și din ce în ce mai departe de ea.

Nu mai simte nimic din bucuria de a fi mamă. Sau o simte rar și imediat după vine vinovăția că nu simte mai mult.

L-am trăit și eu. Și știu că nu iese din el cu sfaturi de genul „odihnește-te mai mult" sau „fă-ți timp pentru tine."

Se iese când înțelegi ce te duce acolo, zi de zi, fără să-ți dai seama.

De aceea mâine, vineri, 24 aprilie, intru live în grupul meu „Mame în echilibru” și vorbim despre cele 5 cauze reale ale burnoutului matern care te golesc de energie.

Dacă te-ai regăsit chiar și într-o propoziție… vino.
Iar dacă o parte din tine spune „nu e chiar atât de grav la mine” —
fix atunci ai cel mai mult nevoie să fii acolo.

Scrie „GRUP” în comentarii și îți trimit linkul de înscriere.
Te aștept. 🤍

22/04/2026

Teoria o știi. Intenția o ai. Și totuși... de ce tot ajungi să țipi?

Știu că ți-ai promis că vei fi mai calmă.
Că nu îți vei mai ieși din fire, indiferent de ce face cel mic.

Știi exact ce te „activează”. Și totuși, într-o fracțiune de secundă, te trezești ridicând vocea.

Apoi apare ea: vinovăția. Acea greutate în piept și dezamăgirea că, din nou, n-ai fost mama care ți-ai promis că vei fi.

Dacă ai încercat totul și simți că bați pasul pe loc, te invit să privim mai în profunzime.

Adevărul pe care puține mame îl aud este acesta:
Nu e despre lipsă de răbdare. E despre lipsă de resurse.

Poți să cunoști toată teoria din lume. Dacă rezervorul tău este pe zero, nicio tehnică de autoreglare nu va funcționa. Creierul tău a intrat deja în mod de „supraviețuire”.

Când ești la capătul puterilor, „agățarea” copilului nu mai e simțită ca iubire, ci ca o presiune care te sufocă.

Și aici e capcana:
Ești acolo pentru toți, rezolvi tot, ești „soluția” universală. Dar când, în sfârșit, prinzi 10 minute libere, ești atât de deconectată de tine încât nici nu mai știi ce să faci cu ele. Te simți vinovată dacă stai, te simți vinovată dacă faci ceva doar pentru tine.

Oprește-te o secundă și răspunde-ți sincer:
❓ Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru tine fără să simți că „furi” timp de la familie?
❓ Când ai fost ultima dată prioritatea ta, nu doar „soluția” pentru ceilalți?

Când trăiești doar pentru alții, oricât de mult i-ai iubi, apare epuizarea.

Și de aici vin:
❌ Lipsa de răbdare.
❌ Frustrarea care se adună ca într-o oală sub presiune.
❌ Exploziile exact când ți-e lumea mai dragă.

E fizic imposibil să fii mama calmă și prezentă pe care ți-o dorești, dacă tu te simți pierdută pe tine.

Vestea bună?

Nu este nimic in neregula cu tine.
Ești doar… epuizată.

Iar asta se poate repara.

Din 27 aprilie, încep o provocare gratuită pentru mame.
Un spațiu ghidat, în care începem, pas cu pas, să îți reumpli rezervorul emoțional — fără presiune, fără perfecțiune.

Nu vorbim doar despre „ce să faci”.
Ci despre cm să ajungi, din nou, să simți liniștea pe care o cauți.

Dacă simți că e pentru tine, scrie-mi „VREAU” în comentarii sau în mesaj privat și îți trimit toate detaliile.

21/04/2026

Iubesc primavara de cand ma stiu, cu al ei vibe de reinnoire si transformare.
Imi amintește… că poți să o iei de la capăt oricand.
Chiar și după perioade în care ai simțit că te-ai pierdut puțin pe tine.

Pentru mine, primăvara asta vine cu o intenție simplă… dar incomodă:

Să exprim mai mult ce simt, exact atunci când simt.

Pentru că știu prea bine cm arată varianta cealaltă — mama care strânge, strânge, strânge... până când explodează din nimic.

Așa că, în perioada asta, aleg altceva:

🌱 mai multă sinceritate
🌱 mai multă prezență
🌱 mai puțină acumulare

🌱 Tu ce intenție îți pui în această primăvară?

Îmi poți scrie un singur cuvânt în comentarii, mi-ar plăcea să ne inspirăm unele de la altele.

20/04/2026

“Copii mici, griji mici. Copii mari, griji mari.” – Oare chiar urmează „mai răul”?

Zilele trecute citeam o postare care a strâns sute de reacții de la mămici.

Una dintre mamici intreba, cu o strângere de inimă: „Am un copil de 2 ani și aud mereu că problemele mari abia urmează. Îmi dă o stare de anxietate... la ce să mă aștept?”

Comentariile au curs imediat:

„Alcool la 14 ani, anturaje dubioase, bullying.”
„Lumea ecranelor, Roblox, dependența de social media.”
„Lipsa de motivație, urâtul școlii, pierderea controlului.”

Am stat să reflectez la această expresie care activează atât de multe mame.

Pentru unele sună a amenințare.
Pentru altele... e doar o schimbare de etapă.

Și adevărul e că ambele perspective au dreptate.

Când copilul e mic, problemele sunt vizibile: somn, mâncare, tantrumuri. Le vezi, le rezolvi, treci peste ele.

Când copilul crește, lucrurile nu devin neapărat „mai mari”, dar devin mai puțin vizibile.

Apare frica pentru că pierdem senzația de control total:
🔹 Cu cine se împrietenește?
🔹 Ce gândește cu adevărat?
🔹 Ce alege când NU sunt eu acolo?
🔹 Cât din ce i-am spus rămâne cu el?

Și da… asta poate fi inconfortabil.

Dar aici e partea pe care mulți o ratează:
Copilăria mică este perioada în care se construiește baza. Adolescența este perioada în care vezi ce bază s-a construit.

Nu e despre vârstă, ci despre ce s-a întâmplat între timp în relația cu copilul.

Mamele care stau mai liniștite sunt cele care nu trăiesc în viitorul copilului, ci se concentrează pe ce construiesc ACUM.

Întrebarea nu este: „Când încep problemele mari?”, ci:

„Ce fel de bază construiesc eu acum, fără să-mi dau seama?”
O bază solidă nu înseamnă un copil care ascultă de frică (obediență), ci un copil crescut în spiritul cooperării.

Construim asta atunci când:

✅ Îi oferim autonomie (îl lăsăm să încerce, să greșească, să aibă o voce).

✅ Îi hrănim sentimentul de competență (că este capabil să facă lucruri singur).

✅ Păstrăm conectarea vie, mai ales în momentele de criză.

Ceea ce facem ACUM contează enorm.

Fiecare moment în care alegi să nu mai țipi, ci să te reglezi tu pentru a fi ancora lui, este o investiție într-un viitor în care copilul tău va avea încredere să vină la tine când va da de greu, nu să se ascundă de tine.

Nu trebuie să aștepți cu frică „problemele mari”. Poți începe să construiești siguranța de acum.

Dacă simți că „pilotul automat” (țipătul, tensiunea, impulsivitatea) îți stă în cale și vrei să înveți cm să fii părintele-ancoră de care puiul tău are nevoie pentru a deveni un adult echilibrat, te aștept alături de mine.

Pe 27 aprilie dau startul PROVOCĂRII GRATUITE: „De ce țip la copilul meu?”.

Vom lucra exact pe acele „butoane” care ne fac să ne pierdem răbdarea, pentru a lăsa în loc o relație bazată pe respect și calm.

👇 Înscrie-te azi și și fă primul pas către relația caldă și conectată pe care ți-o dorești

In primul comentariu regasesti linkul de inscriere

17/04/2026

Am predat ștafeta

Astazi a fost o zi emotionanta :)

D**a 20 de ani, am revenit astazi la Biblioteca Județeană.

Si nu pentru pentru a imprumuta o carte pentru mine ci pentru a-i face primul abonament fetiței mele.

Am simțit o bucurie imensă să dau ștafeta mai departe.

Toți anii în care i-am citit de când era mică, toate serile cu povești luate la rând... au dat roade.

Astăzi, și-a ales singură primele două cărți, dintre care una, m-a făcut să zâmbesc: "Cum sa-ti faci viata extraordinara in scoala primara".
Nu pentru titlu în sine.
Ci pentru că mi-a arătat ceva mult mai important: că nu am crescut doar un copil care „ascultă”.
Ci un copil curios. Deschis. Dornic să înțeleagă lumea.

Totodata, vizita la biblioteca a fost un prilej de bucurie deoarece am avut ocazia sa o revad pe una dintre doamnele bibliotecare pe care nu o mai vazusem de 20 ani. I-am spus că arată neschimbată, iar ea, spre surprinderea mea, m-a recunoscut.

Educația nu e doar despre reguli, e despre ce iubim și le arătăm și lor.

Dacă noi iubim cunoașterea, ei o vor îmbrățișa. Dacă noi căutăm echilibrul, ei îl vor oglindi.

Weekend-ul acesta va fi despre povești noi și despre recunoștința că pot să-i fiu ancoră și ghid în această călătorie frumoasă numită viață.

Voi ce pasiuni sau valori alegeți să dați mai departe copiilor voștri?

Ce „ștafetă” simțiți că ați predat deja cu succes?

16/04/2026

16/04/2026

De ce tehnicile de parenting nu funcționează?

Dacă si tu simți ca ai încercat totul si nimic nu da roade, nu ești singura.

Te aștept live!

15/04/2026

„Am încercat tot ce scria în cărți... și totuși, am cedat.” 😔

Eram la Cărturești, în fața unei gume de șters de 30 de lei și a unui copil hotărât să o obțină.

Am aplicat tot ce știam: empatie, alternative, fermitate calmă, voce joasă.

Nimic nu a funcționat. Am ieșit de acolo furioasă și epuizată, doar ca să realizez, câteva minute mai târziu, un adevăr care m-a izbit:

Fetița mea nu declanșase nimic. Ea doar activase ce era in mine deja: oboseala, iritarea d**a o zi lunga si grea de muncă.

Dacă și tu simți că știi teoria, dar „tehnica” te lasă la greu exact când ai mai mare nevoie de ea, te invit maine, 16 aprilie de la ora 10:00, live pe profilul meu de facebook
să discutăm despre motivul real pentru care tehnicile de parenting dau greș și ce putem face diferit.

Iar dacă ești gata să schimbi acest tipar, te aștept în Provocarea Gratuită: „De ce țip la copilul meu?”, care începe pe 27 aprilie.

Acceseaza linkul de inscriere in primul comentariu.

14/04/2026

Mai are cineva nevoie de o vacanță… după vacanța copiilor? 😅

Pentru că eu una sunt undeva între:
„ce frumos a fost să fim împreună”
și
„abia aștept să înceapă școala” 🙈

Zilele libere cu copiii sunt minunate…
dar și intense în același timp.

Așa că sunt curioasă:
Tu cm ești azi, cu adevărat?

Mai ai baterie… sau simți că ai mai avea nevoie de încă o pauză?