18/05/2019
Dependența este legată de un mare gol interior, de o tentativă exterioară de a împlini mai ales o nevoie de iubire de sine sau o lipsă afectivă legată de unul dintre părinți.
Prin dependență (alcool, droguri, mâncare, fumat, sport, s*x, muncă) vreau să umplu acel gol, acea disperare şi acea tristețe. Viața mea este dezgolită de sens, nu îmi satisface dorințele cele mai profunde. Trăiesc revoltă față de lumea exterioară şi am o dificultate în a-mi îngriji egoul. Nu reuşesc să mă iubesc aşa cm sunt şi această incapacitate temporară se manifestă prin furie şi ranchiună față de univers. Trăiesc într-o închisoare psihologică în care mă simt sclavul unei substanțe sau al unui comportament. Dependența este un soi substitut care mă ajută să trăiesc temporar într-o lume fără probleme.
Alcoolul îmi conferă un anumit extaz şi amețeală față de ceeea ce trăiesc.
Drogurile "fără rețetă" (cocaina, heroina, haşişul, L*D, PCD, ma*****na etc.) mă conduc spre senzatii noi cu dorința de a atinge culmi necunoscute ale conștiinței. Am impresia că mă simt în siguranță şi într-o lume plăcută, dar mai devreme sau mai târziu mă confrunt cu nesiguranța mea, cu incertitudinile şi fricile mele.
Fumatul mă ajută să îmi "afum" emoțiile, care sunt ascunse în fum.
Mâncarea foloseşte la umplerea unei lipse de tandrete şi de iubire.
Dependenta de dulciuri în mod special, este un semn că trăiesc un gol fată de căldura umană sau de tandrețe şi a faptului că îmi resping dorințele.
Orice formă de dependență antrenează reacțiile corpului uman, mai mult sau mai putin cunoscute. Aceste forme de abuz sunt fundamental negative şi, dacă este vorba despre o dependență puternică (droguri, de exemplu) pot apărea frici necontrolate (nevroze).
Dependența se poate manifesta prin anumite tendințe (s*xuală, de exemplu) care sunt greu de controlat.
Primul pas important pe care-l pot face este să conştientizez situația în care mă aflu. Acest lucru cere multă iubire şi curaj pentru a înfrunta şi pentru a distruge această formă de sclavie care îmi afectează viața. Identific lipsa pe care o am în viață, de care încerc să fug, atunci când mă "pierd" în altceva (droguri, de exemplu) sau în cineva.
Dorința mea de a trăi este foarte mare, dar am impresia că nu voi reuşi. Mă simt ca cineva care pierde. Nu am locul care mi se cuvine în propria mea viață şi în societate. Imi măsor fericirea în funcție de reuşita celorlalți. Această dependență mă face să traiesc un eşec după altul, lucru care îmi conferă un sentiment de neputință.
Trebuie să las deoparte partea din mine care se simte vinovată şi ruşinată din cauza acestei dependențe. Faptul de a mă judeca şi a mă critica ştiind că trebuie să îmi schimb comportamentul nu va face decât să îmi amplifice furia pe care o simt şi dificultatea de a mă elibera de ea. Imi este teamă de eşec, îmi este teamă de trecutul meu .
🖤Accept să fiu deschis față de necunoscut, spre calea care mă va conduce spre obiectivele mele de împlinire de sine. Iubirea necondiționată este începutul vindecării mele. Ii consult pe ceilalti, caut, verific, fac primii paşi. Imi îmblânzesc emoțiile interioare, deoarece acestea fac parte din adevărata mea personalitate. Caut să aflu ce fel de metodă de vindecare naturală mă poate ajuta să mă centrez, să fiu în armonie şi să îmi sporesc forțele interioare pentru a integra cu dragoste diversele lipsuri pe care le-am avut în copilărie. Imi evaluez, de asemenea, responsabilitățile şi reintru în contact cu ființa divină care sunt. Astfel pot ieşi din dependență şi deveni autonom deoarece merit să fiu respectat şi iubit şi pentru că îmi accept din plin valoarea şi calitățile, care fac din mine o ființă excepțională.
Sursa - Jacques Martel "Marele dicționar al bolilor și efecțiunilor "
