08/01/2026
În educație, mediul nu este niciodată neutru.
Cele mai semnificative experiențe de învățare pe care le pot identifica, atunci când reflectez asupra mediului educațional, sunt cele în care am avut libertatea de a explora — în aer liber, în natură, în pădure sau în apropierea mării. Aceste contexte au susținut nu doar acumularea de cunoștințe, ci și prezența, curiozitatea și sensul.
Grupul, facilitatorul și spațiul fizic creează împreună un câmp educațional care poate:
– invita la reflecție sau stimula reacții rapide;
– activa simțurile sau, dimpotrivă, le poate domoli;
– susține implicarea și prezența sau genera retragere și pasivitate.
Așa cm scria și Loris Malaguzzi, mediul funcționează ca al treilea profesor, influențând în mod direct procesele de învățare și relaționare.
Unul dintre paradoxurile învățării este acela că progresul nu apare întotdeauna atunci când intervenim mai mult sau controlăm mai strict procesul educațional, ci atunci când mediul este suficient de bine gândit încât să permită pauză, observare, explorare și construirea sensului.
Educația nu se produce exclusiv prin conținuturi și metode, ci prin contextul relațional și spațial care face învățarea posibilă.
En:
In education, the environment is not neutral.
The group, the facilitator, and the physical space together create a field that can:
– invite reflection or trigger rapid reaction
– stimulate the senses or gently quiet them
– support presence or lead to withdrawal
As Loris Malaguzzi reminded us,
the environment is the third teacher.
One of the paradoxes of learning is that it sometimes emerges
not when we intervene more,
but when the environment is thoughtfully designed
to allow pause, observation, and meaning to arise.
Education does not happen through content alone,
but through the context that makes learning possible.
Ps: When I think of learning environments,
the most meaningful learning experiences I remember
are those in which I was free to explore —
outdoors, in the forest, by the sea, in nature.
