Mira Loghin - Coach, Trainer & Terapeut

Home
Romania
Români
Mira Loghin - Coach, Trainer & Terapeut

Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Mira Loghin - Coach, Trainer & Terapeut, Therapist, Români.

Solution Focus Coach, Trauma Aproached Therapy - Compassionate Inquiry Certified Practitioner, Nonviolent Communication Certified Trainer, Parents Coach, Early childhood education consultant, Circles and support group facilitator

13/07/2025

”Lucrul cel mai important este să fiu conștient că nu sunt niciodată cauza durerii celeilalte persoane, însă vreau să îmi asum responsabilitatea pentru comportamentul meu. Da, sunt responsabil pentru ceea ce am făcut. Dar cealaltă persoană este responsabilă pentru modul în care a perceput ceea ce am făcut.” - Marshall Rosenberg

Adesea am auzit, doamne ce prostie am făcut uite cm l-am rănit, din cauza mea suferă, doar eu sunt de vină. Aceasta judecata de sine nu doar ca aduce si mai multe suferinta in viata noastră, insa sentimentul de vinovăție, starea de culpabilitate ne separa de celălalt. Pierdem conexiunea. Intre noi se asterne teama, de a nu mai gresi sau de a nu-l mai rani pe celălalt.

O alta perspectiva, "ce imi pasa mie ca e trist sau supărat, e treaba lui/a ei, sunt emotiile lui/ei fiecare trebuie sa ne vedem de propria persoana. E la el/ea nu la mine." Oricum nu am facut mare lucru, e clar ca este o persoana sensibila. Ceea ce simte o persoana care spune aceste cuvinte este tot vinovăție, doar ca respinge orice sentiment dificil care vine spre ea. E adevarat ca ceea ce simtim fiecare in interior ne aparține, insa cand gesturile sau comportamentele noastre trezesc, stimuleaza sentimente dificile in celălalt, e important sa ne uitam la felul in care ceea ce am spus, am facut l-a impactat pe celălalt. Iar asta se numeste responsabilitate. Cand suntem cu adevarat responsabili pentru ceea ce facem, spunem compasiunea fata de celalalt vine in mod natural. Iar conexiunea devine si mai puternică.

07/07/2025

„Uneori, când sunt cu un client, vreau să spun ceva, vreau să subliniez ceva și ceva mă conduce. Am un plan. Nu sunt prezent în acel moment. Dacă aș fi conștient de mine însumi, m-aș întreba: "Ce se întâmplă aici pentru mine?".

Explorarea este de a vedea ce anume ne împiedică să fim prezenți cu oamenii. Când mă uit la interacțiunile mele nereușite cu oamenii, atunci când am vrut să fiu un ajutor, era ceva în mine
care stătea în cale. S-ar putea să fii atât de preocupat să-l înveți pe client ceva sau atât de atașat să transmiți ceva, încât nu ești cu adevărat atent la ceea ce trăiește clientul și la ceea ce trăiești tu în acel moment.

Ce îți stă în cale? Propriul ego, sau atașamentul față de o idee, sau atașamentul de a avea dreptate. Este o chestiune de atenție constantă la propriul proces, în interacțiunea cu celălalt. - Gabor Maté

De aceea iubesc Compassionate Inquiry o abordare terapeutica care presupune ca inainte sa susțin o alta persoana care are nevoie de sprijin, sa ma asigur ca eu ca terapeut, ca om sunt deja in spatiul meu de așezare, reglare emoțională si am resurse sa ma sustin pe mine.

Calitatea prezenței mele depinde de cât de multă atenție îmi acord și de cât de multă muncă sunt dispusă să fac.

Munca mea, este o muncă permanentă. Nu este vorba doar de câtă muncă fac în interior, ci și de ceea ce fac în exterior.

Gabor spune, Dacă doriți să vă aprofundați munca, faceți mai puțin, nu mai mult. Iar cand faci mai puțin, iti oferi spatiu pentru ceea ce este.

Imi ofer spatiu prin practici de meditație, kundalini yoga, dans, cântat, stat in natura, mers pe bicicleta sau scriind in jurnalul meu. Fara aceste practici este foarte dificil să integrez experiențele pe care le trăiesc, ceea ce simt si am nevoie. Dar mai ales cm inteleg ceea ce trăiesc.

01/07/2025

Când decidem să ii punem pe copiii nostri pe bicicletă, să ne luam un mic răgaz pentru a reflecta la intentia noastră.

- Eu stiu deja sa merg pe bicicleta?
- Ce imi aduce aceasta experiența?
- Ce am invatat despre mine?

Adu-ti aminte, copiii nu invata ceea ce crezi tu ca este bine pentru ei, te iau ca reper dorindu-și să facă ceaa ce tu faci deja si te bucură.

In caz ca nu stii încă să mergi pe bicicletă, și totusi îti doresti asta pentru el, este o ocazie buna de a invăța împreuna. Este o mega oportunitate de conectare între voi, ca el să te vada în toată autenticitatea ta, iar tu să experimentezi simplitatea de a fi asa cm ești.

Nu te mai căzni să fii perfect, nu asta e lecția pe care o are copilul tău de învățat, și nici tu de predat.

Apropo, în ziua în care îți vei da voie să cazi, să nu știi, să pierzi în fața copilului tău, este ziua în care și tu și el veți experimenta sentimentul de siguranță.

30/06/2025

Când părinții cenzurează furia copilului spunând: „Stop!”, mesajul pe care-l interceptează copilul este: „dacă îmi manifest trăirea sinceră de furie nu voi fi acceptat. Și totuși am nevoie să fiu acceptat, fiindcă fără părinți nu pot trăi. Așa că ori renunț la atașament și sunt pe cont propriu, ori renunț la autenticitate și rămân cu părinții, dar nu le pot avea pe amândouă”.

De fiecare dată copilul va alege atașamentul. Să renunți la tine, la autenticitatea ta, care înseamnă legătura ta adevărată cu emoțiile tale este un mod de supraviețuire. Asta înseamnă că, pe viitor, chiar dacă vei vrea să fii autentic te vei teme pentru siguranța ta, pentru supraviețuirea ta. Deoarece renunțarea la legătura cu tine însuți a fost modalitatea prin care ai păstrat relația cu părinții tăi, iar de acum înainte, vei căuta relații - fie că ești femeie, bărbat sau orice altceva, în care nu vei fi tu însuți și în care îți va fi frică să fii autentic. Cam ce ni se întâmplă aproape tuturor și asta tocmai pentru că cenzurezi, pentru că spui: „Încetează”! (să-ți manifești trăirile).

29/06/2025

Când uiti să fii adultul fericit, copilul vine și îți aseaza în palmă fix ce ai nevoie să te uiți la asta.

Așadar nu întâmplător când devenim părinți plecăm în călătorii personale în care vrem să redescoperim simplitatea vieții.

Autenticitatea unui eu, pe care inconștientul nostru știe ca l-am mai trăit odată.

Copiii nostri nu au nevoie de părinți model, ci de modele de oameni care invață cm să își trăiască viața emoțională cu deschidere, autenticitate în ciuda propriilor traumatizări.

23/06/2025

Trauma generațională nu începe cu noi - dar vindecarea, da!

Înainte să avem cuvinte, aveam senzații. Înainte să înțelegem lumea, o simțeam. Și dacă ceea ce simțeam nu era sigur - dacă dragostea venea odată cu frica sau grija venea odată cu haosul - atunci micile noastre corpuri au învățat cm să păzească în loc să primească. Nu am ales asta. Nu a fost slăbiciune. A fost înțelepciune.

Un sistem nervos minuscul făcea tot ce trebuia să facă pentru a supraviețui. Creștem, dar corpul își amintește.

Am putea tânji după apropiere - dar ne putem retrage când vine.

Am putea tânji după dragoste - dar ne simțim sufocați de ea.

Am putea să ne trezim neîncrezând în oameni buni sau urmărind pe cei care ne rănesc, în timp ce ne întrebăm ce este în neregulă cu noi?

Răspunsul este: Nimic. Nu este nimic în neregulă cu tine.

Ceva e în regulă cu tine - ceva frumos și inteligent care odată te-a ținut în siguranță, iar acum are nevoie doar de o reconectare ușoară.

Vindecarea nu înseamnă să te repari pe tine însuți. Este vorba despre a te întoarce acasă la tine însuți. Despre a-i arăta sistemului tău nervos că este în siguranță acum... să se odihnească, să se deschidă, să se conecteze.

Nu ești distrus. Ești frumos construit pentru supraviețuire - și în sfârșit ți se permite să trăiești. -Paul Noiles

06/06/2025

Abia când te întâlnești cu furia ta îți dai seama ce ai încercat atâția ani să spui și nu ai avut voce pentru asta.

Oare și gâtul tău e blocat? Sau îți simți picioarele înțepenite? Sau o căldură puternică în palme, degete, brațe?

Femeilor le este greu să își trăiască furia. De frică, de rușine, și din povara de vinovăție care se aşeazǎ tot pe umerii lor.

Atunci când țipǎ este de fapt dramul de ajutor pe care îl cer pentru ele. Atenția asupra lor. Ceva se întâmplă în interior și nu au acces.

Pe mine cine mă vede? Cine știe ce am nevoie? Pentru mine, cine are timp? Imi împărtășea o clientă în terapie.

Nu vorbim despre furie. Însă vrem cu tot dinadinsul să nu mai fie.

Nu putem duce nici furiile celorlalți. Nu ne putem auzi copiii, bărbații iar când vedem oameni furioși pe stradă trecem pe celălat trotuar.

La începutul lunii mai am avut un proiect pilot în care am explorat, experimentat, ascultat intr-un un grup de femei, furia. Experiența pe care am trăit-o m-a inspirat să continui. Și să vreau să ofer mai mult. Și eu cresc în timpul acesta.

Să creez un spațiu pentru ca furia mamelor, a femeilor să aibă loc, să fie văzută..

Un spațiu sigur în care să aibă loc toate cuvintele nespuse, toate gândurile nemanifestate, toate gesturile interzise, toate emoțiile reprimate pentru ca apoi transformarea, vindecarea să vină natural.

Și să facă loc la ceva ce niciun gând nu a putut să imagineze.

Doar inima poate să recunoască sentimentul de libertate, de iubire, de compasiune, de bucurie pentru viața.

Acolo unde vrei să fii în fiecare secundă a vieții tale.

Lucrez intens la acest proiect, am nevoie să aud de la voi cat de mult v-ați dori să investiți timp și energie să explorați această temă, deopotrivă cu mintea și corpul, acolo unde tensiunile se împletesc cu poveștile pe care ni le tot spunem.

Lasă un VREAU în comentarii și revin către tine cu un link și informații.

05/06/2025

Atunci când dorim cu ardoare pentru copiii noștri ceea ce noua ne-a lipsit în trecut, când ne îngrijim copiii doar prin prisma nevoilor noastre de copil nesatisfacute adecvat, este foarte posibil să pierdem din vedere nevoile reale, prezente, ale copilului nostru din prezent.

Iar copilul. cu toate că aparent primește toate atentia noastră, ajunge să simtă că nu este văzut. Și să creadă că nu contează.

Fix ce am trait noi in copilărie. Ciudat, nu-i așa?

Copilul este diferit de noi, este o altă persoană, cu o altă traiectorie de viață. Copilul simte ce rană avem noi ca parinti, si se va adapta la noi încat să nu ne atinga acolo, să nu ne faca sa suferim.

Ne va proteja, pentru ca iubirea lui depășește capacitatea noastră de a iubi. Așa se transmite o rană între generații.

Daca eu nu am avut protecție de exemplu, foarte probabil să fiu hiperprotectivă cu copilul. Adică sa proiectez aceasta parte tânăra din mine care încă caută să fie văzută, validată, protejată, apreciată. Să mă vad in copilul meu, pe mine. Și totul inconștient.

Deci, cine pe cine creste?

Cred cu putere ca a fi un parinte bun este mai degrabă despre cat îți dai voie să fii adult și cât îți dai voie să recunoști părțile vulnerabile din tine, adică acel copil care încă așteapta să fie luat în brațe. Cât iti dai voie să fii imperfect, și sa ceri ajutor.

A nu știi nu este rușine. Insă gândul ca nu poți controla totul, te poate face să simți mistuitoarea vinovăție.

Cum ar fi să încercăm să ducem ambii copii în brațe? Și să îi lăsăm să râdă sau chiar să plângă împreună, în timp ce brațele noastre îi cuprind pe amândoi. La piept.

04/06/2025

Sunt onorata ca pe 10 iunie sa deschid acest eveniment online si odata cu materialul video pe care l-am inregistrat impreuna cu Andra Olaru sa aduc in sufletele parintilor dar in in mintile profesorilor speranta si increderea ca adolescentii pe care ii crestem si ne straduim sa ii indrumam au nevoie mai departe de noi.

Iar acesti noi - parinti si profesori - avem nevoie de o relatie buna cu noi înșine in care sa ne dam voie sa fim umani si imperfecți, asa cm sunt si acesti copii care devin pe zi ce trece adulți.

Adolescentul fara prieteni este mai degraba o perceptie si nu un adevăr. insa un adolescent retras si fara viata socială are nevoie de contexte de viata diversă, vie, cu experiențe fizice provocatoare, are nevoie de natură si de adulti in jurul lui care sa il inspire si sa fie de partea lui. ,

26/05/2025

Fa un selfie. Da, ai riduri. Nu te uita la ele, nu te uita la like-uri. Uita-te sa zambesti. Bea apa. Corpul tau are nevoie sa curgă. Mananca dulcele ce-ți place si inainte de masa. 𝗩𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗻𝘂 𝗮𝘀𝘁𝗲𝗮𝗽𝘁𝗮. Spune-ti ca esti suficienta. Razi tare. Plangi daca te elibereaza. Strigă când ai nevoie de ajutor.

Trezește-te fără ceas. Plimba-te. Lasă-ți tălpile să simtă energia drumului. Asculta orasul. Ascultă-te pe tine. Lasă muzica din căști să iasă afară. Iesi in ploaie fără umbrelă. Caută un loc cu iarbă. Descalta-te.

Cheama-ti prietenii. Si ce daca e bucataria mica? Incapeti! Gătiți ce are frigiderul. Zambeste-i celui care ti-a lasat ultima felie tie. Mergi la mare. Urca muntele. Mergi acasa la ai tăi. Spune-ti ca esti ce trebuie. Lumea poate fi gresita, nu o asculta. Mereu o sa vorbeasca. Canta pe strada. Dansează pe trecerea de pietoni. Fura saruturi. Imbratiseaza-te. Dăruiește-ți flori. Trezeste-te sa vezi rasaritul. 𝗣𝗿𝗼𝗺𝗶𝘁𝗲-𝘁𝗶 𝗰𝗮 𝗶𝘁𝗶 𝘃𝗲𝗶 𝗶𝗻𝗱𝗲𝗽𝗹𝗶𝗻𝗶 𝘃𝗶𝘀𝗲𝗹𝗲. Iubeste-te. Chiar și atunci când greșești.

E cel mai greu. Dar merita 𝗳 𝗶 𝗲 𝗰 𝗮 𝗿 𝗲 secunda.

Buna dimineata, copii mari!
Sa va fie săptămâna trainică!

Address

Români

Website

http://www.miraloghin.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mira Loghin - Coach, Trainer & Terapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Mira Loghin - Coach, Trainer & Terapeut: