http://jurnaldepsihoterapie.ro/

Jurnal de Psihoterapie, Resita (2026)

15/12/2023

Călătoria spre Sine!

Cât durează o terapie?
De cât timp am nevoie pentru a mă vindeca?
Cum știu dacă sunt vindecat?
Câte ședințe trebuie să vin?
De ce durează atât de mult un proces psihoterapeutic?

Acestea sunt câteva întrebări pe care le adresează clienții la începutul terapiei.
Este firesc, oamenii au nevoie de informații clare și exacte.

Doar că...procesul psihoterapeutic este o călătorie imprevizibilă, minunată, pe care tu o faci pentru a ajunge la Sinele tău, la acea parte din Tine care este indestructibilă, perfectă și nemuritoare, nucleul ființei tale, care a fost ,,îmbrăcat’’ pe parcursul existenței cu diferite ,,haine’’, așezate acolo de persoanele importante cu care tu ai interacționat. Acele haine ți s-au lipit atât de mult de corp, încât la un moment dat ai început să crezi că ele sunt Tu și Tu ești ele.

Astfel, traumele, abuzurile, evenimentele și experiențele negative din copilăria noastră sunt acele ,,haine” pe care ni le-au dăruit persoanele semnificative din viața noastră. Să nu-i judecăm însă pe aceștia din urmă. Ei au dat tot ceea ce au avut, au dăruit hainele pe care și ei le-au imbrăcat la rândul lor și care s-au transmis din ,,tată-n fiu”.

Dar...să ne intoarcem la călătoria noastră. Drumul pe care îl parcurgem în cabinetul psihologului nu este unul ușor. Nu vom traversa câmpuri cu floricele, ci mai degrabă vom învăța să dezamorsăm minele îngropate adânc. Pentru a ajunge la destinație avem nevoie să parcurgem ani lumină înapoi, în trecutul nostru și deseori mai în spate de atât, vom dezgropa și îngropa morții neamului nostru, vom urca și vom coborâ de atâtea ori de câte ori va fi nevoie pentru a ajunge acolo unde ne dorim...la iubirea de sine.

La fel ca în orice altă călătorie, mai întâi avem nevoie să plănuim, să organizăm, să achiziționăm toate uneltele necesare parcurgerii acesteia. Nu plecăm la drum cu mâinile goale, ar fi mult prea dificil. Prima parte a procesului va consta în ,,verificarea ghidului” pe care l-am angajat pentru călătoria noastră, (psihoterapeutul), în asumarea propriei responsabilități față de aplicarea recomandărilor date de ghid și integrarea ancorelor, a acelor puteri, care ne vor face călătoria mai ușoară. Abia apoi putem pleca ,client și ghid, alături pe același drum, pavat cu încredere, speranță și curaj.
Drumul va fi mai greu sau mai ușor, mai anevoios sau mai lin, în funcție de înțelepciunea și experiența ghidului, dar și de motivația, asumarea clientului. El va fi presărat de momente grele, dar și frumoase, eliberatoare, transformatoare. Nu există creștere care să nu fi fost determinată de suferință.

Nu uita…orice ai fi adunat în drumul vieții tale, oricât de greu, urât și negru ar fi fost…asta nu este slăbiciunea, ci puterea ta!

Trecutul nu te definește, tu i-ai supraviețuit deja!
Obiectivul acestui drum este însuși drumul. Adevărata putere vine din parcurgerea lui.
La final, vei realiza că Sinele tău a fost cu tine tot timpul, că El îți este adevăratul ghid și vei învăța să strălucești atât pentru tine, cât și pentru ceilalți.
Călătorie plăcută!

Cu iubire,
Psihoterapeut
Șel Elisabeta Cristina.

10/11/2023

A fi fericit!

- ,,Eu nu m-am născut ca să te fac pe tine fericită!”…
Este o expresie pe care am auzit-o odată, demult și care a durut la momentul acela. După parcurgerea stărilor de victimă cu vechime, am realizat veridicitatea acestor cuvinte și implicațiile care survin din conștientizarea lor.
- Eu m-am născut pentru a mă face fericită!...sau nefericită, tristă, dezamăgită, furioasă, bucuroasă, you name it!
Nimeni nu are datoria de a-ți oferi ție nimic, de a te face să te simți mai bine, de a te sprijini în perioadele dificile...absolut nimeni...nici partenerul/partenera ta, nici mama/tatăl tău, nici copilul sau prietena ta! Iar dacă aștepți acest lucru, află că te situezi în starea de victimă!
Puterea ta există în tine! În interiorul tău! Poți primi lucruri, sprijin din exterior, însă asta îți slăbește puterea interioară!
Este ca și când noi avem în interior o flacără care arde și de fiecare dată când așteptăm ca altcineva să ofere un sens vieții noastre, noi suflăm și stingem flacăra noastră, încercând în zadar să ne încălzim la flacăra celuilalt.
Nimic nu vine pur și simplu! Totul se construiește...chiar și fericirea! Te-ai trezit și ai sentimentul sau certitudinea că vei avea o zi dificilă? Poți să începi prin a te lamenta, sau poți să decizi că vei scoate ce e mai bun din ziua respectivă. O sa fii surprins de rezultat! Apelează la câteva lucruri simple, aflate la îndemână...plimbă-te pe jos, fă exerciții corecte de respirație, meditează, coloreaza, (Da..și adulții colorează!), fă curat într-un singur sertar, fă un puzzle! Rămâi în prezent și centrează-te pe soluții, nu pe probleme.
Toate stările, sentimentele și emoțiile vin și pleacă. Nici una nu vine să rămână. Nu te agăța așadar nici de starea de fericire, nici de cea de tristețe. Nu vei rămâne cu niciuna!
Construiește-ți viața în fiecare zi! Nu fi doar un spectator în drumul tău. Este drumul tău și tu îl cunoști mai bine decât oricine altcineva!
Amintește-ți.....resursele se formează în momentele cele mai grele, nu în cele bune, iar viața se întâmplă pentru tine, niciodată împotriva ta!
Păstrează flacăra aprinsă!

Cu iubire și respect!
Eu, Șel Elisabeta Cristina

10/10/2023

Nu esti bun de nimic!
De ce nu poți fi si tu ca prietenul tau?
Nimic nu se va alege de tine in viață!
Esti prost ca taică-tău...maică-ta!
Daca faci parte dintre adultii care au auzit astfel de afirmatii de la persoanele de referinta atunci cand ai fost copil, fa acum un prim pas pentru a intelege de ce uneori simti ca te sabotezi, nu ai incredere in tine în a demara proiecte noi pe plan personal sau profesional, de ce te consideri inferior altor persoane sau pur si simplu nu îndraznesti sa evoluezi, de ce consideri ca nu esti un ,,parinte bun,,, etc.

Toate aceste afirmatii pe care creierul tau le-a inregistrat atunci cand ai fost copil, s-au înmagazinat intr-un tipar neuronal negativ care iti controleaza felul de a gandi si implicit de a acționa. Creierul nostru este ,,panoul de comandă’’ al întregului corp, dar nu uita că și el, creierul, îti aparține ție. Atunci cand tu uiti acest lucru, creierul ajunge sa fie stăpânul tău si își va controla viața. Implicit, afirmațiile de mai sus, alături de multe altele, au creat deja traseul pe care mergi.
Este ca și cum, fără a avea intenția aceasta, persoanele de referință din copilăria ta au asezat in interiorul creierului tău o cutiuță a criticii și de fiecare dată când tu te critici, te desconsideri, te sabotezi în orice fel, ceea ce faci de fapt este sa deschizi acea cutie, sa continui munca acelor adulți, fauritori ai cutiuței, transformandu-te in vocea lor.
Poți schimba insa toate aceste lucruri aplicand urmatorii pași ..
1) Conștientizeaza existenta acestei cutiuțe, al acestui tipar mental, care nu îți aparține.
2) Noteaza pe un caiet de lucru afirmațiile sau injuncțiile pe care le auzeai cand erai mic de la adulții importanti pentru tine
3) Noteaza in dreptul fiecarei afirmații persoana de la care ,,ai primit’’ acest tipar
4) Verifica daca realitatea ta prezenta se supune acestui tipar
5) Reflecta la motivele pentru care ai primit aceste tipare. In general, oamenii ofera fix ceea ce au primit ei. Daca un parinte are o stima de sine scazuta, nu are incredere in el si isi priveste copilul ca un fel de extensie a sa, acel parinte nu va putea concepe ca fiul/fiica sa este un om exceptional, deoarece parintele nu se considera el o persoana excepțională. Astfel, parintele nu va putea privi ,,extensia sa’’ altfel decat se percepe pe el insuși.
6) Incearcă sa nu judeci, doar sa observi
7) Rescrie fiecare afirmație în parte, transformându-le pe toate in afirmații pozitive, care vor rescrie scenariul tau de viata...De exemplu...Nu esti bun de nimic/Sunt foarte priceput la dans, la pictat si sunt in continuă căutare a resurselor mele interioare....sau Esti prost ca maica-ta/Am mostenit abilitățile verbale foarte bune ale mamei mele...etc...Întotdeauna afirmatia pozitivă să fie susținută de argumente reale, altfel creierul tău nu o va procesa adecvat, (nu o va crede și nu o va integra).
8) Scrie noile afirmatii separat, folosind culori diferite, (foloseste-le intuitiv) si citește-le zilnic dimineața, la trezire, timp de cel putin 3 luni. Creierul nostru are nevoie de o perioada de timp pentru a-și crea un nou tipar neuronal.
9) Nu uita, ai nevoie de perseverența și acțiune pentru a deveni stăpânul vieții tale. Vechile afirmații nu își aparțin ție, așadar rupe hârtia care le conține și păstreaz-o pe cea care le conține pe cele noi. Vei integra astfel cutiuța increderii si cutiuța iubirii de sine. Pune noile crezuri într-un loc de unde să le poți observa zilnic!
Fii tu creatorul vietii tale incepand cu aici si acum. Creeaza-te in conformitate cu adevaratul tau Sine!
Mult succes!
Psihoterapeut Șel Elisabeta Cristina.

25/01/2023

Cuplul și ,,Lada de Zestre’’

Bărbatul: Femeia mea mă cicălește într-una...tot ce vreau este să fiu lăsat în pace!
Femeia: Bărbatul meu mă ignoră! Nu mai este tandru, stă toată ziua cu ochii în telefon!....
Acestea sunt doar câteva dintre plângerile pe care le aud în cabinet, în cadrul terapiei de cuplu.
Vă amintiți despre articolul ,,Omul din oglindă”?
Ei bine, recitiți-l, dar de data aceasta gândiți-vă că omul din oglindă este partenerul vostru de cuplu.
Dacă sunteți un cuplu, imaginați-vă că din momentul în care v-ați alăturat ați primit o ladă imensă, ,,Lada de Zestre’’, care este goală la început și care va sta în interiorul relației voastre pentru totdeauna. Fiecare dintre parteneri veniți atât cu bagaje emoționale nerezolvate, pe care le puteți vizualiza sub forma unor pietre, dar și cu resurse frumoase, reprezentate de floricele colorate.
În fiecare moment al relației voastre, voi alegeți cu ce umpleți Lada de Zestre. Astfel, poate fi un bolovan, atunci când vă jigniți, (a se observa conjugarea verbului ,,vă’’ jigniți...adică vă jigniți pe voi înșivă. O jignire, ca și o critică la adresa partenerului/partenerei funcționează în oglindă...spui despre celălat, dar tu vorbești în oglindă...deci vorbești cu imaginea ta din oglinda reprezentată de celălalt), dar și floricele atunci când vă susțineți. Veți rămâne alături atâta timp cât lada nu va fi prea grea de cărat.
Dacă vă aflați în situația în care vă simțiți criticat de către partener/parteneră, sau mai rău, sunteți ,,victima’’ unor abuzuri din partea partenerului/partenerei...am noutăți pentru voi.
Ai peste 18 ani? Atunci nu ești o victimă! Ești doar oglinda partenerului tău. Nu poate exista ,,relație’’fără implicarea ta, nu poate exista agresor, fără acceptul tacit al victimei și nu mă refer aici la cazurile în care există infracțiuni de natură penală.
Deseori sunt sunată de câte o persoană care dorește să își aducă partenerul/partenera în terapie de cuplu, fără acordul acesteia, în speranța că eu voi convinge acea persoană că ,,trebuie să se schimbe’’.
Nu, lucrurile nu se schimbă încercând să modifici modul de a fi al lui/al ei, nici ducându-ți partenerul/partenera la psiholog sau preot. Aceștia din urmă nu sunt Dumnezei. Nu vor putea face nimic daca persoana respectivă nu își dorește să schimbe ceva. De fapt, am credința că nici Dumnezeu nu poate schimba o persoană fără voia acesteia.
Ce putem face atunci?
Putem lucra cu...omul din oglindă. Poți merge la psiholog/preot/etc. cu persoana din oglinda partenerului tău...adică cu Tine!
Partenerul tău este oglinda ta...întotdeauna....iar acum nu mă refer la modul în care tu femeie i-ai călcat hainele de dimineața și se prezintă curat în lume...sau la banii pe care tu bărbate i-ai virat pe card luna aceasta partenerei, pentru a ,,da bine în societate’’, (nu că ar fi ceva greșit în exemplele anterioare). Mă refer însă aici la faptul că partenerul/partenera este oglinda ta, adică exprimă toate emoțiile pe care le simți tu, îți apasă acele butoane sensibile aflate deja în interiorul tău, care s-au construit pe parcursul primilor tăi ani de viață, iar dacă privești atent vei vedea că nu îți plac la partenerul tău exact acele caracteristici ale persoanelor tale de referință, (mama, tata, etc), care te-au rănit de atâtea ori, copil fiind.
Partenerul/partenera este ghidul tău spre inconștient, spre acele meleaguri necunoscute din interiorul psihicului tău, care au nevoie să fie văzute și vindecate.
De ce atragem anumiți oameni în viață? Deoarece fix de ei avem nevoie în acel moment.
De exemplu, avem nevoie uneori de un partener care ne umilește pentru a ne aminti cât de umiliți ne simțeam în copilărie. Acea parte din interiorul nostru, denumită deseori ,,copilul interior’’, este rănită și are nevoie să fie văzută și iubită, îmbrățișată și vindecată. Acea parte din noi va alege un partener al cărui comportament ne va determina să ne întoarcem în interiorul nostru și să ne aducem aminte de rănile noastre, pentru a ne îngriji de ele.
Partenerul nostru este cea mai bună variantă pentru noi în momentul acesta.
Relațiile toxice de cuplu există doar pentru a ne aminti de relațiile toxice pe care le-au construit persoanele de referință cu noi, în copilărie.
Cum putem schimba ceva? Privește în interiorul tău....Du-te să te vindeci tu!
Vindecat, nu vei rămâne în relații toxice. Vindecat fiind, vei vedea că oamenii toxici pleacă pur și simplu din jurul tău, rămân liniștiți în viața lor, iar tu, la rândul tău, nu vei mai fi o persoană toxică pentru alții.
Dacă partenerul tău dorește să meargă alături de tine, cu siguranță veți găsi calea spre a ajunge în acel moment în care puteți interacționa ca două persoane libere, mature, într-o relație asumată, în care nu există victimă sau agresor, dar nici salvator. Nu este un drum ușor sau confortabil, dar poate fi cu siguranță revelator.
Chiar dacă alegeți să mergeți împreună sau separat pe acest drum al autocunoașterii, la final veți afla că nici un om nu aparține altuia, că o hârtie semnată la primărie nu îți asigură dreptul de a ,,pune stăpânire’’ pe partenerul/partenera ta, că a fi alături până la sfărșit, înseamnă de fapt a fi alături până la sfârșitul relației.
Pe scurt...Nimeni nu s-a născut ca să te facă pe tine fericit/fericită, cu excepția ta însuți/însăți!
Indiferent în ce relație de cuplu te afli acum, nu te îngrijora! Ești fix acolo unde ai nevoie să fii în acest moment. Nu vei rămâne nici o secundă în plus sau în minus.
Pornește doar călătoria spre tine. Aceasta va fi eliberarea ta și, poate, a voastră!
Cu iubire și recunoștință!
Psihoterapeut
Șel Elisabeta Cristina

20/12/2022

De Craciun, iubeste Omul din oglindă!

Am intrat deja in perioada sarbatorilor.
In fiecare an, auzim in jurul nostru cat de important este sa daruim, sa facem fapte bune, sa ajutam...
Nu ne intrebăm niciodata de unde oferim, care este mecanismul nostru interior care ne determina sa privim asupra celor pe care ii consideram mai putin ,,norocoși’’? La această întrebare, majoritatea dintre noi raspundem:
Oferim din iubire!
Oferim din altruism!
Oferim din compasiune!
Perfect…asta înseamna că avem deja toate aceste caracteristici în interiorul nostru. Adică în primul rând ne iubim pe noi, suntem altruiști cu noi înșine și simțim compasiune față de propria persoană. Altfel, nu dăruim nimic din toate acestea. Întotdeauna oferim exact ceea ce avem în suflet. Nu ne iubim? Oferim neiubire! Nu suntem blânzi cu noi? Oferim din egoism! Nu suntem înțelegători cu noi? Nu vom dărui nimic fără așteptări!
De exemplu, dacă cineva ne cere o bucată de material verde, noi nu putem să-i oferim acest lucru decât dacă avem materialul respectiv. Iar dacă îl avem, îi putem oferi o bucată din el. Dacă i-am oferi tot materialul verde și ulterior am avea nevoie și noi de acel material, cu siguranță vom simți frustrare pentru faptul că am oferit tot, fără să păstrăm și pentru noi.
Nu putem oferi celor din jur nimic din ceea ce noi nu avem. Astfel, dacă începem să cultivăm iubire de sine, compasiune și înțelegere în relația cu propria persoană, vom putea oferi din aceste semințe și roade celor din jur. Fără iubire, orice cadou material își pierde însemnătatea. Materia este efemeră, dar energia iubirii dăinuie.
Cu siguranță, dacă sunteți onești cu voi înșivă, veți putea recunoaște că vi s-a întâmplat deseori să simțiți frustrare, chiar furie față de anumite persoane care sunt ,,nerecunoscătoare’’, deși le-ați oferit deseori sprijinul, indiferent de natura sa.
În cabinet, indiferent de problema cu care se confruntă clientul, îl însoțesc în primul rând pe calea iubirii de sine. O tehnică foarte simplă pe care o poți aplica și tu este aceea în care te așezi în fața unei oglinzi, te privești și îți spui cu glas tare că te iubești necondiționat, fix așa cm ești!...Dacă ai urmat acest exercițiu, atunci ai experimentat cu siguranță multe emoții și știi deja la ce nivel al iubirii de sine te afli.
Din practica mea, am observat că într-o proporție mare oamenii se află la un nivel scăzut al iubirii de sine, iar acest aspect este întâlnit și la clienții din străinătate, deci nu are legătură neapărat cu mediul sau cultura din care provenim.
Indiferent care ar fi cauzele, există întotdeauna o cale de urmat și dacă tot vin sărbătorile, putem să începem prin a iubi omul din oglindă. Este ca și cm am ,,umple’’izvorul iubirii noastre interioare, înainte de a le oferi celor din jur ,,să bea’’!
Importanța iubirii de sine este semnalată și sub forma unor expresii populare precum ,,maioul este mai aproape de mine decât cămașa’’, ,,milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima’’ sau chiar în religie, ,,Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!’’ Toate aceste cuvinte îndeamnă la iubirea de sine, singurul izvor care hrănește și iubirea față de cel de lângă tine.
Dacă tu nu te iubești..nu poți cere partenerului/partenerei tale să o facă în locul tău. El nu poate merge pe o cărare pe care tu nu ai fost încă.
Dacă tu nu te iubești, nu îți poți iubi copilul necondiționat! Copilul face tot ceea ce vede la tine. El se va iubi pe sine în măsura în care părintele o face deja.
Pentru a începe această călătorie, poți parcurge primii pași conform indicațiilor de mai jos. Vei avea nevoie să te însoțești de cei trei ghizi care se află în interiorul tău, așteptând să își împlinească misiunea : Răbdarea, Compasiunea și Încrederea . De asemenea, ca oricare altă schimbare și aceasta are nevoie de trecerea la Acțiune.
A scrie este o formă de acțiune care nu consumă, ci stochează energie pozitivă.
1). Ieși și fă-ți cadou cea mai frumoasă agenda și cel mai drăguț instrument de scris…doar le oferi celei mai importante persoane din viața ta!
2). Intitulează-ți agenda, Caietul Iubirii de Sine și scrie, în prima săptămână zilnic, afirmații pozitive pe care le simți ca fiind reale. Experimentează și vezi cm funcționează pentru tine. Nu există formule magice. Pur și simplu scrie cât îți ești de recunoscător pentru că ai luat un examen, pentru că ți-ai oferit o prăjitură, pentru că ți-ai dat voie să fii furios, trist, supărat în anumite contexte. Sigur vei găsi zilnic motive de recunoștiință față de tine. La fel ca energia iubirii, energia data de recunoștiință este vindecătoare și ne ajută să creștem emotional și personal.
3). Notează fraze de iertare pentru tine însuți, referitor la fiecare ocazie în care consideri că ai greșit față de tine, de copilul tău sau oricare altă persoană, acceptând că tu nu ești bun sau rău, ci doar Ești, tot așa cm universul nu este doar plus sau doar minus, ci este perfect având ambele valențe.
4). Concentrează-te în fiecare zi pentru 5 minute asupra unei părți a corpului tău și transmite-i mental iubire și mulțumire pentru procesele pe care le desfășoară zilnic pentru tine. Vizualizează o sferă mare de lumină caldă, care coboară din cer, îți cuprinde și încălzește acea parte a corpului căreia îi ești recunoscătoare, (de exemplu picioarelor care te duc dintr-o parte în alta, îți permit să urci și să cobori, etc).
5). După o săptămână în care ai parcurs exercițiile de mai sus, păstrează acest ritual și scrie cât de des poți în următoarele 6 luni, pentru a-ți forma nu doar un nou comportament, ci modele interne de lucru mai sănătoase, care vor deveni ghizii tăi în iubirea de sine dar și față de ceilalți.
Abia după parcurgerea acestor etape putem spune că am început procesul iubirii de sine, care se va desfășura întreaga noastră viață.
După cele 6 luni de lucru cu noi înșine, vom putea să dăruim din ceea ce am clădit în interiorul nostru și să-i învățăm și pe ceilalți să urmeze acest process.
Notă: deși pare simplu, acest proces poate aduce cu sine frustrare, nemulțumire, neîncredere, tendința de a renunța. Toate reacțiile sunt firești și umane, așa cm este firească și renunțarea, apoi reluarea exercițiilor. Nu te judeca și amintește-ți: plus sau minus, bun sau rău..toate sunt relative!
Iubirea de sine este responsabilitatea ta divină față de Tine! Ea se află deja natural în interiorul nostru, ne-am născut cu ea, doar că experiențele de viață ne-au făcut să ,,uităm de noi’’. Dacă privim în natură, putem observa că toate celelalte specii se centrează pe satisfacerea propriilor nevoi, iubirea fiind un dar divin pentru noi toți.
Așadar, de Craciun iubește omul din oglindă! Iubește-te pe tine!
Cu iubire și recunoștiință,
Psihoterapeut Șel Elisabeta Cristina.

29/10/2022

Omul din oglindă

Nu o suport pe fata asta! Este o încrezută!
Nu imi place tipul ăla! Pare atât de ingâmfat!
O detest pe Y! Este o persoană rea!
Nu pot comunica cu Z! Este mereu cu capul în nori!

De câte ori nu am auzit astfel de afirmații în jurul nostru?
De câte ori nu le-am rostit chiar noi, făcând referire la caracteristici de personalitate pe care ,,le observăm’’ la cei din jur?
Ei bine, dacă ți-aș spune că toate aceste observații au legătură doar cu tine, cel care le-ai rostit?
Nu ar fi prea plăcut să afli că acele trăsături pe care tu le cataloghezi ca fiind ,,negative’’ îți aparțin de fapt ție? Din fericire, conștientizarea acestui aspect te-ar ajuta foarte mult în procesul cunoașterii de sine.
Fără dezvoltare personală, noi nu suntem capabili să vedem în exteriorul nostru decât prin prisma propriei noastre persoane. Privim spre o altă persoană, însă de fapt ne oglindim pe noi înșine. Astfel, observăm la ceilalți exact acele ,,calități’’ și ,,defecte’’ pe care le avem înmagazinate în interiorul nostru. Creierul uman caută și identifică în jur tot ceea ce este ,,familiar’’, adică acele aspecte din ceilalți pe care le avem în interior și pe care de multe ori le respingem sau nu suntem conștienți de ele și pe care le-au avut persoanele noastre de referință, cu care am intrat în contact în primii noștri ani de viață. De asemenea, ,,panoul nostru de comanda’’, cm mai este denumit creierul, va identifica acele persoane prin intermediul cărora își va justifica experiențele anterioare, în principal din perioada copilăriei mici, experiențe care au format așa-zisele scenarii de viață. Aceste scenarii de viață sunt modele interne de lucru sau tipare neuronale care reprezintă un fel de ghizi interiori. Acești ,,ghizi’’ vor încerca să ne călăuzească întotdeauna pe cărări ,,bătătorite’’deja. Astfel, se formează subiectivitatea noastră, adică tendința noastră de a judeca oamenii și situațiile prin care trec aceștia prin prisma propriilor noastre experiențe și caracteristici. Cu alte cuvinte, Eu văd în Tine doar acele lucruri pe care le am Eu în Mine. De aceea, simțim ,,chimie’’ față de anumite persoane și intrăm în relații de cuplu cu parteneri care prezintă caracteristici asemănătoare cu mama, tata sau alte persoane semnificative din copilăria noastră.
Fiind la acest nivel, putem afirma că nu putem vedea lumea reală, ci privim în permanență în oglinda propriului Eu atunci când ne uităm spre ceilalți.
Dorești să evoluezi și să te dezvolți, astfel încât să te poți debarasa de oglinda din fața ta?
Poți începe acest proces prin exerciții de autoreflecție, care se realizează astfel:
1. Identifică și notează câteva caracteristici care nu îți plac la persoanele din jur. De exemplu: zgârcenia, trufia, lipsa de bun simț, egoismul, etc…
2. Concentrează-te pe fiecare caracteristică în parte și provoacă-te să găsești situații în care tu ai prezentat acea caracteristică.
Întreabă-te: Când ai fost tu vreodată zgârcit? Când a fost vreodată cineva zgârcit cu tine, în copilăria ta?
3. Notează-le! Fă asta fără să te judeci, cu acceptare și iubire de sine. Este mai greu la început, dar dacă perseverezi vei fi capabil să identifici foarte repede aceste lucruri în interiorul tău. De exemplu, zgârcenia pe care o detești la oamenii din jur ar putea să îți vorbească despre modul în care tu ,,te risipești’’ pe tine, oferind prea mult anumitor persoane, când în interiorul tău tot ceea ce îți dorești este să fi văzut, apreciat, ,,să primești’’ iubire. Astfel, zgârcenia celorlalți ar putea să îți amintească de zgârcenia persoanelor tale de referință, care nu ți-au oferit suficientă iubire și implicit de nevoia ta de a ,,fi zgârcit’’, adică de a nu mai oferi atunci când nu simți să o faci, fapt care îți poate creea frustrări și de a fi în schimb mai darnic cu tine însuți. Ca si concluzie, în interiorul tău se află nevoia de a-ți oferi ție mai mult decât celorlalți, exact așa cm ți se pare că procedează acei ,,zgârciți’’. Nevoia ta este aceea de a te iubi în acest caz!
4. Nu uita! Aceste calități ,,negative’’ nu te reprezintă ca om, ci sunt doar ,,mine’’ îngropate în inconștientul tău, care odată identificate, pot fi dezamorsate și transformate în resurse, adică în ,,floricele’’ conștiente. Tot acest proces are nevoie de multă iubire și răbdare, dar odată început va contribui la dezvoltarea conștiinței tale și ulterior la o percepere mai obiectivă a lumii exterioare. Scrie care este ,,floricica’’, resursa pe care ai descoperit-o prin identificarea și acceptarea caracteristicii ,,negative’’ pe care ai lucrat anterior? De exemplu, am lucrat pe ,,zgârcenie’’ și am identificat nevoia mea de a mă iubi pe mine, de a-mi oferi mie, înainte de a oferi celorlalți. Astfel, faptul ca am observat ,,zgarcenia’’ altor persoane avea legătură cu mine însămi și m-a ajutat să descarc o resursă importantă, cea a iubirii de sine....etc..
5. Învață să identifici, să accepți și apoi să iubești fiecare caracteristică a ta, fără să pui etichete.
6. Dacă ai ajuns în acest punct, înseamnă că ai dobândit capacitatea de a vedea oamenii din jur așa cm sunt ei, de a-i accepta și a nu judeca. Atunci când te iubești pe tine, încetezi să-i mai judeci pe ceilalți, dezvolți capacitatea de empatie care stă la baza inteligenței emoționale.
7. Tu nu ești calitățile sau ,,defectele’’ tale! Tu ești persoana care observă aceste aspecte. Tu ești observatorul! Tot la fel, ceilalți nu sunt acele caracteristici pe care le etichetezi ca fiind ,,negative’’. Ele au apărut ca rezultat al experiențelor traversate. Noi toți suntem Iubire!
Orice process are o etapă de început, care se numește informare, ulterior este nevoie să trecem la acțiune, iar a scrie reprezintă a formă de a acționa. Obișnuiește-te așadar să notezi tot ceea ce gândești, simți sau lucrezi cu propria persoană.
Mult success!
Cu recunoștință și iubire!
Psihoterapeut Șel Elisabeta Cristina

Jurnal de Psihoterapie

15/12/2023

10/11/2023

10/10/2023

25/01/2023

20/12/2022

29/10/2022

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category