24/11/2025
Vitamina D nu este „doar pentru oase”.
În ultimii ani, dovezile arată clar că joacă un rol esențial în metabolism, inflamație, sensibilitatea la insulină și evoluția diabetului de tip 2.
1. De ce apare atât de des deficitul de vitamina D?
Peste jumătate din populația lumii are valori sub pragul de 30 nmol/L.
Motivele:
• expunere insuficientă la soare,
• alimentație săracă în vitamina D,
• sechestrare în țesutul adipos la persoanele cu obezitate,
• variații genetice și stil de viață modern.
Un deficit tăcut, dar cu impact metabolic major.
2. Vitamina D și inflamația — o axă ignorată în diabet
Vitamina D activă (1,25(OH)₂D₃) reduce citokinele proinflamatorii (IL-6, MCP-1, TNF-α) prin inhibarea NF-κB.
Rezultatul:
• inflamație mai redusă,
• mediu metabolic mai stabil,
• evoluție încetinită către insulinorezistență.
Crizele metabolice nu pornesc de la glicemie, ci de la inflamație. Vitamina D participă direct la reglarea acestui teren.
3. Sensibilitatea la insulină și reglarea glucozei
Vitamina D:
• acționează pe celulele β pancreatice → îmbunătățește secreția de insulină;
• optimizează expresia receptorului insulinic în mușchi, ficat, țesut adipos;
• susține translocarea GLUT4;
• reduce stresul oxidativ care blochează semnalizarea insulinei.
Consecință: o utilizare mai eficientă a insulinei și un control glicemic mai bun.
4. Mitocondriile – centrala energetică perturbată în diabet
Deficitul de vitamina D se asociază cu:
• fragmentare mitocondrială,
• producție scăzută de ATP,
• stres oxidativ crescut,
• metabolism afectat în mușchi și ficat.
Vitamina D sprijină integritatea mitocondrială și capacitatea celulelor de a produce energie eficient.
5. Țesutul adipos, leptina și adipogeneza
Vitamina D influențează calitatea metabolică a grăsimii:
• reglează diferențierea adipocitelor,
• reduce hipertrofia adipocitară,
• scade leptina la persoanele obeze,
• reduce inflamația cronică din țesutul adipos.
6. mTOR, AMPK, microARN – mecanisme cheie
Vitamina D:
• modulează mTOR și AMPK → două axe centrale ale metabolismului;
• influențează expresia microARN (miR-21, miR-155), implicate în inflamație și insulinorezistență;
• reglează autofagia și homeostazia celulară.
Aceste mecanisme explică efectele ei metabolice complexe.
7. Genetica influențează răspunsul, dar nu anulează beneficiile
Există polimorfisme care modifică metabolizarea vitaminei D (CYP2R1, CYP27B1), însă majoritatea persoanelor răspund bine la corectarea deficitului, cu îmbunătățiri ale sensibilității la insulină și ale toleranței la glucoză.
8. Ce ar trebui să rețină pacienții cu diabet sau prediabet?
Vitamina D:
• reduce inflamația,
• îmbunătățește sensibilitatea la insulină,
• optimizează funcția mitocondrială,
• reglează adipokinele,
• stabilizează metabolismul energetic.
Nu este un „tratament minune”, dar este o piesă importantă în puzzle-ul metabolic.
Concluzie
Vitamina D face mult mai mult decât credem.
Înțelegerea rolului ei în diabet, inflamație și metabolism ne ajută să privim pacientul în ansamblu.
În practica , se recomanda menținerea unor valori constante între 40–60 ng/ml, un interval care pare optim pentru majoritatea pacienților cu risc metabolic.
Este un nivel care trebuie urmărit constant — nu o valoare „ocazională”.
În România, deficitul este frecvent și, din păcate, adesea ignorat.
Nu e ceva de neglijat.
Un status corect de vitamina D poate schimba semnificativ evoluția metabolică.
