Psihoterapeut Elena Praz

Psihoterapeut Elena Praz Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Psihoterapeut Elena Praz, Psychotherapist, Români.

Sunt psihoterapeut și psiholog clinician.
Îi ghidez pe cei care poartă răni din trecut să își înțeleagă experiențele și să își regăsească siguranța interioară, fără să se mai simtă prinși în aceleași tipare dureroase, printr-un proces terapeutic blând.

"Love you for now" urmărește povestea lui Thomas și Anna, două persoane profund diferite în felul în care iubesc. Anna e...
26/07/2025

"Love you for now" urmărește povestea lui Thomas și Anna, două persoane profund diferite în felul în care iubesc. Anna este o femeie modernă, sigură pe ea, atașată de independența personală și de carieră. Thomas este opusul: cald, emoțional, dornic de stabilitate și implicare.
Se întâlnesc și se atrag puternic, însă în scurt timp încep să apară fricțiunile emoționale. Diferențele dintre nevoile lor de atașament, ritmul intern și felul în care își definesc relațiile devin tot mai evidente. Deși iubirea dintre ei este reală, devine clar că ea există mai degrabă în „acum”, în intensitatea momentului, nu în construcția pe termen lung. M-a dus cu gândul la afirmația lui Esther Perel, "with some people you may have a love story, and with other people a life story."
Anna manifestă trăsături ale unui stil de atașament evitant: caută libertatea, are dificultăți în a tolera intimitatea emoțională și fuge când simte că devine vulnerabilă.
Thomas se apropie mai mult de stilul anxios: caută aprobare și intimitate, dar riscă să se piardă în relații.
Anna își asumă rolul „masculin” al detașării, deciziei, individualismului.
Thomas este vulnerabil, empatic, afectuos, calități „feminizate” în paradigma tradițională.
Această inversare nu este greșită, dar scoate la iveală propriile răni nerezolvate ale celor doi, mai ales în felul în care se raportează la nevoia de a fi văzuți, primiți și iubiți exact așa cm sunt.
Una dintre cele mai pregnante teme din film este „playing house with a stranger”, un fenomen relațional în care două persoane intră rapid într-un tip de relație, mimând stabilitatea și intimitatea, fără să se fi cunoscut cu adevărat.
Anna și Thomas se apropie fizic, își împart viața cotidiană, își joacă „rolurile”, dar în spatele gesturilor de afecțiune se simte distanța emoțională. Este o intimitate aparentă, o construcție grăbită a unei „case afective” în care ambii vor să se simtă acasă, dar în care niciunul nu e cu adevărat văzut.
Este o iubire construită mai degrabă pe proiecții și nevoi inconștiente decât pe cunoaștere reală. Și, ca orice casă construită pe nisip, începe să se clatine.
Pe măsură ce relația evoluează, fiecare își reactivează rana de bază:
Anna fuge când simte că devine prea implicată. Thomas se agață tocmai pentru că simte că îi scapă iubirea printre degete.
Relația lor este un teren de test pentru maturizare: cât poți rămâne fidel ție în prezența celuilalt? Ce compromisuri sunt autentice și care sunt abandonuri de sine?
Filmul este o resursă excelentă în terapie, atât individuală, cât și de cuplu, fiindcă ridică întrebări precum:
Ce parte din mine fuge atunci când cineva se apropie cu blândețe?
Sunt într-o relație reală sau într-un rol pe care l-am preluat fără să-l simt?
Pot fi în prezența celuilalt fără să mă pierd sau să mă protejez excesiv?
Cum ar arăta o relație în care ne vedem cu adevărat și alegem să rămânem, nu să ne „jucăm de-a casa”?

Psihoterapeut Elena Praz

Când știi unde te termini tu și unde începe celălalt, relațiile devin mai clare.Problemele apar atunci când nu există li...
25/07/2025

Când știi unde te termini tu și unde începe celălalt, relațiile devin mai clare.
Problemele apar atunci când nu există limite: ne simțim vinovați pentru emoțiile altora, ne implicăm excesiv în probleme care nu ne aparțin sau ajungem să ne pierdem identitatea doar ca să nu dezamăgim.
Limitele nu înseamnă „nu mă interesează de tine”, ci „am grijă de mine ca să pot fi prezent lângă tine”. Ele dau structură și siguranță relațiilor și previn frustrările.
A avea limite înseamnă să știi tu foarte clar : "Asta pot face pentru tine, pe când "Asta nu ține de mine" sau " Aici am nevoie să mă opresc.”
În lipsa lor, relațiile devin confuze și consumă multă energie.
Când înveți să spui „nu” sau „asta nu e responsabilitatea mea”, nu te îndepărtezi de oameni, ci creezi spațiu atât pentru tine, cât și pentru celălalt.

Psihoterapeut Elena Praz

Cred cu tărie că mai presus de orice tehnici sau metode, relația terapeutică este inima și motorul adevăratei transformă...
23/07/2025

Cred cu tărie că mai presus de orice tehnici sau metode, relația terapeutică este inima și motorul adevăratei transformări în terapie. Este legătura sinceră și autentică dintre om și terapeut care creează spațiul necesar pentru acea vindecare care e pe buzele tuturor dar și pentru creștere reală.
Știi ce face relația terapeutică cu adevărat vindecătoare? E important ceea ce spune terapeutul, însă nu e doar despre asta, ci e despre felul în care cineva rămâne lângă tine, fără să te judece. E o stare de siguranță care te lasă să fii vulnerabil fără teamă.
Pentru mine, ca terapeut, asta este cel mai important, să acord atenție felului în care se simt oamenii, să mă asigur că sunt în siguranță în prezența mea. Pentru că știu cât de greu poate fi să te arăți cu adevărat și cât de mult poate conta să știi că nu vei fi respins. Și chiar atunci când ei nu o văd, eu văd mereu partea lor luminoasă, partea aceea care poate părea ascunsă, dar care există, așteptând să iasă la suprafață.
E pentru prima dată când poți simți cu adevărat că nu ești doar o colecție de probleme sau traume, ci o ființă care merită să fie văzută în toate straturile ei, și totuși să rămână întreagă. Această siguranță se construiește la fiecare întâlnire, în fiecare moment când poți să spui „astăzi simt oboseală" sau „astăzi mă tem”, și totuși ești primit așa cm ești.
Și dincolo de cuvinte, această relație devine o oglindă blândă, un reper. Un loc unde poți experimenta cm e să nu fii abandonat sau respins când te arăți așa cm ești, cm e să ai limite respectate, cm e să primești sprijin. Pe de altă parte, limitele și cadrul setat de psihoterapeut, îți pot servi ca repere sănătoase pe care le poți folosi mai departe în viața ta.
Și poate aici începe ceva ce nu știai că ai nevoie, o transformare a felului în care relaționezi cu tine și cu ceilalți. Pentru că ai învățat că a fi tu este suficient, că nu trebuie să te ascunzi în spatele unei măști ca să fii iubit, că nu ești singur în lupta ta.
Și cred că tocmai această siguranță nevăzută, dar simțită este cea mai profundă vindecare.
Și nu mă refer la vindecarea clasică a rănilor, ci o rescriere a scenariului tău, unul în care ești liber să fii.

Psihoterapeut Elena Praz

🤍
21/07/2025

🤍

"Boy erased" este un film bazat pe povestea reală a lui Garrard Conley și îl are ca personaj central pe Jared Eamons, un...
19/07/2025

"Boy erased" este un film bazat pe povestea reală a lui Garrard Conley și îl are ca personaj central pe Jared Eamons, un tânăr care face parte dintr-o familie catolică și se confruntă cu dificultăți legate de identitatea sa sexuală.
Jared este constrâns de tatăl său să participe la un program de terapie de conversie sexuală, ce are ca scop să îl aducă pe "calea cea dreaptă".
Recunosc faptul că m-a atins într-un mod aparte și m-au înfuriat foarte mult practicile din cadrul acelui program și felul în care tinerii erau forțați și manipulați să își schimbe orientarea sexuală.
Jared trăiește un conflict interior între cine este el cu adevărat și cine i se cere să fie, pentru a corespunde.
Este creionată foarte bine această luptă pentru acceptarea propriei identități sexuale într-un mediu care nu îi permite asta.
Filmul reflectă felul în care respingerea familiei accentuează confuzia și starea de suferință a lui Jared.
Poziționarea mamei lui Jared într-o resursă ne arată încă o dată cât de mult contează susținerea părinților în dezvoltarea unei identități sănătoase a copilului.
Este un film pe care l-aș recomanda tuturor părinților, în primul rând, fiindcă aduce în prim lupta pe care o duc persoanele din comunitatea LGBTQ și cât de importantă este acceptarea și susținerea lor în acest proces.

Psihoterapeut Elena Praz

Se spune că o scoică trăiește liniștită pe fundul oceanului. Totul e stabil și previzibil.La un moment dat, un fir de ni...
18/07/2025

Se spune că o scoică trăiește liniștită pe fundul oceanului. Totul e stabil și previzibil.
La un moment dat, un fir de nisip ajunge în interiorul ei.
E ceva mic, dar suficient de intruziv ca să-i provoace disconfort și durere. Scoica nu-l poate elimina. Nu are cm să-l scoată afară.
Așa că începe să-l acopere cu straturi din propria substanță. Încet, în timp, firul de nisip e învelit și devine o perlă.
Perla nu apare pentru că totul e perfect. Apare pentru că scoica a reușit să transforme ceva dureros în ceva integrat.
Firul de nisip poate reprezintă un eveniment traumatic sau o experiență dificilă.
Nu dispare doar pentru că ne dorim asta. Uneori rămâne acolo și asta ne doare.
Dar, dacă începem să lucrăm cu ce simțim, să înțelegem, să punem în cuvinte, să dăm un sens, apare o schimbare.
Nu anulăm trecutul, dar îl transformăm într-o parte a noastră care nu ne mai rănește în același fel.
Asta e perlaborarea în psihoterapie: procesul prin care durerea se prelucrează, se înmoaie, își găsește un loc.
Nu uităm ce s-a întâmplat, dar începem să trăim cu tot ce a fost, fără ca acel „fir de nisip” să ne controleze viața.

Psihoterapeut Elena Praz

Acum mulți ani ascultam aproape toate melodiile de la Carla's Dreams. Zilele trecute am dat peste melodia "Rachete", car...
14/07/2025

Acum mulți ani ascultam aproape toate melodiile de la Carla's Dreams. Zilele trecute am dat peste melodia "Rachete", care sună cam așa :
„Fiecare are jucării secrete, hai să le numim rachete !"
M-am tot gândit la versul acesta, cumva a rămas cu mine. M-am gândit la ce înseamnă pentru mine. Pentru oameni. Pentru cei pe care îi văd zi de zi în cabinet, dar și pentru mine, în viața mea personală.
Fiecare dintre noi are o „rachetă”, ca un colț ascuns din noi în care ne retragem, un mecanism care ne ține în viață atunci când ne doare prea tare, sau nu știm cine suntem, sau nu mai putem duce.
Uneori, racheta e munca dusă până la epuizare. Alteori e perfecționismul care ne face să nu ne oprim niciodată. Sau nevoia de a fi plăcut cu orice preț.
Poate e dependența de cineva. Sau de control. Sau de dulciuri. Sau de adrenalină. Poate e un vis pe care nu l-am spus nimănui. Sau o relație pe care o ținem secretă. Sau o parte din noi care nu s-a simțit niciodată văzută, dar care urlă în tăcere.
Rachetele sunt ca o sabie cu 2 tăișuri : ne poartă spre ce visăm, dar uneori ne duc și departe de noi.
În terapie, de multe ori nu începem prin a le distruge. Începem prin a le aduce la suprafață, a le înțelege și a le pune în cuvinte. A le onora, chiar, pentru ce au făcut pentru noi când eram singuri, sau pierduți, sau neputincioși și fără sprijin. Apoi, ușor-ușor, vedem dacă și cm ne mai servesc. Sau dacă e timpul să ne construim altfel de mijloace să ajungem „la stele”.
Și nu cred că toate rachetele trebuie să dispară. Unele pot fi transformate și recalibrate. Le schimbăm direcția.
Eu încă descopăr care sunt ale mele. Unele m-au dus departe de mine, altele m-au salvat.
Și învăț constant că nu trebuie să le judec, ci să le ascult, fiindcă acolo e o parte din adevăr.

Psihoterapeut Elena Praz

Această carte este o colecție de 11 povestiri, dar am avut senzația că toate sunt părți ale aceleiași ființe. Paginile ...
12/07/2025

Această carte este o colecție de 11 povestiri, dar am avut senzația că toate sunt părți ale aceleiași ființe.
Paginile cărții ridică unele întrebări importante : Ce rămâne din noi când îmbătrânim? Ce rămâne din noi când nu mai știm cine suntem fără un rol, o funcție, un corp ?
Pentru mine, cartea a fost o reflecție despre fragilitate și sens. Despre cm viața se întâmplă și când nu o trăim conștient. Despre felul în care ne mișcăm prin lume, cu frici, regrete, iubiri netrăite, și cum, în ciuda acestui lucru, ceva din noi tot merge mai departe.
„Trupul sufletului” e despre acea graniță între viață și moarte, între rațiune și intuiție, între corp și suflet. Și simt că tocmai acolo se întâmplă adevărata vindecare. Nu atunci când ne „rezolvăm”, ci când începem să ascultăm cu adevărat ce ne doare.
Pentru mine, a fost o amintire a faptului că trupul nu ne ține prizonieri, ci ne oferă o punte către ceva mai adânc. M-a dus cu gândul la transcendență, care nu înseamnă să scăpăm de corp, ci să coborâm în el atât de profund, încât să întâlnim acolo o formă de lumină.
Este absolut superbă cartea, am simțit-o ca pe o bijuterie rară, care are un fel aparte de a străluci.

Psihoterapeut Elena Praz

Cât o să te mai vezi distorsionat?Cât timp o să te mai lași definit de o imagine care nu-ți face dreptate?Mi-am susținut...
09/07/2025

Cât o să te mai vezi distorsionat?
Cât timp o să te mai lași definit de o imagine care nu-ți face dreptate?
Mi-am susținut recent lucrarea de disertație.
În ședința mea de terapie, am fost întrebată:
„Tu cât crezi că o să iei?”
Și am zis :
„Poate un 7, în cel mai fericit caz. Nici nu vreau să mă gândesc să pic. Aș simți multă rușine.”
M-am surprins spunând asta. Pentru că muncisem. Pentru că era clar că nu era doar „ca să trec”.
Dar mintea mea mi-a șoptit iar că nu sunt suficientă.
Alt episod: strângeam actele pentru lucrare și un coleg mi-a văzut diploma de licență.
„Ce notă mare ai avut ! ", îmi zise el.
Și gândul reflex a fost: „Probabil am avut noroc. Nu e nimic special."
Mi-am dat seama cât de mult timp m-am văzut distorsionat. M-am văzut neputincioasă. Mică. Nesigură.
Și totuși, chiar și așa, am ales să merg, să încerc.
Poate că nu mi s-a schimbat imaginea despre mine pe loc.
Dar ceva s-a întâmplat.
Poate doar faptul că am lăsat o ușă deschisă pentru o altă posibilitate despre cine sunt.
Pentru un adevăr care să infirme chiar și cu 1% povestea veche.
Asta cred că e esența : să lași să intre lumina.
Să nu tragi obloanele complet peste tine.
Să lași, chiar și dacă te vezi distorsionat, o portiță deschisă pentru un „poate nu e chiar așa cm cred”.
Pentru un „poate merit să fiu văzut altfel.”
Lansez invitația asta atât pentru mine, cât și pentru tine:
Să punem la îndoială gândurile automate, cărora le-am tot dat hrană.
Să ne dăm voie să ne vedem și aspectele plăcute.
Să lăsăm, din când în când, lumina să intre.

Psihoterapeut Elena Praz

Uneori, ceea ce numești stagnare e doar răgazul de care sufletul tău are nevoie ca să se reașeze.Psihoterapeut Elena Pra...
07/07/2025

Uneori, ceea ce numești stagnare e doar răgazul de care sufletul tău are nevoie ca să se reașeze.

Psihoterapeut Elena Praz

Am văzut recent această miniserie pe Netflix și a rămas cu mine mai mult decât mă așteptam. Nu e genul de serial care te...
05/07/2025

Am văzut recent această miniserie pe Netflix și a rămas cu mine mai mult decât mă așteptam.
Nu e genul de serial care te șochează prin acțiune sau întorsături spectaculoase, ci prin felul în care vorbește despre traumă, nevoia de apartenență și legăturile complicate de familie.
Povestea începe cu Devon, care vine să-și recupereze sora, Simone, dintr-un loc despre care crede că e periculos.
Dar când ajunge acolo, găsește o comunitate rafinată, în care totul pare așezat și armonios, mâncarea, hainele, comportamentul, totul e controlat până la cel mai mic detaliu. Nimic nu pare agresiv la prima vedere.
Și tocmai asta face ca totul să fie misterios. Serialul te face să te întrebi: Când grijă devine control? Când iubirea se transformă în manipulare? Când generozitatea devine, de fapt, o formă de putere?
Simone nu e o victimă pasivă. E o tânără cu un trecut greu, care a găsit acolo un sentiment de apartenență pe care nu l-a avut niciodată.
Se simte „aleasă”, validată. Dar e cu adevărat văzută? Sau doar modelată după așteptările celorlalți?
Devon, sora care vine „să o salveze”, pare mai ancorată în realitate. Dar și ea vine cu propriile răni, cu o istorie de adult responsabilizat prea devreme, care a învățat să funcționeze fără să fie văzut.
Mi-a plăcut că serialul nu oferă verdicte.
Nu e nimeni clar „bun” sau „rău”. Fiecare personaj poartă în el un amestec de intenții bune și nevoi nespuse. Iar relația dintre cele două surori devine un spațiu în care trecutul și prezentul se întâlnesc și intră în conflict.
Finalul m-a surprins. Nu prin ce se întâmplă, ci prin ce trezește.
E genul de serial care nu-ți spune cm să simți, dar te face să-ți pui întrebări despre tine, despre ceilalți, despre ce înseamnă, de fapt, să fii liber.

Psihoterapeut Elena Praz

Un băiețel a găsit într-o zi un cocon mic agățat de o ramură. Era curios, așa că l-a luat acasă și l-a pus într-un borca...
04/07/2025

Un băiețel a găsit într-o zi un cocon mic agățat de o ramură. Era curios, așa că l-a luat acasă și l-a pus într-un borcan transparent, cu grijă să-i lase aer. Zile întregi s-a uitat la cocon, iar într-o dimineață a văzut o mică ruptură, fluturele începuse să iasă.
Privindu-l cm se zbate, băiatului i s-a făcut milă. I se părea nedrept că fluturele trebuia să se chinuie atât de mult. Așa că a luat un ac mic și l-a ajutat: a lărgit crăpătura, ușurând ieșirea fluturelui.
Fluturele a ieșit mai repede, dar avea aripile moi, pliate și nu a reușit niciodată să zboare. A murit a doua zi.
Un bătrân din sat i-a spus băiatului:
"Știi, fluturii au nevoie să se lupte în cocon. Strădania aceea face ca sângele lor să curgă spre aripi. Dacă îi ajuți, le furi șansa de a deveni puternici."
E interesant cum, uneori, când vrem să ajutăm pe cineva să scape mai repede de suferință sau de lupta lui, de fapt îi furăm șansa să devină mai puternic. Lupta aceea, cât de grea ar părea, e exact ce îi dă puterea să zboare mai târziu.
Mă face să mă gândesc cât de important e să avem răbdare cu noi înșine când trecem prin momente dificile, chiar dacă am vrea să fie altfel.

Psihoterapeut Elena Praz

Address

Români

Opening Hours

Monday 10:00 - 21:00
Tuesday 10:00 - 21:00
Wednesday 10:00 - 21:00
Thursday 10:00 - 21:00
Friday 10:00 - 21:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Elena Praz posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category