What are the opening hours?

Monday 09:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00 Saturday 09:00 - 18:00 Sunday 09:00 - 17:00

https://psihoterapeut-ralucavasile.ro/

Elena Raluca Vasile - Psihoterapeut, Ploiesti (2025)

05/09/2025

Nimic nu m-a pregatit pentru cm maternitatea avea sa-mi schimbe nu doar viata ci si identitatea.
Desi mi-am dorit foarte mult un copil, felul in care viata mea s-a transformat, parca peste noapte, m-a luat complet prin surprindere. Brusc, nimic altceva nu mai conta, decat fetita mea.
Interactioand de-a lungul timpului cu mame, am observat 3 tipologii de mame:
1. Mama elicopter
Este mama care graviteaza non stop in jurul copilului.
Este femeia care s-a identificat complet cu rolul de mama si isi traieste viata exclusiv pentru copilul ei.
Toata satisfactia si implinirea ei vin doar din partea copilului.
Insa ce se intampla cand copilul creste si poate isi va alege alta cale, neagreata de catre mama sa?
Ce se va intampla cu acea femeie cand copilul ei va deveni din ce in ce mai independent si nu va mai avea nevoie de ea?
Mama elicoptor imi aminteste de o clienta in varsta de 50 de ani cu care am incheiat terapia in urma cu cateva luni. D**a 30 de ani dedicati doar familiei, a ajuns in terapie cu intrebarea: "Cine sunt eu, dincolo de a fi mama si sotie?".

2. Mama Far
Ea lumineaza calea tuturor, dar ramane singura in intuneric.
Incearca sa se imparte intre familie si viata profesionala insa de cele mai multe ori se simte coplesita.
Pentru toata lumea are timp, dar pentru ea - niciodata. Iar vinovatia apare imediat ce incearca sa faca ceva pentru sine.
3. Mama Echilibrista
Este mama care jongleaza intre rolul de mama, cel de soție si cel de profesionista.
Știe ca nu poate fi perfecta, dar cauta un echilibru sănătos, cu suișuri si coborâșuri.
Este intr-un proces de învățare si auto-acceptare, își da voie sa fie suficient de buna, nu perfecta.

Indiferent in care dintre aceste tipologii te regasesti, un lucru e sigur: rolul de mama vine la pachet cu multe surprize, presiuni si provocari.
Cele mai multe mame pe care le-am intalnit mi-au spus acelasi lucru - nu se așteptau sa fie atat de greu si si-ar fi dorit sa fie mai informate despre ce inseamna cu adevarat viata de mama.

De aceea, la cerere si observand prin câte provocări trec proaspetele mamici si cata nevoie de informatie este , m-am hotărât sa creez continut pentru mame.

Îmi doresc sa contribui cu informatii si instrumente valoroase pentru mame - pentru ca fiecare sa aiba resursele necesare sa-si găsească drumul propriu, fara sa simtă ca trebuie sa fie perfecta.

Sunt curioasa, tu in ce tipologie de mama te regasesti? Si ce ti-ai fi dorit sa stii inainte sa devii mama?

02/09/2025

Imi scrie astazi o clienta pe care o am in terapie ca se simte suparata pe ea insasi.
O intreb ce s-a intamplat si imi scrie ca “astazi n-am chef/putere sa fac curat”. Urma sa vina sora ei in vizita si pur si simplu nu se putea mobiliza sa faca curat.
O intreb: ” Cum ar fi sa privesti acea parte care nu poate cu puțin mai multa compasiune si acceptare? Si chiar si pe partea care n-are chef?”.
Imi da dreptate. Numai ca… “am o problema cu trebuie”, adauga ea.
Ii scriu ca nimic nu trebuie. Ca era doar o invitatie. Si daca acceptarea si compasiunea par greu de accesat, ar putea să înceapă cu altceva: curiozitatea.
Cum ar fi sa priveasca de exemplu partea care nu are chef cu curiozitate?
Ce vrea să transmită?
Ce nevoie sau ce teamă ascunde?
Pentru mine, să nu mă mai identific cu partea problematică a fost ceva transformator. În loc să mă las copleșită de ea și să cred că „eu sunt problema”, am învățat să fac un pas în spate și să observ: „O parte din mine se simte așa acum.”
Această schimbare de perspectivă mi-a adus multă libertate. Am început să descopăr că în mine există mai multe părți – cea obosită, cea critică, cea care vrea perfecțiune, dar și cea curioasă, blândă sau jucăușă. Toate aceste părți au un rost și, dacă le ascult, fiecare îmi transmite un mesaj important.
Unele părți au nevoie de odihnă. Altele caută siguranță. Altele doar vor să fie înțelese.
Insa, de multe ori, ele tot ce isi doresc este să fie văzute, ascultate, validate.

15/08/2025

Adevăruri despre psihoterapie – Partea 3/3

Psihoterapia scoate la suprafață ceea ce ai învățat să ascunzi
Cei mai mulți dintre noi suntem experți în a ne minți.

Ne spunem „Sunt bine” când, de fapt, nu suntem.
Rănile și traumele din copilărie ne-au învățat tipare care, la vremea lor, ne-au ajutat să supraviețuim.

• Unii am învățat că dacă facem pe plac și ne ignorăm nevoile, vom fi acceptați și iubiți.

• Alții, că doar dacă suntem perfecți, vom fi apreciați și feriți de critici.

• Alții, că dacă nu cerem ajutor, nu vom fi o povară pentru nimeni — și am ajuns să ne purtăm singuri greutățile.

Doar că ceea ce ascundem nu dispare. Rămâne acolo, în umbră, influențând tot: relațiile, deciziile, felul în care ne vedem pe noi înșine.

Îmi amintesc o ședință din propria mea terapie, când am realizat unul dintre tiparele mele: „specialistul” care trebuie să știe mereu cel mai bine — un rol născut din lupta mea de a mă integra în copilărie și adolescență. Mi-a protejat sufletul atunci, dar m-a limitat mai târziu.

Vine însă un moment în care să te minți pe tine nu mai este o opțiune.

Iar psihoterapia e acel spațiu sigur în care scoți la lumină ce ai ascuns, înțelegi, procesezi și, treptat, integrezi.

Uneori doare. Dar aproape întotdeauna, la final, eliberează.

💬 Tu ce crezi că ai învățat să ascunzi?

12/08/2025

Postarea 2/3

Nu, psihoterapia nu schimba trecutul. Si tocmai asta o face atat de valoroasa.

Aceasta este una dintre cele mai des obiectii atunci când vine vorba de a începe un proces psihoterapeutic: " Ce rost are sa fac psihoterapie? Oricum nu va schimba trecutul."
Si intr-adevar asta este. Psihoterapia nu are cm sa schimbe trecutul.

De multe ori, așteptăm ca lucrurile să se schimbe în afara noastră. Poate un părinte sa ne spună mult așteptatul: “Te iubesc! Sunt mândru de tine. Sau “Imi pare rau”. Așteptăm ca celălalt să facă primul pas… și abia apoi să ne schimbăm și noi.

Știu ce inseamnna sa aștepți. Și știu cm e să primești ce ai așteptat. Și ghici ce? Asta nu înseamnă si ca te vei simți mai bine apoi. De ce? Pentru ca de fapt, acolo in interiorul tău sunt rani care așteaptă sa fie vazute, validate si vindecate.

Poate că trecutul nu se schimbă, dar tu te poți schimba.
Iar când te schimbi tu, se schimbă felul în care îți trăiești prezentul și felul în care îți construiești viitorul.

Psihoterapia îți oferă un spațiu în care să pui lumină pe acele răni, să le înțelegi și să le îngrijești, astfel încât ele să nu-ți mai dicteze fiecare gând, fiecare reacție, fiecare alegere.

Nu pentru că "ar trebui să ierți" sau "să treci peste", ci pentru că meriți să fii liber de povara pe care o cari.
Nu putem șterge ce s-a întâmplat, dar putem:

- să înțelegem contextul și sensul acelor experiențe;

- să procesăm emoțiile asociate, astfel încât ele să nu mai fie la fel de copleșitoare;

- să renunțăm la vină, rușine sau furie persistentă;

- să construim o poveste personală în care nu mai suntem prizonieri ai trecutului, ci supraviețuitori și creatori ai prezentului.

Practic, psihoterapia mută accentul de la "Cum aș fi vrut să fie" la "Cum aleg să trăiesc acum, știind ce a fost".
Nu schimbă evenimentele,dar schimba impactul lor asupra noastra. Si asta, uneori, e mai puternic decat a rescrie istoria.

Tu ce povara din trecut simti ca te tine pe loc?

Daca simti ca trecutul iti dicteaza prezentul, scrie-mi. Putem lucra impreuna pentru ca povestea ta sa aiba un alt final.

08/08/2025

Postarea 1/3 - Adevaruri despre psihoterapie

Psihoterapia nu este pentru oricine.

Adevarul este ca a incepe un proces psihoterapeutic necesita curaj si asumare.

Nu este deloc floare la ureche sa te confrunti cu demonii interiori.

Vom face orice sa nu ne confruntam cu durerea.
O vom nega.
“Am avut o copilarie normala. Nu s-a intamplat mare lucru….”.
O vom suprima.

„Nu e momentul acum să mă gândesc la asta. Am lucruri mai importante de rezolvat.”

O vom reprima.
Nu mai ții minte nimic dintr-o anumită perioadă a copilăriei tale. Ca și cm nu ar fi existat.

O vom rationaliza.
„Părinții mei au făcut ce-au putut. Așa era generația lor. N-are rost să mai dau vina pe ei acum.”

O vom justifica.
„Normal că reacționez așa, doar am trecut prin multe. Cine n-ar fi nervos în locul meu?”

Ne vom disocia.
Povestești despre trauma ta ca și cm ar fi dintr-un film. Nici urmă de emoție, deși înăuntru e haos.

Daca ar fi sa fac o analogie, adevarul este ca procesul psihoterapeutic este precum travaliul nasterii.

Da, este dureros, al naibii de dureros.

Însa dincolo te va astepta bucuria eliberarii de poverile trecutului, eliberarea de resentimente si regăsirea liniștii interioare.
Nu toți sunt pregătiți pentru această naștere simbolică. Dar cei care sunt... încep cu un pas: sinceritatea față de sine.

Te regăsești în vreunul dintre mecanismele de mai sus? Poate fi un indiciu că durerea e acolo și așteaptă să fie auzită.

Iar dacă simți că e timpul să o întâlnești cu curaj, psihoterapia poate fi spațiul sigur în care să o faci.

Te astept in cadrul unei sedinte 1:1 sa facem cunostinta.
Fizic, in cadrul cabinetului meu sau online pe Whatsapp.

Pentru o programare te invit sa-mi scrii in privat.
PS. Psihoterapia nu schimba trecutul , dar te schimba pe tine in raport cu el.

Zilele urmatoare revin cu partea a doua din seria - adevaruri despre psihoterapie

16/07/2025

Cu cât scriu mai mult despre grija de sine cu atât incepe incepe sa-mi placa mai mult cm suna aceasta expresie.

În comparație cu iubirea de sine, care poate suna abstract sau pompos și nu știi exact de unde sa o apuci, grija de sine mi se pare ca suna mult mai practic.
Când spun grija de sine, din start ma gândesc la o serie de acțiuni concrete pe care le pot face pentru mine, astfel încât sa-mi fie bine.

Consider ca maturitatea emotionala incepe in momentul in care practicam cu adevărat grija de sine, pentru ca ea
implica responsabilitate personala.
Nu mai aștept ca altcineva sa-mi împlinească nevoile sau sa ma facă fericita.
Îmi ofer eu însămi tot ce am nevoie pentru a fi bine cu mine.

Dacă iubirea de sine e scopul, atunci grija de sine reprezinta calea.
Cu cât o practici mai mult cu atât de aproprii mai mult de iubirea de sine autentica fata de tine.

Dacă ti-ai arata grija de sine în același fel în care ai avea grija de cineva drag ție, ce ai face diferit chiar de azi?

11/07/2025

Grija de sine și limitele

Grija autentică de sine nu poate exista fără limite clare. Ele nu sunt opționale atunci când vine vorba de grija față de propria persoană.
Și când spun limite, mă refer aici în dublu sens: atât la limitele pe care le pun în relație cu mine însămi, cât și la cele pe care le stabilesc în relație cu ceilalți.

Limitele în relație cu mine însămi mă ajută să am cu adevărat grijă de mine.

Practic, cu cât voi avea limite mai solide în relația cu propria persoană, cu atât mă voi putea bucura de o viață interioară mai echilibrată și mai sănătoasă.

Îmi pun limite atunci când am grijă să mă culc la o oră rezonabilă, astfel încât să îmi ofer șansa reală de odihnă.

Îmi pun limite atunci când aleg conștient ce mănânc, fără să las impulsurile sau oboseala emoțională să mă conducă spre alegeri care îmi fac rău.

Sau atunci când îmi stabilesc pauze clare de odihnă în timpul zilei, chiar dacă agenda e încărcată – pentru că învăț că valoarea mea nu stă în cât „fac”, ci în cât mă respect.

Iar atunci când vine vorba despre limitele în relație cu ceilalți, lucrurile devin poate și mai provocatoare.
Să pui limite înseamnă să îți recunoști valoarea, să spui „nu” când ceva te rănește, te epuizează sau te încarcă inutil.

Înseamnă să îți protejezi timpul, energia și demnitatea – chiar dacă uneori asta înseamnă să dezamăgești așteptările altora.

De ce e greu să impun limite?
Nu știu cm este pentru tine, însă pentru mine, a impune limite este o provocare reală.

E greu pentru că implică o doză mare de asumare – îmi asum ce simt, ce am nevoie și ce nu mai sunt dispusă să accept.

E greu pentru că necesită disciplină – să mă țin de ceea ce am spus, chiar și atunci când mi-e teamă că voi fi respinsă.

Și e greu pentru că, uneori, învățăm de mici că a avea grijă de ceilalți e mai important decât a avea grijă de noi înșine.

Dar vestea bună este că se poate învăța.
Dacă simți că acest subiect te atinge și că ai nevoie de mai multă claritate în relația cu tine și cu cei din jur, te invit cu drag la webinarul gratuit „Grija de sine fără vinovăție” – un spațiu în care vom explora împreună cm poți să îți acorzi prioritate, fără să te simți egoistă.

Vei înțelege de ce grija de sine nu este un lux, ci o responsabilitate. Iar limitele, o formă profundă de iubire față de tine.

Daca esti interesata sa participi la acest webinar te invit sa completezi formularul din comentarii.
Hai să învățăm să avem grijă de noi, fără vină.

Pentru tine ce este mai dificil? Sa-ti impui tie insati limitie sau celorlalti?

08/07/2025

"De când am început să am grijă de mine, mă simt vinovat(ă)..."

E un gând pe care îl aud des în cabinet. Și e normal.
Atunci când ai fost obișnuit(ă) să pui mereu nevoile altora pe primul loc, să spui „nu” sau să îți iei timp pentru tine poate să pară egoist. Dar nu e.

Vinovăția care apare nu e un semn că faci ceva greșit. E un semn că faci ceva nou.
Ceva ce corpul și mintea ta nu recunosc încă drept "normal".
Dar adevărul e că ai voie să te alegi și pe tine. Să spui "stop", să te odihnești, să ai limite, să nu fii disponibil(ă) non-stop.

Și dacă vinovăția apare... nu o alunga. Observ-o. Întreab-o:
🔹 "Cine ți-a spus că a avea grijă de mine e greșit?"
🔹 "Ce îmi spune despre valorile mele? Despre cm am fost crescut(ă)?"
🔹 "Ce mi-aș dori, de fapt, să simt în loc?"
Pas cu pas, vinovăția se transformă. În înțelegere. În libertate. În iubire de sine.

💬 Tu cm gestionezi vinovăția când îți alegi propriul bine?

Dacă simți că e momentul să-ți acorzi mai mult spațiu pentru tine, te invit la webinarul meu despre grija de sine – un spațiu în care vom vorbi deschis despre limite, vinovăție, nevoi personale și reconectare autentică.

🔗 Daca esti interesata sa participi la acest webinar te invit sa completezi formularul din comentarii.

04/07/2025

Te-ai întrebat vreodată cm ar arăta relațiile tale dacă ai începe să ai cu adevărat grijă de tine?

Grija de sine este un dar – atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău.

Când începi să ai grijă de tine, nu le iei nimic celor dragi. Din contră – le oferi o versiune a ta mai prezentă, mai conștientă, mai echilibrată. O versiune care nu reacționează din epuizare, frică sau vină.

🟢 De exemplu, în loc să spui „da” doar ca să nu superi pe cineva, chiar dacă ești epuizată, alegi să spui: „Am nevoie de o seară pentru mine. Putem amâna întâlnirea pentru mâine?” Asta nu e egoism – e sinceritate și respect, atât față de tine, cât și față de celălalt.
Înveți să oferi cu bucurie, nu din obligație. Să iubești fără să te pierzi.

🟢 Imaginează-ți că, deși îți iubești copilul sau partenerul profund, îți acorzi 30 de minute pe zi doar pentru tine – o plimbare, o carte, o cafea în liniște. Nu te mai simți vinovată, pentru că înțelegi că această grijă te ajută să fii mai calmă, mai prezentă, mai caldă.
Când nu ai grijă de tine, începi – fără să-ți dai seama – să trăiești dezechilibrată. Să dai prea mult, să te consumi peste măsură, să porți resentimente tăcute.

🟠 Poate ai trăit momente în care ai făcut totul pentru cineva – iar când nu ai primit nimic în schimb, te-ai închis, te-ai înstrăinat sau ai devenit tăcută și iritată. Nu pentru că nu iubești, ci pentru că ai fost prea mult timp în minus față de tine.
Ajungi să te încarci de așteptări neexprimate, de furie adunată, de o durere care, mai devreme sau mai târziu, se revarsă asupra celor dragi. Fie prin tăcere, fie prin reproșuri, fie prin absență emoțională.
Grija de sine este, de fapt, un act de responsabilitate emoțională.
Când ai grijă de tine, devii mai răbdătoare, mai sinceră, mai capabilă să fii acolo cu adevărat. Nu încordată, nu resemnată, nu goală pe interior.

🟢 Poate ai avut o zi grea la serviciu. Într-o relație sănătoasă cu tine însăți, în loc să ții în tine și să izbucnești acasă, alegi să spui: „Sunt obosită. Nu are legătură cu tine, doar am nevoie de puțină liniște.” Asta e grija de sine care protejează relația.

Grija de sine este un dar în ambele direcții:
– e un dar pe care ți-l oferi ție, ca o recunoaștere a faptului că meriți să fii văzută, protejată și respectată;
– și e un dar pe care îl oferi celor din jur, prin prezența ta echilibrată, prin relații mai sănătoase, printr-un fel de a fi care hrănește, nu epuizează.

A avea grijă de tine e una dintre cele mai profunde forme de generozitate.

Pentru că atunci când ești bine cu tine, nu mai ceri de la ceilalți ceea ce nu-ți poți da singură. Nu mai proiectezi. Nu mai forțezi. Nu mai fugi.

Grija de sine înseamnă să devii un spațiu sigur – mai întâi pentru tine, apoi pentru ceilalți.

Ce ai avea nevoie să-ți dai ție, ca să nu mai aștepți de la alții?
Poate e un „nu” spus cu blândețe.
Poate e o pauză.
Poate e o limită.
Poate e permisiunea de a cere ajutor.
Poate e doar o îmbrățișare de la tine pentru tine, fără să aștepți să vină din afară.

Iar daca doresti sa aprofundezi mai mult acest subiect, mi-am propus sa organizez un webinar gratuit care sa raspuda la intrebarile:
✨ Cum poți începe, concret, să practici grija de sine?
✨ De ce apare vinovatia când începi să ai grijă de tine – și cm o poți gestiona?
✨ Ce înseamnă, cu adevărat, să pui limite fără să te simți egoist?
✨ Cum să reconstruiești o relație mai blândă și mai sinceră cu tine?

Daca esti interesata sa participi la acest webinar te invit sa completezi formularul din comentarii.

30/06/2025

Oboseala constantă.

Dificultăți în a stabili limite.

Tendința de a spune „da” chiar și când tot interiorul urlă „nu”.

Tendința de a pune mereu nevoile altora pe primul loc.

Relații dezechilibrate în care ne pierdem pe noi înșine.

Acestea sunt doar câteva dintre semnele neglijării de sine. Uneori, apar subtil, alteori devin un mod de viață pe care nici nu îl mai punem sub semnul întrebării.

Neglijarea de sine nu înseamnă doar a nu face lucruri „pentru tine”. Înseamnă a trăi deconectată de propriile nevoi, a te autoabandona în mod repetat, a funcționa pe pilot automat într-o stare de epuizare tăcută.

Este absența unui spațiu interior în care să te simți văzută, îngrijitaă, protejată – de tine pentru tine.

Opusul grijii de sine nu este egoismul, ci neglijența de sine.
Neglijența de sine nu apare din senin. De cele mai multe ori, este învățată.

Învățăm să avem grijă de noi prin ceea ce am văzut în familie – nu din ceea ce ni s-a spus, ci din felul în care adulții semnificativi din viața noastră au avut (sau nu) grijă de ei înșiși.

Cum s-a raportat mama ta la propriile nevoi?
Se odihnea atunci cand se simtea obosita? Sau tragea de ea pana la epuizare?
Cerea ajutor atunci cand nu mai putea sau prefera sa faca totul de una singura?
Dacă am crescut cu un părinte care s-a sacrificat constant, care a tăcut „ca să fie bine”, care nu și-a exprimat niciodată nevoile, care a pus mereu pe primul loc pe ceilalți – învățăm, fără să ni se spună explicit, că asta este normalitatea. Că „a te lăsa pe tine la urmă” este iubire. Că „a îndura în tăcere” este maturitate. Că „a nu deranja” este dovada unei persoane bune.
Așa ajungem să nu știm ce simțim, să ne simțim vinovați când spunem „nu”, să confundăm grija de sine cu egoismul. Ajungem să repetăm, fără să vrem, modelul pe care l-am văzut – chiar dacă ne consumă pe interior.

Vestea bună este că grija de sine se poate învăța și mai târziu. Putem rupe acest cerc. Putem învăța să ne ascultăm corpul, să ne respectăm limitele, să cerem ajutor, să ne oferim permisiunea de a ne opri.

Grija de sine înseamnă:

- mai puțină vinovăție și mai multă autenticitate;
- mai puțin „trebuie” și mai mult „am nevoie”;
- mai puțină auto-critică și mai multă compasiune;
- mai puțină epuizare și mai multă prezență în viața ta.

Grija de sine este un subiect care m-a preocupat o foarte mare perioada de timp.
M-a preocupat deoarece si eu, la randul meu am confundat grija de sine cu egoismul.

O lunga perioada de timp m-am intrebat: unde se termina grija de sine si incepe grija pentru celalalt?

Tocmai de aceea mi-am propus sa organizez un webinar gratuit pe aceasta tema. Un webinar care sa raspuda la intrebarile:
✨ Cum poți începe, concret, să practici grija de sine?
✨ De ce apare vinovatia când începi să ai grijă de tine – și cm o poți gestiona?
✨ Ce înseamnă, cu adevărat, să pui limite fără să te simți egoist?
✨ Cum să reconstruiești o relație mai blândă și mai sinceră cu tine?

Daca esti interesata sa participi la acest webinar te invit sa scrii in comentarii “grija de sine” si voi reveni in scrurt timp cu detalii.

20/06/2025

La ce te gândești prima dată când auzi expresia „grija de sine”?
Poate la un masaj? La o vacanță? Sau poate la o rochie nouă?

Termenul de grijă de sine, sau cm ar spune englezul self-care, a apărut în România destul de recent. Și este privit încă destul de circumspect. Mulți îl confundă cu egoismul.

Și nu este de mirare.

Ani de zile, mai ales în comunism și mult timp după, am învățat că a te sacrifica înseamnă a fi „o persoană bună”. Cu cât renunțai mai mult la tine, cu atât erai mai apreciat.
Asta a dus la glorificarea sindromului salvatorului și la nevoia de a ne băga în viețile altora, crezând că știm noi mai bine ce e potrivit pentru ei. Ne pricepem de minune să oferim sfaturi, să intervenim în viețile celorlalți.

Dar când vine vorba să ne uităm la noi... acolo lucrurile devin mai complicate.

Cred că lumea ar arăta complet diferit dacă fiecare dintre noi s-ar focusa mai mult pe propria persoană, pe autocunoaștere.
Dar, cât timp suntem concentrați pe alții, trăim pe pilot automat – deconectați de la cine suntem cu adevărat, de la ceea ce ne împlinește.

Cum văd eu grija de sine?
Pentru mine, grija de sine nu înseamnă doar să-mi cumpăr o rochie frumoasă din când în când, să am un stil de viață sănătos sau să fac sport regulat.

Grija de sine, pentru mine, înseamnă o practică constantă care se manifestă pe toate nivelurile: mental, emoțional, fizic, social și spiritual.

Grija de sine la nivel mental
Grija de sine înseamnă să-mi observ gândurile, să recunosc când cad în ruminație și să știu cm să schimb un tipar negativ.
Să-mi cultiv o igienă mentală sănătoasă înseamnă să-mi creez un spațiu interior în care pot gândi clar și cu blândețe față de mine.

Grija de sine la nivel emoțional
Grija de sine înseamnă să-mi gestionez emoțiile sănătos, să practic tehnici de autoreglare emoțională.
Să-mi dau voie să stau cu emoțiile inconfortabile – frică, furie, tristețe – fără să fug de ele.
Fără să le anesteziez cu muncă în exces, mâncare sau seriale.

Grija de sine la nivel fizic
Înseamnă să am o relație sănătoasă cu propriul corp.
Să-i ascult semnalele, să-i respect limitele și să nu trag de mine până ajung în burnout.
Să practic sport sau orice formă de mișcare fizică ce contribuie la starea mea de bine.

Grija de sine la nivel social
Înseamnă să am o viață socială care să mă împlinească.
Să mă înconjor de oameni de calitate, de la care am ce învăța și care mă inspiră să devin mai bună.
Să creez relații în care pot fi autentică, nu relații de complezență.

Grija de sine la nivel spiritual
Nu ține doar de religie.
Este despre sens. Despre a trăi în acord cu valorile proprii. Despre a cultiva recunoștința și prezența.

Ce înseamnă, de fapt, pentru tine grija de sine?
Este o întrebare pe care merită să ți-o pui des. Pentru că răspunsul se schimbă pe măsură ce tu te schimbi.
Grija de sine nu e egoism. Este fundația unei vieți conștiente, echilibrate și autentice.

11/06/2025

Unul dintre principiile psihoterapiei integrative cu care rezonez profund este acesta: clientul este singurul specialist în viața lui. El știe cel mai bine ce i se potrivește.

Rolul meu, ca psihoterapeut, nu este să dau verdicte sau să spun ce trebuie făcut. Pot, desigur, să ofer perspective diferite, să prezint alternative sau să împărtășesc cm aș proceda eu într-o situație similară. Dar nu am dreptul să-i spun cuiva ce să facă.

De ce?
Pentru că în acel moment m-aș plasa în rolul de „părinte” în relația terapeutică, iar pe client l-aș poziționa ca pe un „copil”.

Iar unul dintre obiectivele fundamentale ale psihoterapiei este învățarea responsabilității personale – capacitatea de a-ți asuma alegerile și comportamentele proprii.

Acest principiu nu îl aplic doar în cabinet. Este un mod de a trăi.
Cred cu tărie că nimeni nu ar trebui să-ți spună cm să-ți trăiești viața. Pentru că, implicit, s-ar așeza deasupra ta, ca și cm ar ști mai bine ce e potrivit pentru tine.

Și dacă acel sfat nu funcționează? Cine poartă responsabilitatea?

Ce pot face, în schimb?

Să adresez întrebări care aduc claritate.

Să ofer opțiuni, nu soluții impuse.

Sau, pur și simplu, să ascult. Uneori, claritatea vine nu din răspunsuri, ci dintr-o ascultare autentică, lipsită de judecată.

Dacă ești într-un moment în care cauți răspunsuri, poate că cel mai important lucru nu e să găsești pe cineva care să-ți spună ce să faci, ci pe cineva care să te asculte cu adevărat.

Tu ce ai avea nevoie să auzi acum?

Elena Raluca Vasile - Psihoterapeut

05/09/2025

02/09/2025

15/08/2025

12/08/2025

08/08/2025

16/07/2025

11/07/2025

08/07/2025

04/07/2025

30/06/2025

20/06/2025

11/06/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00
Saturday	09:00 - 18:00
Sunday	09:00 - 17:00