04/05/2026
Știm că stările de spirit, emoțiile, sentimentele sunt strâns legate de vitalitatea organelor, de buna, sau proasta lor funcționare.
Nu este însă suficient să știm că fricile afectează rinichii, că îngrijorarea slăbește rezistența splinei, că furia este o oglindă a unui ficat încărcat și extenuat.
Acesta este un punct de plecare care a dus la apariția multor tehnici și metode de redresare și vindecare care de multe ori secătuiesc și mai mult.
Nu este suficient să facem mantre, să scoatem anumite sunete și să îmbrățișăm copacii pentru a ne vindeca.
Nu este suficient să îmbrățișăm arborele genealogic la întâlniri comune cu alte ființe care au cam aceleași angoase și temeri.
De multe ori, atunci când ni se spune să nu ne mai temem, să nu mai ne îngrijorăm, să nu mai urâm, mai mult o vom face parcă.
Există oameni care s-au vindecat aproape miraculos ajungând la o iubire de sine pe care mulți alții nu o reușesc.
Unii se vindecă, dar cei mai mulți parcă pierd lupta cu ceva ce pare implacabil și nedrept la o primă vedere, dar care întotdeauna poartă un adevăr.
Natura nu face nimic la întâmplare, nu există boală sau suferință care să nu aibă un mesaj.
Am încetat de multicel să mai cred că o mantră, o rugăciune anume, o terapie sau o credință mă pot vindeca de ceva.
Nu cred nici în alimente sănătoase vs alimente nocive .
Chiar și alimentele procesate contribuie la descompunerea celulelor bătrâne, deci și ele sunt bune la ceva.
Dacă mă motivează ceva, acest ceva ține de faptul că ceea ce numim Dumnezeu este în fiecare sentiment al nostru și că fiecare trăire a noastră trebuie cumva onorată, chiar dacă la o primă vedere ne apare ca un lucru negativ, complet imoral și greșit în raport cu ceea ce ne spune societatea, regula, medicina.
Corpul nostru are legi pe care le respectă, dar pe care noi nu le știm. Cum nu știm ce este cu adevărat binele și răul, dreptul și nedreptul, frumosul și urâtul. Când vom înceta să le privim pe acestea ca și contrarii, ca lucruri ce se opun unul altuia, șansele noastre de a ne vindeca vor crește.
Până atunci ne rămâne speranța. Și încetarea luptei cu ceva ce nu există de fapt decât pentru a ne trezi noi, în interiorul nostru.