Psihoterapeut Diana Sorescu

Psihoterapeut Diana Sorescu Psihoterapeut | Psiholog clinician | Coach

30/06/2025

„Ce s-a stricat în relație, se vindecă tot în relație.”
– Asta nu e doar o frază frumoasă. E realitatea profundă a vindecării psihice.

Cele mai dureroase răni nu apar în vid. Ele apar în relație:
– Când nu am fost văzuți, iubiți, validați.
– Când am fost trădați, abandonați, controlați.
– Când ne-am simțit prea mult sau prea puțin pentru cei pe care-i iubeam.

Și atunci învățăm, inconștient, să ne deconectăm ca să supraviețuim:
– Ne închidem.
– Ne minimalizăm nevoile.
– Ne construim o autonomie dureroasă.
– Sau dimpotrivă, agățată, anxioasă.

Dar rana relațională nu se vindecă prin izolare.
Se vindecă în relație. Într-o relație diferită.
Una în care suntem văzuți cu totul.
În care putem fi vulnerabili fără să fim pedepsiți.
În care învățăm, încet, să ne reglăm emoțional în prezența celuilalt.

Asta face terapia individuală: creează un spațiu sigur în care reînvățăm încrederea în noi și în relație.

Asta face terapia de grup: aduce oameni care se tem de conectare într-un spațiu unde conectarea devine posibilă, blândă, umană.

A vindeca în relație înseamnă:
– să te simți înțeles acolo unde ai fost ignorat;
– să fii ținut acolo unde ai fost respins;
– să simți că exiști cu sens în ochii altcuiva.

Nicio vindecare nu e completă în singurătate.
Pentru că rana s-a creat în relație.
Și doar relația o poate transforma.

25/06/2025

Cele cinci legi ale existenței – o perspectivă psihologică

Există câteva adevăruri simple care, odată înțelese, ne pot schimba profund felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți. Nu sunt dogme, ci principii de igienă a conștiinței. Le putem observa zilnic, în terapie, în relații, în procesele noastre de vindecare.

1. Exiști.

Sună banal, dar este punctul zero al conștiinței de sine.
Faptul că exiști – că simți, că gândești, că respiri – e suficient pentru a avea valoare. Nu trebuie să „meriți” existența ta.
În plan psihologic, e echivalentul unei afirmații de sine esențiale:

„Am dreptul să fiu.”

Această lege e încălcată des în familii unde copilul trebuie să se „facă util” ca să fie iubit. Acolo apare îndoiala: „Dacă nu dau, mai contez?”

2. Ce aduci, aia primești.

Nu e magie. Este ecoul relațional al psihicului tău.
Dacă intri în relații cu anxietate, vei primi control.
Dacă vii cu evitarea, primești distanță.
Dacă nu crezi că meriți, vei atrage oameni care confirmă exact asta.

Nu e vina ta, ci o invitație: să-ți schimbi tiparul.

Relațiile nu ne pedepsesc, ci ne oglindesc.

3. Totul e aici și acum.

Ruminarea trăiește în trecut. Anxietatea, în viitor.
Dar corpul tău, reacțiile tale, emoțiile tale… sunt aici.
Orice traumă se rescrie în prezent. Nu în explicații. Nu în raționalizări. Ci în trăirea conștientă, corp-ancorată, relațională.

Vindecarea e acum. Nu mai târziu, nu în altă viață, nu când „vei fi pregătit”.

4. Totul se schimbă.

Durerea trece. Bucuria… și ea.
Relațiile se transformă, identitățile evoluează. A te agăța de ceva fix înseamnă a îngheța viața.

Rezistența la schimbare este una dintre cele mai profunde surse de suferință psihică.

Acceptarea schimbării nu înseamnă pasivitate, ci flexibilitate matură.

5. Totul e Unul. Unul e Tot.

Psihologic vorbind, nu suntem insule. Suntem formați, conturați, modificați în și prin relații.
Rănile sunt relaționale.
Vindecarea este relațională.
Și, dincolo de toate, sufletul nostru recunoaște instinctiv ceea ce e autentic și viu în celălalt.

Dacă ți se pare că aceste legi nu funcționează în viața ta, nu e pentru că nu sunt adevărate.
E pentru că ai fost crescut într-un mediu în care nu au fost respectate.
Dar acum ai puterea să alegi altceva.

Nu pentru că „meriți”…. ci pentru că exiști.

Poți rezista40 de zile fără mâncare,3 zile fără apă,8 minute fără aer,Dar nu poți trăi nici măcar o secundă fără iubire ...
03/06/2025

Poți rezista
40 de zile fără mâncare,
3 zile fără apă,
8 minute fără aer,
Dar nu poți trăi nici măcar o secundă fără iubire —
iubirea de sine și iubirea pentru ceilalți.

Căci lipsa ei devine foame de altceva:
de obiecte, de validare, de statut, de consumuri diverse
Și încet, fără să-ți dai seama,
te sabotezi crezând că te iubești.

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

🌿 Devii cu adevărat matur când încetezi să-i vindeci pe ceilalți 🌿Maturitatea emoțională începe în clipa în care renunți...
02/06/2025

🌿 Devii cu adevărat matur când încetezi să-i vindeci pe ceilalți 🌿

Maturitatea emoțională începe în clipa în care renunți la fantezia că îi poți salva pe ceilalți.
Că îi poți schimba. Că iubirea ta, oricât de mare, va umple golurile lor nevindecate.

Pentru că adevărul e simplu și greu de dus deopotrivă:
Nu este treaba ta.

Singura responsabilitate reală pe care o ai este față de autenticitatea ta.
Față de felul în care rămâi în contact cu ceea ce simți.
Față de cm îți duci carma pasiunilor tale — cu tot cu frici, cu vulnerabilități, cu limite.

Când te agăți de ideea că tu trebuie să-l ajuți pe celălalt „să vadă”, „să simtă”, „să se vindece”, activezi mecanisme vechi:
– Salvatorul din triunghiul dramatic Karpman, care te face să te simți valoroasă doar atunci când ești necesară.
– Identificarea proiectivă, care te face să porți în tine trăirile celuilalt, ca și cm ți-ar aparține.
– Fantezia omnipotenței infantile, care te minte că, dacă ești suficient de bună, îl vei transforma.

Dar oamenii nu se vindecă atunci când îi iubești suficient.
Se vindecă atunci când ei decid să o facă.
Când ei își asumă propriul drum. Când ei își dau voie să simtă, să plângă, să coboare în ei.

Iar tu?

Tu te maturizezi în clipa în care înțelegi că cel mai profund act de iubire nu este salvarea, ci respectarea drumului celuilalt.
Chiar și când el merge în direcția opusă.
Chiar și când doare.
Chiar și când tăcerea sau fuga lui te strivesc.

Maturitatea ta nu constă în cât de mult poți duce.
Ci în cât de clar poți rămâne lângă tine, fără să te abandonezi ca să-l salvezi pe altul.



Poți ține carma pasiunilor tale.
Poți duce iubirea fără să te pierzi în ea.
Poți onora fricile tale fără să ți le anesteziezi prin nevoia de a fi indispensabilă.

Asta e calea. Asta e vindecarea. Asta e maturitatea.



Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

Despre wellbeing și dresajul cu ziarulÎn ultima vreme, se vorbește mult despre wellbeing.Despre rutine sănătoase. Despre...
02/06/2025

Despre wellbeing și dresajul cu ziarul

În ultima vreme, se vorbește mult despre wellbeing.
Despre rutine sănătoase. Despre cm să ne schimbăm obiceiurile, cm să devenim mai buni cu noi înșine.

Dar, uneori, în spatele acestui discurs despre echilibru, se strecoară o formă subtilă de autocontrol rigid.
Ca un soi de dresaj interior.
Asemenea dresorilor de altădată, care loveau cățelul cu ziarul când greșea, și noi ajungem să ne lovim pe dinăuntru când nu reușim să fim „bine”.

De fiecare dată când nu reușim să menținem un ritual, când mâncăm compulsiv, când procrastinăm, când nu ne trezim devreme, când nu meditam „cum ar trebui”,
în loc să ne întrebăm cu blândețe „Ce parte din mine are nevoie de atenție acum?”,
ne pedepsim. Ne analizăm excesiv. Ne biciuim mental.



Dar adevărata schimbare nu vine din pedeapsă.
Vine din compasiune curajoasă.

În spatele fiecărui comportament de autosabotaj e o parte din noi care a învățat acel mecanism pentru a supraviețui.
Un copil interior care, cândva, n-a fost ținut, văzut, liniștit.

Adevărata transformare începe când devin acel părinte bun și cald pentru mine.
Când nu mă mai tratez ca pe un soldat care trebuie să execute ordine,
ci ca pe un suflet care are voie să cadă, să se sperie, să aibă nevoie.



Wellbeing-ul autentic nu e despre perfecțiune.
E despre iubirea cu care mă așez lângă imperfecțiunile mele.
E despre a construi o relație cu mine în care frica e înlocuită cu încredere.
Nu mă mai pedepsesc pentru că nu pot.
Învăț să mă țin de mână și să întreb:
„De unde vine asta? Ce pot să-ți dau eu, acum, cu blândețe?”



Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în acel moment în care nu mai dau cu ziarul în mine — ci cu iubire.

🌱 1 Iunie – Ziua CopiluluiAstăzi nu e doar despre cei mici.E și despre copilul din tine – acela care a așteptat să fie v...
01/06/2025

🌱 1 Iunie – Ziua Copilului

Astăzi nu e doar despre cei mici.
E și despre copilul din tine – acela care a așteptat să fie văzut, auzit, ținut de mână.
Acela care s-a ascuns în colțul inimii când era prea greu.
Care a tăcut ca să nu supere. Care a zâmbit ca să nu plângă.

Astăzi, dacă poți, oferă-i o îmbrățișare.
Lasă-l să alerge desculț prin amintiri.
Lasă-l să fie curios, să râdă tare, să întrebe „De ce?” și să nu primească mereu un răspuns.

Fă-i loc în viața ta.
Pentru că vindecarea nu înseamnă să uităm copilul din noi,
ci să-l luăm de mână și să-l ducem acolo unde nu a ajuns niciodată în siguranță.

Și dacă ai un copil lângă tine – fii pentru el acel adult pe care tu ți l-ai fi dorit.
Privirea ta îl poate crește. Prezența ta îl poate alina.
Iar iubirea ta îl poate face să creadă că lumea e, totuși, un loc bun.

La mulți ani copilului din tine.
La mulți ani copiilor de lângă tine.

🎈

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

🧠❤️ Creierul mamei se transformă.Nu e doar o metaforă. E știință.În timpul sarcinii și încă aproximativ un an și jumătat...
29/05/2025

🧠❤️ Creierul mamei se transformă.

Nu e doar o metaforă. E știință.
În timpul sarcinii și încă aproximativ un an și jumătate după naștere, creierul mamei trece prin modificări structurale profunde.

Se rescrie. Se remodelează.
Zonele legate de empatie, reglare emoțională și recunoașterea expresiilor faciale devin mai active.
Scade nevoia de logică rece. Crește disponibilitatea emoțională.
Totul, pentru a se putea conecta cu puiul ei.
Cu ființa care nu vorbește, dar simte tot.



👶 De ce face natura asta?

Pentru ca bebelușul să învețe de la început cm e o relație care ține.
O relație care îl liniștește, îl ține, îl reglează.
Un atașament securizant.

Căci acolo stă viața.
Într-o relație bună.
Într-o privire caldă. Într-o atingere blândă. Într-o voce care spune:

„Te văd. Sunt aici. Nu ești singur.”



🌿 Ce dar incredibil este mama.
Nu doar cea care naște, ci și cea care se naște din nou odată cu copilul.
Cu un creier modelat pentru conectare, nu pentru control.
Pentru reglaj fin, nu pentru perfecțiune.

🌬️ Anxioși suntem cu toții, uneori.E firesc. Face parte din mecanismul nostru de supraviețuire.Anxietatea apare când cor...
29/05/2025

🌬️ Anxioși suntem cu toții, uneori.

E firesc. Face parte din mecanismul nostru de supraviețuire.
Anxietatea apare când corpul și mintea ne avertizează că ar putea fi un pericol. Că s-ar putea întâmpla ceva rău.
Dar când devine tulburare?

Hai să privim cu blândețe și claritate:



🌀 Anxietatea este firească atunci când…
– apare în fața unor situații stresante reale (examen, boală, despărțire),
– e temporară și dispare odată cu contextul,
– ne ajută să ne mobilizăm, fără să ne blocheze.



⚠️ Anxietatea devine tulburare când…
– este frecventă, chiar și fără un motiv clar,
– îți afectează somnul, relațiile, concentrarea sau viața de zi cu zi,
– apare în forme fizice intense (palpitații, greață, tensiune musculară),
– îți dictează viața: începi să eviți lucruri, oameni, locuri.



🫶 Și cel mai important:
Nu e vina ta. Nu ești „defect”.
Anxietatea este un semnal. Un strigăt interior care merită ascultat, nu înăbușit.

A cere ajutor nu înseamnă slăbiciune.
Înseamnă că vrei să te întorci la tine. Cu răbdare. Cu încredere. Cu blândețe.



Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior. 🤍

🧠 De ce le e frică copiilor? Și ce ne spun aceste frici, cu adevărat?Fricile copilului nu sunt slăbiciuni. Sunt oglindir...
29/05/2025

🧠 De ce le e frică copiilor? Și ce ne spun aceste frici, cu adevărat?

Fricile copilului nu sunt slăbiciuni. Sunt oglindiri ale dezvoltării lui psihice. Sunt strigăte blânde către adultul care poate însoți, nu judeca. Fricile spun: „Ajută-mă să mă simt în siguranță cu ceea ce simt”.

Hai să le privim împreună, pe etape:



👶 0-1 an
Frica de separare și frica de stimuli bruști (zgomote, lumini).
La 6 luni, copilul începe să-și dea seama că mama nu e extensia lui. Iar asta sperie.
➡️ Se naște anxietatea de separare, o dovadă că atașamentul s-a format.
🕊️ Se estompează natural până la 2 ani.



🐻 2-3 ani
Frică de străini, de animale, de pierderea controlului.
Copilul vrea autonomie („nu, eu!”), dar descoperă cât e de mic într-o lume mare.
➡️ Gândirea se deschide, imaginația prinde formă, dar emoțiile sunt încă brute.
🕊️ Cu blândețe, fricile se pot integra până la 4 ani.



🌑 3-5 ani
Frică de întuneric, de monștri, de vise urâte.
Bine ai venit în era gândirii magice: ce gândesc devine (aproape) real.
➡️ Emoțiile capătă simboluri – iar fricile sunt încercări de a înțelege necunoscutul.
🕊️ Validarea și ritualurile de siguranță pot aduce liniște până la 6 ani.



📚 6-9 ani
Frică de accidente, de moarte, de eșec, de a nu fi suficient de bun.
Lumea nu mai e magică, e reală. Și uneori dureroasă.
➡️ Se naște anxietatea existențială și nevoia acută de acceptare.
🕊️ Un cadru stabil, dar empatic, sprijină copilul să-și regleze temerile până la 10 ani.



🎭 9-12 ani
Frică de judecată, de respingere, de excludere din grup.
Identitatea se caută și se clatină.
➡️ Fricile devin sociale. Apar comparația, rușinea, nevoia de „a fi ca ceilalți”.
🕊️ O relație sigură cu un adult care vede și validează poate face diferența.



🌿 Ce contează cel mai mult?
Că un copil nu trebuie să fie „curajos” cu forța. Ci văzut. Ținut. Înțeles.
Că fricile nu trebuie corectate. Ci conținute.

Fricile copilului sunt rădăcini. Ce facem noi cu ele le transformă fie în tulpini frumoase, fie în ramuri frânte.



Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior. 🤍

Anxietatea de separare nu e doar o etapă a copilăriei.E o amprentă profundă în corpul și psihicul nostru.În primii ani d...
28/05/2025

Anxietatea de separare nu e doar o etapă a copilăriei.
E o amprentă profundă în corpul și psihicul nostru.

În primii ani de viață, ne formăm sentimentul de siguranță relațională în funcție de prezența și coerența emoțională a figurilor de atașament.
Dacă ele lipsesc, sunt imprevizibile sau inconsecvente, copilul învață că iubirea poate dispărea. Că despărțirea doare. Că prezența nu e garantată.

Și așa se naște anxietatea de separare – o teamă că, dacă celălalt pleacă, eu rămân singur nu doar fizic, ci existențial.
Mai târziu, ca adulți, purtăm cu noi această frică. Nu mereu conștient, dar în relații apare:
• în hipervigilența față de semnalele celuilalt (m-a citit? de ce tace? s-a schimbat tonul?)
• în dependența emoțională mascată sub grijă sau control
• în idealizarea partenerului (dacă îl țin sus, poate rămâne cu mine)
• sau, paradoxal, în evitarea legăturii autentice – ca mecanism de apărare față de posibilul abandon

Apar și comportamente compensatorii:
📍 regresia (reacții intense, dramatice, chiar copilărești în fața separării)
📍 intelectualizarea (vorbim despre relații, dar nu le trăim cu adevărat)
📍 proiecția (credem că celălalt e rece sau nepăsător, când, de fapt, suntem noi cei înfricoșați)

Și totuși, avem și resurse.

Așa cm bebelușul își alege o păturică sau un ursuleț – obiect de tranziție – pentru a face față absenței mamei, și noi putem crea forme de sprijin:
• ritualuri de reconectare cu noi înșine (scris, respirație, mișcare blândă)
• simboluri personale care ne oferă continuitate (bijuterii, mesaje, amintiri cu sens)
• spații de siguranță relațională în terapie sau în prietenii stabile
• și mai ales: o voce interioară care spune „sunt aici”, chiar și când ceilalți nu sunt

Vindecarea anxietății de separare nu înseamnă să nu mai simțim durerea.
Ci să învățăm să o ținem în brațe. Să o conținem. Să nu o mai confundăm cu întreaga noastră ființă.

Separarea e parte din viață.
Dar prezența interioară poate rămâne.
În noi. Cu noi.

Să fie vindecare cu blândețe.
Căci blândețea începe în interior.

Address

Români

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 13:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 09:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Diana Sorescu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Diana Sorescu:

Share