25/02/2026
IDENTIFICAREA CU AGRESORUL
- Când perpetuezi tiparul abuziv al părinților tăi
🥹E multă durere în adultul devenit părinte, care a crescut într-un mediu abuziv. E multă neputință, pentru că toți porii încearcă să fugă de trăirea acelor emoții refulate, să nege tiparul disfuncțional. Însă acesta există și controlează puternic din inconștient. Te duce în depresii, în anxietate puternică sau...te face și pe tine un AGRESOR.
❗Din păcate, o realitate dureroasă a traumei este că cel suferind se identifică inconștient cu agresorul său, pentru a putea "răzbate". Și când ajunge adult, abuzează pe cei mai slabi decât el. Pentru că acum poate. Acum nu mai e copilul lovit și rușinat, ci e adult, părinte - și face asta (chiar fără să vrea) față de copilul său.
🫤În această fugă cei care suferă teribil sunt copiii. Din nou și din nou. Până când adultul își va face curajul de a pune stop și de a își rezolva propriile răni în terapie. Nu spun că părintele nu suferă. Vinovăția poate fi teribilă. Însă dacă ai un minim gram de conștiință, nu vei vrea să rămâi acolo, în tiparul abuzatorului. Vei face ORICE pentru a ieși.
Nu există scuză pentru a nu face terapie, în ziua de azi. Și nu există altă cale, ca să dizolvi furii nesfârșite, agresivitate intensă, ură reprimată, abuz.
Poți citi mii de cărți și asculta sute de podcasturi. De fapt, doar te amăgești că vrei sa schimbi ceva. De fapt, îți hrănești un orgoliu că "faci ceva". Nu, nu faci nimic. Continui să rămâi un abuzator, pentru că asta ai primit și pentru că ți-e prea teamă să te uiți în tine.
Dar cine plătește prețul pentru lașitatea ta? Copilul, al cărui suflet e distrus zilnic.
Să crești cu o mamă sau cu un tată abuziv nu e doar o traumă care se adaugă în ființa ta. Este ÎNSĂȘI DISTRUGEREA FIINȚEI. În astfel de relații, "răul" este INTERNALIZAT și va distruge DE LA INTERIOR întreaga viață.
Astăzi mama îți dă o palmă de îți lasă urme și urlă constant din rănile și epuizarea ei, mâine vei eșua în toate aspectele vieții tale și te vei urî pentru cât ești de lipsit de valoare.
Acest text nu este despre părinții care au MOMENTE de epuizare sau greșesc uneori. E despre cei care sunt DOMINAȚI de agresivitatea lor.
Niciun copil nu merită să crească cu o mamă sau un tată abuziv, de la care simte că primește ură!
Oricât de rănită a fost acea mamă/acel tată, e DATORIA ei/lui să facă terapie și să oprească această cascadă traumatică de creșteri abuzive. Până nu e prea târziu.
Iar părintele nonviolent este aproape la fel de responsabil de abuz și va fi urât "la pachet" de copil, când crește, pentru că nu l-a apărat și salvat de mediul abuziv.
STOP violenței fizice și emoționale asupra copiilor
Poza shutterstock