Daniela Păunescu - Psiholog Clinician

11/07/2025

"Conştient înseamnă a cunoaște cu și prin mine însumi, deci a ști de sine, de de existența proprie și a celorlalţi. Experimentăm iubirea in familile alese și în cele biologice. În iubirea erotică, în iubirea pentru muzică, natiune, cultură, animale. Iubirea presupune un amestec de grijă față de relație, de vinovăţie când o punem in pericol, de reparaţie pentru a încerca să o protejăm și de recunoștință pentru celalalt care contribuie la aceasta. Relația bazată pe iubire este o constructie reciproc valorizantă între două persoane, care poate lua forma unor nenumărate dimensiuni şi siluete: a unei familii, a unei opere de artă, a unei colecţii sau a unei cărţi."

10/07/2025

"Aș spune că în psihanaliză trecutul devine prezent și prezentul trecut, așa încît se poate interveni oarecum in vivo asupra trecutului pentru a-l modifica.....Maximizarea performanței în viață este de neconceput fără recuperarea energiilor psihice blocate în diferite conflicte inconștiente și nevoi psihice nesatisfăcute la timpul lor."

https://www.dilema.ro/regimul-artelor-si-munitiilor/psihanaliza-poate-conduce-si-la-forme-de-poezie-interviu-cu-vasile-dem-zamfirescu?fbclid=IwQ0xDSwLcj61leHRuA2FlbQIxMQABHjfqqz-dw46J5uNHK_OaNiy1_nbmDqLVZVrPptpac5Z_KdQPXW3m_nsbUyRW_aem_2uZ-adgrBessvm1_yfPJKg

Aș spune că în psihanaliză trecutul devine prezent și prezentul trecut, așa încît se poate interveni oarecum in vivo asupra trecutului pentru a-l modifica.

06/07/2025

În psihoterapie, cadrul este un element fundamental care face posibilă existența procesului terapeutic. Cadrul, deși poate părea adesea ca o sumă de reguli stricte, este de fapt o formă de grijă. Este arhitectura invizibilă care susține siguranța psihică necesară pentru ca experiențele, emoțiile și relațiile interne ale pacientului să poată fi aduse, simțite și gândite într-un spațiu simbolic.

Limitele cadrului nu sunt menite să restricționeze, ci să protejeze. Ele definesc granițele relației terapeutice, clarificând rolurile și menținând distanța necesară pentru ca procesul să se poată desfășura într-un mod conținut. Printre aceste limite se numără, de exemplu, păstrarea unei relații strict profesionale, evitarea interacțiunilor informale în afara ședințelor și menținerea unei prezențe constante, dar discrete, din partea terapeutului.

Pentru mulți pacienți, tocmai această experiență: de a fi văzut, ascultat și ținut într-un spațiu clar, constant și atent, devine o referință internă nouă. O relație în care nu trebuie să te adaptezi excesiv, să te justifici, să te protejezi permanent. Ci poți, treptat, să fii așa cm ești.

Atunci când apar abateri de la cadru: întârzieri, absențe repetate, dificultăți de plată sau cereri care ies din spațiul terapeutic, ele nu sunt privite ca ”greșeli”, ci ca expresii ale unor dinamici care merită explorate. Le aducem împreună în ședință, le punem în cuvinte, și încercăm să înțelegem ce spun ele despre relație, despre nevoia de control, despre teamă, despre rușine sau dorința de apropiere. În acest fel, chiar și o ruptură devine un moment cu potențial transformator, dacă este gândit și conținut în relația terapeutică.

În psihoterapie, cadrul este un element fundamental care face posibilă existența procesului terapeutic. Cadrul, deși poate parea adesea ca o sumă de reguli stricte, este de fapt o forma de grijă. Este arhitectura invizibilă care susține siguranța psihică necesară pentru ca experiențele, ...

06/07/2025

La prima vedere, Geri’s Game e doar o animație simpatică despre un bătrânel care joacă șah singur, într-un parc liniștit. Însă, dacă privim mai atent, povestea lui Geri devine o alegorie subtilă și profund umană despre conflictul interior, despre acel dialog permanent pe care fiecare dintre noi îl poartă cu sine.
Geri nu are un adversar real. El își asumă două roluri și alternează între ele cu o ușurință surprinzătoare. Pe un scaun este sigur pe el, zâmbitor, stăpân pe situație. Pe celălalt scaun e mai impulsiv, provocator, gata să câștige cu orice preț. Cele două părți ale lui Geri intră într-un joc de forțe, un fel de duel între versiuni opuse ale aceleiași persoane.
Această fragmentare e ceva ce trăim cu toții. Vocea critică din noi se luptă adesea cu vocea blândă. Partea care vrea control cu partea care tânjește după libertate. Îndoiala cu speranța. Geri joacă șah cu sine, dar în realitate ceea ce vedem este cm ambivalența interioară capătă formă vizibilă. Și fiecare mutare a pieselor devine un gest al acestei lupte tăcute, dar intense.
Ce e interesant este că Geri nu rămâne blocat într-una dintre părți. Nu lasă nici una dintre voci să câștige definitiv. Își creează o strategie prin care păcălește adversarul și echilibrează jocul în favoarea lui. În acel moment, nu mai este vorba de o victorie, ci de o reconciliere simbolică: el zâmbește, se relaxează, pare împăcat cu sine.
Acest detaliu ar putea fi cheia întregului film: conflictul intern nu este un semn de disfuncționalitate, ci o expresie firească a complexității noastre psihice. Toți avem în noi părți diferite, uneori opuse. Uneori suntem încrezători, alteori ne sabotăm. Uneori ne luptăm pentru control, alteori vrem doar să cedăm. Dar când găsim o formă de colaborare între aceste părți, ne liniștim.
Geri rămâne, la final, același om. Nu câștigă împotriva celuilalt, ci cu ajutorul lui. Iar în acel zâmbet final, pare să spună: sunt toate astea, și nu e nimic greșit în asta. Uneori asta este și miza procesului psihoterapeutic: să putem sta cu noi înșine, cu ambivalențele noastre, fără să fugim, fără să ne condamnăm, ci cu puțin umor, luciditate și răbdare.

Geri's Game is an animated short film made by Pixar in 1997, written and directed by Jan Pinkava. It was the first Pixar short created after the 1989 Knick K...

14/06/2025

Voi participa la „Modern Wellness – Echilibru în era agitației”
📍 Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București
📅 16 iunie, 18:00-21:30

Te invit la o formă diferită de speed dating – una care poate deschide o portă spre bine.
Dacă ai fost vreodată curios/curioasă cm e să stai de vorbă cu un psiholog, dar nu ai găsit încă momentul potrivit, acum ai ocazia.
În cadrul evenimentului Modern Wellness – Echilibru în era agitației, voi fi acolo pentru discuții. Este o oportunitate de a aduce psihologia mai aproape de oameni, într-un format accesibil și interactiv.

Rezervă biletul aici:
https://shorturl.at/TKFRZ

13/06/2025

😴Visul este expresia cea mai autentică a vieții inconștiente. În timpul somnului, apărarea psihică slăbește, iar materialul refulat (dorințe, frici, traume, conflicte timpurii) iese la suprafață într-o formă simbolică. Din perspectiva psihanalitică, visul este o fereastră deschisă către copilul interior, către relațiile timpurii internalizate, către scenele emoționale uitate dar nu și vindecate.

📖Freud spunea că visul este „drumul regal către inconștient”, iar psihanaliza relațională a aprofundat această cale. În relația terapeutică, visul nu este interpretat ca un puzzle de rezolvat, ci ca o expresie vie a unei realități psihice trăite, dar uneori de nesuportat. El poartă urmele întâlnirilor timpurii: părintele idealizat și cel respingător, frica de abandon, dorința de fuziune, rușinea, vina, iubirea respinsă.

💬Când visul este adus în cabinet și întâlnește o prezență capabilă să-l conțină, simbolul începe să-și piardă închistarea defensivă și devine sens. În acest proces, visul devine mai mult decât o poveste nocturnă. Devine un spațiu de transformare, o formă de comunicare a sinelui profund cu un altul receptiv.

13/06/2025

👶Durerea copilului devine traumă nu doar pentru că a fost prea mult sau prea intens, ci pentru că a trăit-o singur. Ceea ce rănește cel mai tare nu este doar ceea ce s-a întâmplat, ci faptul că nimeni nu a fost acolo să vadă, să recunoască, să asculte, să țină de mâna. Trauma se naște din absența unei prezențe care să însoțească suferința.

🤲Psihoterapia nu aduce soluții rapide, ci creează un spațiu în care vechile moduri de a fi pot fi simțite și înțelese într-o relație vie. Este un proces lent, în care psihohoterapeutul nu este doar un observator neutru, ci o prezență implicată, care stă împreună cu pacientul în ceea ce a fost de nesuportat: rușinea, frica, nevoia, neputința.

11/06/2025

Femeia abuzată nu caută durerea, ci iubirea, dar a învățat devreme că ele vin împreună.

În multe relații abuzive apare o întrebare greu de înțeles pentru cei din afară: „De ce rămâne acolo? De ce se întoarce iar și iar?” Răspunsurile cele mai des invocate sunt frica, dependența financiară, presiunea socială, rușinea sau copiii. Deși toate pot fi reale, ele nu explic...

09/06/2025

🫶Modul în care copilul este văzut, conținut și valorizat de către părinții săi în primii ani de viață, se structurează în interior sub forma unor reprezentări afective și voci intrapsihice care devin parte a sinelui.

🤲Dacă părintele a fost critic, indisponibil sau inconsistent, vocea sa poate continua să trăiască în interior ca o instanță critică, invalidantă, generând îndoială de sine, rușine sau anxietate relațională. Invers, un părinte empatic și securizant va fi internalizat ca o voce susținătoare, capabilă să regleze stresul și să încurajeze autonomia.

👉Aceste structuri internalizate nu rămân pasive, ele influențează profund alegerea partenerilor, tipul de atașament recreat în relațiile de adult, cât și modul în care ne tratăm pe noi înșine în momentele de vulnerabilitate. Astfel, relația cu părinții nu se termină în copilărie, ci continuă sub formă de ecou psihic în viața adultă.

👍Psihoterapia creează spațiul în care aceste voci pot fi recunoscute, înțelese și transformate, permițând dezvoltarea unui sine mai coerent și a unor relații mai autentice.

22/04/2025

📖Criteriul fundamental al eficienței terapiei, în concepția lui Erich Fromm, nu constă în simpla dispariție a simptomelor, ci în măsura în care pacientul trăiește o experiență transformatoare și reușește să extragă din procesul analitic un sens profund și personal.

🌻Adevărata schimbare apare atunci când pacientul își înțelege drama interioară, se confruntă autentic cu părțile sale inconștiente și reușește să își redefinească viața dintr-o perspectivă mai conștientă și mai umanizată.

23/02/2025

"„Cine sînt Eu?”. Identitatea (din latinescul identitas cu sensul de „unicitate”) presupune a străbate pașii înapoi și a deveni cronicar al propriei vieți pentru construirea unei narațiuni cu sens despre sine, iar a te regăsi presupune implicit că te-ai și pierdut la un moment dat, îndepărtîndu-te de ceea ce conferă densitate propriei ființe....structură de identitate are în componența ei o structură de valori interne care au rolul de busolă..."

Rezistență flexibilă