08/06/2022
Cand ne-am cunoscut, mi-ai spus ca vrei sa vezi lumea, si ti-am agatat un leagan de cer deasupra marii. Eu am ramas pe mal sa te imping deasupra norilor, sa poti vedea tot, si-n cer si pe pamant. Si ma cuprindea un dor cumplit cand te departai de mine, si rasul tau rasuna in vazduh si eu radeam cu tine.
Apoi a venit randul meu sa cunosc vazduhul. M-am asezat in leagan si am asteptat sa ma ridici, sa zbor. Si ce frumoasa era lumea privita de sus, si cat de luminoase erau stelele! Si in timp ce coboram, mi se facuse deja dor de zambetul tau. Dar tu nu mai erai pe mal. Te vedeam departandu-te cu pasi marunti. Si te-am strigat! Dar ecoul numelui tau mi-a umplut auzul. M-am ridicat din nou, sperand sa te zaresc, dar erai deja departe. Din ce in ce imi scadea si elanul, ma ridicam din ce in ce mai putin si ma departam de mal. Pana s-a oprit, undeva deasupra marii. Se lasa deja intunericul si frigul ma inconjura din toate partile. Si nu era nimeni sa ma impinga.
Mi-am adunat toate fortele si m-am smucit, inainte si-napoi. Leaganul greoi a inceput sa se miste cate putin, spre rasarit si spre apus si-ntr-un tarziu, am ajuns la mal.