11/02/2022
ℂ𝕖 𝕣𝕖𝕡𝕣𝕖𝕫𝕚𝕟𝕥𝕒 ℂ𝕠𝕡𝕚𝕝𝕦𝕝 𝕚𝕟𝕥𝕖𝕣𝕚𝕠𝕣 𝕤𝕚 𝕔𝕦𝕞 𝕟𝕖 𝕚𝕟𝕗𝕝𝕦𝕖𝕟𝕥𝕖𝕒𝕫𝕒 𝕖𝕝 𝕧𝕚𝕒𝕥𝕒 𝕕𝕖 𝕒𝕕𝕦𝕝𝕥? 🍭
Experientele traite in copilarie intra in subconstientul nostru si devin ca o baza la care ne raportam in mod regulat. Astfel, pe parcursul vietii noastre, cand traim situatii asemenatoare cu cele experimentate in copilarie, reactionam in mod similar, fiind ca un gest reflex, care ne ghideaza comportamentul, alegerile si modul in care percepem lumea, desi pe plan constient suntem adulti independenti, care isi construiesc singuri drumul in viata.
Experientele bune sau mai putin bune traite in copilarie alaturi de parintii nostri sau alte persoane importante reprezinta copilul nostru interior.
Este demonstrat stiintific ca subconstientul cuprinde experientele si actiunile noastre in proportie de aproximativ 90%.
Copilul interior ajunge in acest fel sa reprezinte o parte importanta a subconstientului nostru.
Cand ne gandim la copilul nostru interior ne raportam la viata noastra emotionala, tristete, furie, suferinta, frica, dar si bucurie, iubire, siguranta.
Atunci cand un copil traieste experiente care il fac sa simta tristete, frica sau frustrare, acesta nu are mereu capacitatea de a le gestiona sau de a le intelege si ajunge sa isi creeze o anumita convingere ce da nastere unui comportament care il ajuta sa depaseasca situatia respectiva. Asa se formeaza mecanismele de aparare.
De exemplu un copil, care are parinti foarte exigenti care isi doresc un copil docil, va depune eforturi sa corespunda imaginii pe care o au acestia, incercand sa-i multumeasca in mod constant sau incercand sa evite o eventuala pedeapsa.
Copilul intelege ca trebuie sa isi reprime sentimentele si comportamentul care nu sunt pe placul parintilor si se contureaza convingeri de tipul “Trebuie sa ma adaptez” sau “Nu am voie sa am vointa proprie”.
Aceste convingeri ajung sa guverneze o parte din viata copilului ajuns adult, generand reactii similare cu cele din copilarie atunci cand adultul se confrunta cu situatii asemenatoare.
Desigur ca acele mecanisme de aparare dezvoltate in copilarie ne-au fost benefice, ajutandu-ne la momentul respectiv sa gestionam o anumita situatie, dar poate ca in prezent nu se mai potrivesc si trebuie modificate, adaptate, inlocuite.
Indiferent de experientele traite in copilarie, cu totii avem ranile noastre pentru ca nu exista parinti perfecti, insa din momentul in care incepem sa le constientizam si sa le “pansam”, incepem procesul de vindecare si crestem sansele de a trai mai constient si mai liber. 🎁
