23/07/2025
“ Ce doare in tine? “ 🌸
Doliul este o tema principala in cabinet, dar si in viata mea personala. Doliul copiilor e tare profund si trebuie sa avem mare grija cm il insotim!
Si pentru ca vad o rezistenta asidua a adultilor si de a pronunta acest cuvant, las mai jos ceea ce ne arata literatura de specialitate pe tema doliului la copii.
💥de ce ne greu sa vorbim cu copiii despre moarte si “a muri”?
Ne este greu sa vorbim despre moarte si “a muri” pentru ca ne este frica de asta, noua, celor mari. Si e o frica naturala as spune, pana intr-un punct. Dar are la baza frica de durere, de necunoscut, de lipsa controlului, de separare. Si am mai observat ca adultii care nu au pierdut oameni apropiati de-a lungul vietii lor, le e tare greu sa insoteasca copiii in asta! Pentru ca e firesc sa nu stii ce sa faci! Ne e greu sa gasim cuvinte si spatiu pentru pierderile unui copil, daca noi nu am pierdut sau nu am procesat (adica am pierdut, dar am negat sau evitat procesarea durerii) nicio pierdere (si pierderile nu sunt doar legate de moarte, de plecarea unui corp din lumea aceasta palpabila) atunci e tare greu sa stii cm se simte asta! Dar sunt solutii si atunci!
Apoi nu vorbim despre moarte cu copiii pentru ca ne e greu sa-i "intristam" pe copii. Si vrem sa il "scutim"/"protejam" de aceasta suferinta! Copiii stiu si sufera cand cineva important e bolnav si/sau a murit. Ei oricum sufera. Cand nu le spunem ca sa ii "protejam", adesea, la nivel interior, ei raman singuri cu durerea lor!
Nu vorbim despre moarte pentru ca nu stim sa o facem. Nu avem modele despre asta! Si mai ales ne temem ca speriem sau traumatizam, daca spunem ceva despre doliu. Nu vorbim despre moarte si "a muri", in general, dar mai ales cu copiii, pentru ca suntem un popor care evita suferinta si subiectele care aduc discomfort! Desi, dincolo de toate, moartea devine subiectul cel mai sigur al vietilor noastre!
Copiii sufera o "pierdere" foarte mare, adica duc un doliu si cand un parinte este grav bolnav (adesea cancer) si nu mai e deloc ce stia copilul ca este acel parinte. Acolo, copilul sufera o pierdere masiva - adica traverseaza un doliu. Si da, unii copii isi pierd parintii. E nedrept! E cumplit! Dar se intampla!
In cabinet ajung copiii, cel mai des, carora nu li s-a spus nimic despre boala sau moartea unuia dintre parinti. Nu, nu le spun eu. Le spune un adult de sprijin adevarul, in cabinet! Daca nu pornim de la adevar, nu am cu ce ajuta!
💥Cum traiesc copiii doliul?
1. Nelinear si fragmentat
⭐️adica oscileaza intre tristete si bucurie. Se joaca si apoi devin apatici. Rad si apoi plang. Nu inseamna ca nu sufera. Inseamna doar ca proceseaza si isi fac "spatiu" emotional sa proceseze durerea “pe bucati”.
2. Doliul tine si de varsta copilului
*sub 5 ani, moartea este perceputa ca ceva reversibil, trecator, care "se rezolva", exact ca in povesti
*intre 6-10 ani, moartea devine ireversibila si general valabila, dar copiii pot avea multe intrebari despre asta si pot fi foarte confuzi legat de acest proces si e ok sa puna toate intrebarile despre asta oricat de ciudate ar fi
*11+ pot intelege moartea in toata profunzimea ei si pot constientiza aspecte ale mortii, dar si pot suferi la fel ca si adultii
3. Onestitatea adultilor
⭐️copiii simt cand li se ascunde ceva. E indicat sa le spunem ceea ce traim, dar fara a accesa metafore ("pleaca intr-o calatorie"/"are un virus care o va face sa aiba superputeri"/"a plecat intr-un loc mai bun"). Le spunem adevarul exact asa cm e el. Boala grava, cu sanse de vindecare/fara sanse de vindecare. Moarte subita. Pronuntam adevarul. Dar da, tinem cont de moment, de spatiu, de noi, adultii, care transmitem asta ca sa fim intr-un loc in care putem fi acolo pentru copil.
4. Manifestari - cm arata uneori un copil care traverseaza doliul?
⭐️copiii pot manifesta suferinta pierderii prin: frica, momente de irascibilitate maxima, regres, tulburari de somn, cosmaruri, tulburari de alimentatie, enurezis, nevoia excesiva de atentie, etc.
5. Ritualuri
⭐️in unele procese terapeutice, daca copiii isi doresc, mergem spre ritualuri iar eu austin mult asta in general: sa mearga la cimitir, sa planteze un copac, sa daruiasca ceva ce celui plecat ii placea sa faca, sa asculte o melodie din playlistul celui pierdut. Ii ajuta pe copii sa proceseze si sa integreze pierderea.
❤️6. Cine ramane langa el?
Este vital sa ramana macar un adult care desi sufera si el, stie sa fie acolo, pentru a insoti suferinta copilului. Si nu, nu e despre a "fi tare" ca un copil "sa nu vada ca sufar", e despre a fi acolo, impreuna in durerea pe care o simtim amandoi.
Copiii nu au nevoie de cuvinte perfecte sau vieti perfecte, ci au nevoie de oameni calzi si prezenti care sa ii asculte si sa le arate ca emotiile lor, toate, sunt normale, in contextul dat.
💥E important ca un copil sa stie ca parintele lui e grav bolnav sau ca, el chiar, va muri?
Da.
Dar intr-un mod potrivit varstei lui.
💥De ce?
Pentru ca ei, copiii, stiu si simt ca ceva nu este cm era. Daca nu le spunem adevarul, isi vor imagina lucruri mult mai infricosatoare decat realitatea (da, puteti sa spuneti - ce e mai infricosator decat moartea unui parinte? Si asa e, nimic nu e mai infricosator - dar noi, ca si specialisti, ne si gandim la cm sta copilul in durerea unui adevar greu alaturi de persoane care ii ofera alinare, fata de un copil care sta singur in mintea lui si care țese povesti infinite despre cm mama/tata totusi a disparut brusc si adultii ceilalti evita sa fie langa copil) si sostemul lor nervos va fi supractivat prea mult timp!
❤️Cand le spunem copiilor adevarurile grele si dureroase pe care le traversam ca si adulti, ca si familie, cream o punte de incredere intre noi si ei. O punte indestructubila!
❤️Daca copiii nu stiu ce se intampla, ei nu pot trai corect frica, tristetea, furia, anxietatea. Sa nu ne traim emotiile corect si sanatos, in timp, poate duce la probleme emotionale grave!
❤️Chiar daca e greu si dureros, copiii au nevoie de adevar pentru a putea procesa durerea si pentru a putea sa se readapteze la viata!
💥Cum le spunem?
Cu cuvinte simple si clare potrivite varstei lor. Transmitem ca este iubit si ingrijit indiferent ce se intampla. I se da spatiu sa puna orice intrebare are. Nu exista intrebari bune sau gresite.
💥De ce e necesar sa stie copiii ca un parinte e grav bolnav o vreme sau poate chiar acel parinte va muri?
Pentru ca au nevoie sa isi ia ramas bun. Si ramas bun poate fi de multe feluri, dar ii ajuta sa inteleaga realitatea mortii si sa nu ramana cu regrete sau intrebari mai tarziu, ci sa aseze pierderea si durerea lor intr-un loc sanatos din ei.
❤️Cand copiii stiu adevarul, se simt conectati cu adultii lor de atasament!
Literatura de specialitate, dar si practica mea imi arata ca acei copii care au sansa sa isi ia ramsas bun de la parintele care moare, au parte de o vindecare emotionala mai buna in timp.
Si din perspectiva mea, cel mai important aspect - copiii stiu si afla ca durerea lor conteaza si e purtata in siguranta, nu negata sau evitata!
💥💥💥Cum le spunem?
"Mama e tare bolnava si ai vazut ca a tot lipsit de acasa si a fost la spital. Doctorii, desi incearca, nu o mai pot face bine. Din pacate asta inseamna ca mama va muri. Nu stim exact cand, dar o iubim si vom fi langa tine si langa ea in tot acest timp! Vom fi impreuna!"
"Cancerul inseamna ca niste celule din corpul mamei/tatalui nu mai functioneaza cm trebuie. Doctorii incearca sa o ajute, dar o vreme nu o vei mai vedea, nu te vei mai juca cu ea, va fi mai absenta si poate mai suparata! Va fi obosita. Isi va pierde parul. O sa mearga mult la spital. Dar suntem impreuna cu totii si incercam sa o ajutam si vom fi langa tine sa te ingrijim si sa te iubim.”
"Avem ceva important sa iti spunem. Tata e tare bolnav. Nu e o raceala sau o viroza. Se numeste cancer. E o boala grava si doctorii vor incerca sa gaseasca tratamentul potrivit pentru el. Noi suntem aici daca ai orice intrebari despre asta si vrem sa stim ce simti!”
"Am aflat ca mama are o boala tare grava. Nu stim exact ce va fi. Stim doar ca doctorii vor incerca sa faca tot ce pot sa o faca bine. Nu stim ce va fi, dar te vom iubi mereu si suntem acum, impreuna!"
Daca sansele sunt mici dpdv medical, copilul va fi adaptat treptat despre tot ce va urma, nu dintr-o data.
❤️Pe final:
a le spune copiilor adevarul despre o pierdere nu ii traumatizeaza sau raneste, ii face sa fie luati in calcul si sa simta ca tinem cont de ei si de ceea ce e important pentru ei. Si da, e ok sa le spunem tot ce inseamna procesul bolii – drumul spre vindecare. Si mai ales sa spunem mereu ce merge bine intr-un plan de tratament, ce nu stim cm va fi. Pe limba si pe nevoile de varsta ale copiilor.
In cabinet copiii vin cu zeci de intrebari. Si adesea mie imi este greu sa raspund la ele pentru ca nu stiu cm stau lucrurile, de fapt. Ce facem aici? Intocmim o lista cu toate intrebarile si il chemam in terapie pe parintele care e bine sa dea detaliile corecte. De fiecare data copiii s-au relaxat cand au avut raspunsuri la intrebari! De fiecare data!
Dar nu ajuta sa le spunem asa: “e bolnava, dar o sa fie bine!”?
Daca stiti sigur ca o sa fie bine, ajuta! Daca nu stiti ce va fi, putem spune: “ne rugam si speram sa fie bine si sa functioneze medicamentele.”.
❤️❤️❤️Pe copii ii sperie tare tacerile. Secretele. Propozitiile soptite. Privirile fixe. Niciodata nu ii sperie adevarurile grele, dar spuse cu blandete si onestitate!
👍Cateva carti valoroase pe aceasta tema pe care eu le-am descoperit in ultimii doi ani:
“Copilul si Moartea” – Elizabeth Kubler-Ross
“Cum sa vorbesti despre moarte cu copiii” – Earl A. Grollman
“Cand moare cineva drag” – Anna Pehrson
“Viata d**a pierdere” – Christinne Dumini
“Healing a Child’s Grievieng Heart” – Alan Wolfet
“Helping Children Cope with Grief” – Alan Wolfet
Si da, in scop personal, cred ca e tare/tare necesar sa vorbim cat mai mult despre asta!
In comentarii veti gasi un album cu carti pentru copii pe tema mortii si doliului. Dar si doua alte articole scrise de mine pe tema doliului la copii si a terapiei copilului care trece prin doliu.
sursa foto: pinterst
