Irina Săcuiu Psihoterapeut

03/03/2026

Unele drumuri nu se închid.
Se transformă.

Am fost voluntar.
Apoi director de proiect pentru unul din centrele de plasament.

Astăzi revin – în rol de psiholog – lucrând cu copii între 8 și 14 ani într-unul din centrele de zi.

Cred, la fel ca atunci, că relația sigură și intervenția timpurie pot schimba direcții de viață.

Doar că astăzi vin cu mai multă experiență în noul rol și cu altă așezare interioară.

02/03/2026

🌷 1 Martie

Primăvara nu începe doar în natură.
Începe și în interior.

Uneori ca un gând nou.
Alteori ca un curaj mic de a face lucrurile diferit.
Sau ca o decizie blândă de a te alege pe tine.

Mărțișorul nu e doar un simbol al primăverii.
Este un simbol al schimbării și al renașterii — al procesului prin care învățăm să ne ridicăm din propriile încercări.

Ca pasărea Phoenix, nu devenim altcineva.
Ne reîntâlnim cu noi, într-o formă mai conștientă.

Astăzi am ales să petrec 1 Martie într-un spațiu dedicat sănătății feminine și normalizării tabuurilor, organizat de și .yuksel_fkt.
Mi-a reamintit cât de important este să vorbim deschis despre corp, rușine, vulnerabilitate și educație emoțională.

Schimbarea începe atunci când ceea ce era „rușinos” devine firesc.

Poate că primăvara aceasta e despre conversațiile pe care le-am amânat.

Îți doresc o primăvară în care să crești, nu doar să înflorești. 🤍❤️

26/02/2026

Când părinții spun „nu mai știm ce să ne facem cu el”, de cele mai multe ori aud multă neputință, nu lipsă de iubire.

Copilul „problematic” este adesea copilul care exprimă o tensiune relațională.
Nu intenționat. Nu manipulator. Ci adaptativ.

Trăim într-o perioadă în care părinții cresc copii aproape singuri. Fără sat. Fără rețea de sprijin. Cu presiune constantă.

Poate că nu e vorba despre a face mai mult.
Ci despre a înțelege mai profund.

🔗 În articolul scris pentru Smartliving.ro am detaliat ce înseamnă eticheta de “oaie neagră” și efectele sale pe termen lung: https://bit.ly/4aZfmP0

💭 Ce crezi că încearcă să spună comportamentul copilului tău?

25/02/2026

Un workshop cu impact pentru adolescenți și pentru comunitatea pedagogilor.

17/02/2026

Bullying-ul nu începe cu agresivitatea.
Începe cu frica de a nu aparține.
În clasa a 9-a și a 10-a, această frică este intensă.

La workshopul susținul la Colegiul National Mihai Viteazul cu tema “Stop Bullying”, unde am fost invitată alături de colega mea psiholog Dr. Ioana Șandru, aproape toți au făcut un pas în față.

Pentru că aproape toți au trăit aceleași temeri legate de adaptarea la noul ciclu școlar.

Când vulnerabilitatea este recunoscută, ea nu mai trebuie mascată prin ironie sau agresivitate.

Siguranța emoțională este prevenție.

Dacă vrei mai multe informații despre programul CTRL+Me, intră linkul din primul comentariu sau scrie-mi în privat.

Alina Grumezescu

13/02/2026

Bullying-ul nu începe cu agresivitatea.
Începe cu frica de a nu aparține.

Clasa a 9-a este una dintre cele mai vulnerabile perioade din adolescență.

Tema principală a workshopului de ieri a fost: Stop Bullying! și a fost dedicat elevilor de clasa a 9-a și a 10-a.
L-am susținut alături de colega mea psiholog Dr. Ioana Șandru.

Am ales tema adaptării pentru că în primii ani de liceu presiunea este intensă.
Presiunea de a te integra.
Comparația.
Teama de a nu fi suficient.
Nevoia uriașă de apartenență.
Dorința de a părea “în control” când nu ești.

Ieri, într-un exercițiu simplu, le-am citit enunțuri și i-am invitat să facă un pas în față dacă se regăsesc.

Aproape toți au făcut un pas.

În acel moment, rușinea scade.
Conectarea crește.
Iar bullying-ul pierde teren.

Adaptarea sănătoasă nu înseamnă „fii mai tare”.
Înseamnă spațiu, reglare și conversații reale.

Dacă ești părinte sau profesor și vrei să aducem acest tip de intervenție în liceul vostru, scrie-mi.

Sau spune-mi în comentarii:
Ce ți-a fost cel mai greu în clasa a 9-a?

20/01/2026

Feedbackul împărtășit în postarea anterioară vine din întâlnirile bilunare cu elevi din toată țara care se pregătesc pentru examenul de admitere la Medicină, prin platforma Mitocondria.

Este al doilea an în care lucrez cu aceste grupuri, într-un format construit în două etape:
- mai întâi un grup de suport, în care pot înțelege ce trăiesc adolescenții și ce nevoi apar în această perioadă,
- apoi un workshop dedicat tehnicilor și psihoeducației.

Articolul scris pentru Pagina de Psihologie oferă un cadru de înțelegere a anxietății de performanță și a presiunii asociate examenelor, adresat părinților și profesorilor care vor să fie un sprijin real pentru adolescenți.

16/01/2026

Din workshopuri adunate!

04/01/2026

A fost un an în care am stat aproape de copii, adolescenți, părinți, educatori și comunități.
�Un an în care m-am lăsat purtată prin spații foarte diferite, dar unite de același fir: nevoia de siguranță, de ritm interior, de sens.

M-am întâlnit bilunar cu adolescenții care se pregătesc de admiterea la medicină, în proiectul Mitocondria — adolescenți curajoși, plini de viață, care învață să-și așeze emoțiile lângă formule, ambiții și vise mari.

Am mers în licee, unde am lucrat cu elevi despre cm se simte o emoție înainte să devină furtună, despre corp, limite și respirație.�.. Și am facilitat sesiuni de mindfulness pentru adolescenți, într-un workshop marca Zbor Hub Ploiești, alături de Ionela Stoica - Psiholog clinician CIP — un spațiu în care liniștea s-a așezat firesc, chiar și printre zâmbete și curiozitate.

La grădinița Gradinita Family Kids din București am însoțit educatoarele, le-am oferit sprijin, recomandări și perspective noi despre cm se vede lumea prin ochii unui copil mic.

Am co-organizat un retreat de încetinire alături cu Elena Furtuna — un timp așezat, pentru cei care aveau nevoie să iasă din pilotul automat și să reintre în propria viață.�.. Și am creat, împreună cu Ionela Stoica, Cortul Terapeutic de la festivalul LaRock Music Festival — un loc de joacă emoțional, conectare, explorare și curaj.

Am învățat și eu:
✨ Am trecut prin primul an de master și l-am primit cu bucurie pe al doilea.
✨ Am participat la sesiuni de inner dance ghidată de .adapt, ca practică de transformare și prezență, care m-au ajutat să înțeleg și mai mult corpul, emoțiile și felul în care se așază vindecarea.�✨M-am format în lucrul cu grupurile după modelul Schema Therapy, în primul curs susținut în România de Cristina Sterie și Diana Teodorescu — un cadru care m-a inspirat enorm. (Institutul Român de Schema Therapy)

Anul trecut am deschis două cabine noi: la Ploiești și la București. Două spații în care oamenii pot veni cu întrebările lor, cu fricile lor, cu începuturile lor.

În noul an îmi doresc să susțin și mai multe workshopuri pentru părinți și adolescenți, pe teme actuale, reale, necesare.�Să construiesc comunități.�Să creez spații sigure.�Să fim, și în 2026, un pic mai aproape de noi.
🫶

23/12/2025

Săptămâna trecută, am fost la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga", Bucuresti, sector 1, unde am avut deschiderea de a susține workshopul „CTRL + ME – Ce faci cu tot ce simți?”. Un atelier creat special pentru adolescenți, în care am lucrat cu furia, gelozia și rușinea într-un mod practic, blând și ușor de înțeles.

Pe parcursul celor 2 ore, elevii au descoperit:
✨ că emoțiile sunt semnale importante, nu probleme,
✨ că nu alegem ce simțim, dar putem alege cm reacționăm,
✨ cm gândurile automate ne pot amplifica trăirile (modelul A–B–C adaptat pe înțelesul lor),
✨ că schimbarea unui singur gând poate transforma tot „filmul interior”,
✨ cm pot recunoaște emoțiile în corp înainte să devină copleșitoare,
✨ și câteva metode simple și eficiente pentru a gestiona emoțiile intense.

A fost o experiență vie, autentică, cu multă implicare, creativitate și momente de insight.
Adolescenții simt mult — iar la workshop au exersat cm să înțeleagă, să exprime și să transforme ceea ce se întâmplă în lumea lor interioară.

Mulțumesc Nicole Vitalariu și Asociației de părinți! 🧡🩷

01/12/2025

Astăzi, de Ziua Națională a României, ia-ți un minut de liniște.
Te invit să închizi ochii, să pui mâna pe inimă și să respiri adânc.

Întreabă-te: Cum se simte în corp ideea de a aparține?
De a face parte dintr-un „noi”, dintr-o poveste comună, dintr-o Uniune mai mare decât fiecare dintre noi?

💛 Apasă ușor palma pe piept și spune-ți în gând:
„Sunt aici. Sunt parte din ceva mai mare.”

Poți reveni la acest gest ori de câte ori uiți, te simți rătăcit/ă sau te simți singur/ă.
Pentru că puterea noastră crește când suntem împreună. 🤝

La mulți ani, România! 🇷🇴

25/11/2025

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi un articol foarte drag mie. L-am scris dintr-un loc în care durerea, recunoștința și blândețea s-au întâlnit.

Pierderea unui prieten necuvântător nu este „doar o pierdere”.
Pentru mulți dintre noi, e un doliu real — unul care reactivează atașamente, amintiri și părți vulnerabile din interiorul nostru.

Pentru mine, pierderea Atmei, labradorul meu blând și loial, a fost una dintre cele mai intense și transformatoare experiențe. A durut… și totuși, m-a învățat despre iubire, despre limitele vieții și despre partea din noi care știe să vindece.

Am scris acest articol nu doar din perspectiva mea de om care a pierdut o ființă iubită, ci și din rolul meu de psihoterapeut.
Mulți copii trăiesc prima lor confruntare cu moartea tocmai prin pierderea unui animal. Iar modul în care noi, ca adulți, îi însoțim în aceste momente le poate modela felul în care vor înțelege emoțiile și despărțirile pentru tot restul vieții.

Dacă tu sau copilul tău ați pierdut un prieten necuvântător, poate că acest articol vă va aduce puțină lumină, spațiu și sens.

Mulțumesc Pagina de Psihologie pentru publicare. 💛

🔗 https://buff.ly/xMwI9jd
🕊 „Durerea pierderii nu e despre absență, ci despre iubirea care rămâne.”
Un text sensibil despre cm transformăm despărțirea de un companion necuvântător într-un proces de vindecare și recunoștință.