Roxana Trîncan - Cabinet Individual de Psihologie

Roxana Trîncan - Cabinet Individual de Psihologie Psihoterapie, Psihoterapie de familie, Terapie de cuplu, Consiliere psihologică, Dezvoltare personală

🛡️Furia este uneori o armură. O reacție de protecție, de apărare. Un scut emoțional ridicat în fața durerii pe care nu a...
12/04/2025

🛡️Furia este uneori o armură.
O reacție de protecție, de apărare.
Un scut emoțional ridicat în fața durerii pe care nu am știut cm să o ducem.

Ea poate masca:
▪️𝐃𝐮𝐫𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 (moartea cuiva drag, pierderea unei relații, a unui vis, a unei identități),
▪️𝐒𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐩𝐮𝐭𝐢𝐧𝐭𝐚 sau 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥,
▪️𝐓𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚 care nu a fost permisă sau validată,
▪️𝐑𝐮𝐬𝐢𝐧𝐞𝐚 sau 𝐮𝐦𝐢𝐥𝐢𝐧𝐭𝐚, trăite ca intolerabile.

Furia este adesea mai “suportabilă” decât durerea.
Ne dă iluzia controlului.
Ne face să ne simțim puternici, activi.
Tristețea în schimb, e asociată cu vulnerabilitatea,
pasivitatea, chiar pericolul de “a fi copleșit”.

🤝🏼 Așa începe vindecarea:
Prin a ne întoarce cu blândețe în locurile din noi unde am fost prea singuri cu ce a durut.

Keep going 🌧️☀️
04/04/2025

Keep going 🌧️☀️

“… boundaries give us the space to do the work of loving ourselves. They might be, actually, the first and fundamental e...
03/04/2025

“… boundaries give us the space to do the work of loving ourselves. They might be, actually, the first and fundamental expression of self-love.They also give us the space to love and witness others as they are, even those that have hurt us.”

Citatul sugerează o viziune echilibrată asupra relațiilor interpersonale: iubirea de sine nu exclude iubirea față de ceilalți, ci o facilitează. Aceasta se aliniază cu principiile psihologiei umaniste (Carl Rogers, Brene Brown), care susțin că acceptarea autentică a celorlalți vine dintr-un spațiu de siguranță interioară.

Limitele nu sunt un zid care ne izolează, cinun cadru care ne permite să iubim sănătos - atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți. Fără ele, fie ne pierdem în relații nesănătoase, fie ne închidem complet față de ceilalți. Un echilibru sănătos presupune să ne protejăm fără a deveni rigizi, să iertăm fără a tolera abuzul și să iubim fără a ne abandona pe noi înșine.

În viziunea rogersiană, relația terapeutică se fundamentează pe autenticitate și empatie profundă între terapeut și clie...
03/04/2025

În viziunea rogersiană, relația terapeutică se fundamentează pe autenticitate și empatie profundă între terapeut și client. A-ți aminti de propria vulnerabilitate înainte de fiecare sesiune este un act de renunțare la orice tip de distanțare profesională, creând spațiu unei conexiuni sincere. În acest spațiu, vulnerabilitatea nu e o slăbiciune, ci o punte între două ființe, în care durerea nu mai este purtată singură, iar vindecarea începe din această acceptare mutuală necondiționată.

Răbdarea față de procesul de vindecare este esențială, deoarece reflectă o profundă reconciliere cu sinele și cu ritmul ...
03/04/2025

Răbdarea față de procesul de vindecare este esențială, deoarece reflectă o profundă reconciliere cu sinele și cu ritmul propriu de schimbare.

Psihoterapia nu impune soluții rapide sau soluționarea instantanee a conflictelor interioare; ea cere timp pentru ca individul să înțeleagă, să accepte și să proceseze durerea, traumele și conflictele adânc înrădăcinate.

Fiecare emoție, fiecare gând, fiecare experiență este o piesă esențială a unui puzzle care se reconstruiește, iar răbdarea devine un act de iubire și respect față de propria evoluție.

Irvin Yalom, prin această frază – 𝑀𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎𝑟𝑧𝑖𝑢, 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡𝑖 𝑙𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑢𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛” –...
03/04/2025

Irvin Yalom, prin această frază – 𝑀𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎𝑟𝑧𝑖𝑢, 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡𝑖 𝑙𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑢𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛” – surprinde o dinamică profundă a suferinței umane: tendința de a rămâne blocați în regrete, dorința de a fi avut un trecut diferit și iluzia că, dacă l-am putea schimba, prezentul nostru ar fi altul.

Psihanalitic, această idee reflectă mecanismele inconștiente de apărare, precum negarea și ruminația, prin care încercăm să evităm confruntarea cu realitatea durerii sau a eșecurilor noastre. În loc să acceptăm trecutul ca fiind imuabil, ne cramponăm de fantezia unei versiuni alternative, ceea ce perpetuează suferința și împiedică procesul de integrare psihică.

În termeni existențiali, Yalom ne provoacă să renunțăm la iluzia controlului asupra a ceea ce a fost și să ne asumăm responsabilitatea pentru 𝘢𝘤𝘶𝘮. Vindecarea și eliberarea vin din acceptarea trecutului și din reorientarea atenției spre prezent și viitor. Aceasta nu înseamnă resemnare, ci un act profund de maturizare emoțională, în care renunțăm la povara imposibilului pentru a trăi autentic.

03/04/2025
16/12/2024

Oamenii ajung destul de des la terapie pentru acest motiv.

Sursa: Anatomia traumei - Diana Vasile
19/03/2024

Sursa: Anatomia traumei - Diana Vasile

“Într-una dintre orientările din psihologie, numită psihodinamică, procesării traumatice i s-a dat un nume care mi se pa...
19/03/2024

“Într-una dintre orientările din psihologie, numită psihodinamică, procesării traumatice i s-a dat un nume care mi se pare foarte frumos și care merită păstrat: 𝒑𝒆𝒓𝒍𝒂𝒃𝒐𝒓𝒂𝒓𝒆.

De ce este important acest termen?
Pentru că ne oferă o imagine foarte clară a ceea ce facem noi cu informația traumatică.

Cuvântul “𝑝𝑒𝑟𝑙𝑎𝑏𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒” vine de la cuvântul “𝑝𝑒𝑟𝑙𝑎̆”.

Perla este foarte prețioasă, frumoasă, delicată, curată: o găsim în interiorul scoicilor, organisme construite din două părți lipite. În momentul în care sunt rănite și lovite pe fundul oceanului, se crapă, se desfac și în interiorul lor intră câte un fir de nisip. Acest fir de nisip rănește corpul moale al scoicii, iar aceasta, pentru că nu poate da afară nisipul care îi face rău în interior, are un mecanism propriu de a produce un lichid pe care îl învârte în jurul firului de nisip; ghemotocul acela de lichid se face din ce în ce mai mare și devine ceea ce numin perlă. 𝑷𝒆𝒓𝒍𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒛𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒖𝒍 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒔 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒖𝒏 𝒐𝒓𝒈𝒂𝒏𝒊𝒔𝒎 𝒗𝒊𝒖, 𝒔𝒄𝒐𝒊𝒄𝒂, 𝒊̂𝒍 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒆𝒍𝒆𝒎𝒆𝒏𝒕 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒓𝒂̆𝒏𝒊𝒕-𝒐.

Perla este și firul de nisip (factorul agresor, factorul situațional amenințător) și lichidul produs și folosit de organismul viu al scoicii (folosit pentru protecție, pentru izolarea de țesuturi bune, sănătoase, pentru transformarea lichidului în ceva solid și cu formă), și timpul produs pentru a se forma.

𝑺𝒄𝒐𝒊𝒄𝒂 𝒏𝒖 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒏𝒂̆ 𝒄𝒂̆ 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒓𝒂̆𝒏𝒊𝒕𝒂̆, 𝒏𝒖 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒕𝒐𝒂𝒓𝒄𝒂̆ 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒍 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒔𝒆 𝒇𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒂𝒕 𝒓𝒂𝒏𝒂.

𝑫𝒂𝒓 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒂𝒄𝒂̆ 𝒄𝒆𝒗𝒂 𝒄𝒖 𝒓𝒂𝒏𝒂 𝒆𝒊 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝒆𝒍𝒆𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒓𝒂̆𝒏𝒊𝒕-𝒐, 𝒑𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒔𝒕𝒂̆ 𝒄𝒐𝒎𝒐𝒅 𝒄𝒖 𝒆𝒍 𝒊̂𝒏𝒂̆𝒖𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒔̦𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒖𝒏𝒄𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒏𝒐𝒖 𝒃𝒊𝒏𝒆, 𝒆𝒄𝒉𝒊𝒍𝒊𝒃𝒓𝒂𝒕, 𝒄𝒂 𝒊̂𝒏𝒂𝒊𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒓𝒂̆𝒏𝒊𝒓𝒆, 𝒂𝒅𝒊𝒄𝒂̆ 𝒂𝒔̦𝒂 𝒄𝒖𝒎 𝒆𝒓𝒂 𝒇𝒂̆𝒄𝒖𝒕𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒖𝒏𝒄𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒆𝒛𝒆.

Sigur că noi, oamenii, suntem fericiți să avem aceste perle, dar ele sunt făcute în primul rând să o ajute pe scoică, să o facă pe ea să trăiască mai departe cu ceea ce i s-a întâmplat.”

- Diana Vasile, Anatomia traumei

13/02/2024

"De ce o vreau înapoi după ce m-a rănit? De ce îl vreau înapoi, deși îmi era clar că el nu mai simțea la fel pentru mine?"

- sunt întrebări pe care și le pun toți oamenii care au trecut prin despărțire. Chiar dacă e luna iubirii, am ales să scriu și despre ceva mai dureros care urmează pierderii iubirii, tocmai pentru că vreau să facem să fie mai ușor.

Suferința și durerea fac parte din viață și sunt inerente iubirii. Ce am văzut este că atunci când înțelegem pentru ce plângem, durerea devine mai suportabilă, mai gestionabilă și speranța de bine se reinstalează mai repede.

Aș zice că sunt două situații distincte.

Una în care fosta iubită / fostul iubit s-a purtat frumos cu noi și ne-a îndeplinit nevoile, iar atunci plângem realmente după persoană iubită. Iar ea merită să plângem după ea, fiindcă era bună. E important să vedem că regretăm o persoană reală, nu plângem după iluzii pierdute cm facem la situația 2. 𝐒𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐚, 𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐮𝐬̦𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐭, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐦𝐞𝐬𝐭𝐞𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐚𝐛𝐮𝐳.

A 2 a situație e aceea când persoana iubită nu a fost bună cu noi. Ba dimpotrivă, ne-a rănit mult. Suferința continuă la mult timp după despărțire, iar noi ne întrebăm întreb de ce nu se termină?

Mai jos, trei motive pe care le-am identificat, motive pentru care oamenii își vor fostul iubit/ fosta iubită înapoi.

1. Ne e dor de felul în care simțeam față de acea persoană. Cu alte cuvinte, ne e dor de capacitatea noastră de a simți. Apoi, ne e dor de felul în care ne simțeam noi înșine când eram bine împreună. Adică, cm eram noi pe interior, ce lumină aveam pe chip, cm zâmbeam în prezența acestei persoane? Ne e dor de emoția bună pe care o simțeam.

Vedeți, e vorba de noi înșine aici, nu de fostul sau fosta parteneră. Ceea ce aduce mai multă lumină în suferință, pentru că nimeni nu ne poate lua capacitatea de a trăi emoție. Nu acea persoană ne dădea simțitul, simțitul era al nostru! Iar asta înseamnă că, mai târziu, noi putem decide că vrem să simțim la fel, ba chiar mai frumos, în relație cu o persoană mai potrivită nouă.

2. O vrem înapoi fiindcă am pierdut iluzia de iubire de basm. Am pierdut iluzia de familie fericită. Am pierdut visele pe care le aveam despre cm arată fericirea. Sunt pierderi însemnate, fiindcă partea din noi care avea aceste iluzii și vise acum e dezamăgită. Simte că viața a trădat-o. Iar provocarea pentru noi e să îi arătăm părții noastre (mici) că nu viața a trădat-o, ci o singură persoană din 7 miliarde care trăiesc pe pământ. Poate maxim 5 în toată viața ei romantică.

3. Aici, la al treilea motiv, fiindcă e unul mai complicat de digerat, voi scrie la persoana 1.

“𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐭𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐢̂𝐧𝐚𝐩𝐨𝐢, 𝐝𝐞𝐬̦𝐢 𝐦-𝐚𝐢 𝐫𝐚̆𝐧𝐢𝐭? 𝐍𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐧𝐬! 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐭 𝐜𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐭̦𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞 𝐛𝐮𝐧𝐞?” se întreabă persoana care a fost rănită în iubire.

Iar răspunsul care ar veni din interiorul ei, răspuns pe care îl recunosc mai toate persoanele cu care am vorbit și care au fost rănite, e așa:

“𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆, 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞 𝐚𝐦 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐜𝐮𝐦𝐯𝐚 𝐬𝐩𝐞𝐫 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐚𝐝𝐮𝐜 𝐢̂𝐧𝐚𝐩𝐨𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐦𝐚̆ 𝐢𝐮𝐛𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐢𝐚𝐫. 𝐒̦𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐧𝐝𝐮-𝐦𝐚̆, 𝐭𝐮 𝐨 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐢 𝐚𝐛𝐮𝐳𝐮𝐥 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥-𝐚𝐢 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐦𝐞𝐚. 𝐃𝐞-𝐚𝐢𝐚 𝐭𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐢̂𝐧𝐚𝐩𝐨𝐢. 𝐂𝐚̆ 𝐚𝐦 𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 𝐜𝐚̆ 𝐨 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐮 𝐨 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐦𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐚𝐩𝐚̆𝐭 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞𝐦𝐧𝐚̆.

𝐄𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐝 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐝𝐚𝐫, 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭, 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝐦𝐞𝐚. 𝐏𝐥𝐚̂𝐧𝐠 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐫𝐚̆𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐚𝐦 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐚𝐯𝐞𝐚𝐦 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐬𝐚̆ 𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐞𝐬𝐜, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝𝐜𝐚̆ 𝐦𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐚𝐦 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐩𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞. 𝐏𝐥𝐚̂𝐧𝐠 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚 𝐚𝐛𝐮𝐳𝐮𝐥 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐢 𝐥-𝐚𝐢 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭”.

Răsună răspunsul ăsta?

Mulțumesc și să aveți o zi frumoasă!

05/02/2024

Am început să citesc "In Praise of Risk - Anne Dufourmantelle" și am ajuns la capitolul despre Anxietate și Vid Interior ca forme de foame spirituală. După cele câteva pagini ale capitolului, am simțit nevoia să iau o pauză și să îmi notez lucrurile care mi s-au părut importante. Împărtășesc câteva dintre ele aici.

Ea descrie anxietatea ca pe "o perdea de fum care scutește conștiința de obligația de a lumina lucrurile despre care nu vrea să știe nimic. Anxietatea este ca un strat de zăpadă depus pe un teren care a fost distrus, totul este în regulă la prima vedere, alb, intact, ireal. Abia când stratul de zăpadă se topește putem vedea cm arată terenul. Anxietatea, ca și zăpadă, nu lasă nimic să se vadă, face ca totul să fie învăluit sub anestezia frigului.”

Privită din această perspectivă, întrebarea fundamentală nu mai este - De ce sunt anxios? sau De unde vine anxietatea mea?, ci mai degrabă - Ce anume îmi ascunde anxietatea mea față de mine?

Cum este trăită anxietatea? "Anxietatea este ca o luptă corp-la-corp cu ceva complet imaterial. Câmpul de luptă este psihic, dar lupta este în principal fizică. Extinde timpul vieții individului în timp ce îl conduce ușor către moarte." Fiecare frază are o greutate aparte. În prezența anxietății, care nu e o simplă frică, nu putem defini obiectul anxietății și nici să-l înfruntăm; consecințele sunt somatice; iar siguranța pe care omul anxios o caută face ca viața să lipsească din viață.

Anne Dufoumantelle se raportează la anxietate dintr-o perspectivă filosofică, pe filiera lui Kierkegaard, spunând că "Anxietatea ne amintește că a fi în viață nu vine fără un cost. Prețul este exorbitant, dincolo de orice posibilitate de a-l plăti."

- va continua-

Address

Români

Opening Hours

Monday 12:00 - 21:00
Tuesday 12:00 - 21:00
Wednesday 12:00 - 21:00
Thursday 12:00 - 21:00
Friday 12:00 - 21:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Roxana Trîncan - Cabinet Individual de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Roxana Trîncan - Cabinet Individual de Psihologie:

Share

Category