16/09/2025
Azi am avut o revelație.
Nu e prima dată când conștientizez acest lucru, dar acum se simte altfel.
Se simte în măduva oaselor.
Se simte în pântec.
Se simte în coșul pieptului.
Se simte în respirația regulată.
În vreme ce mintea se simte limpede și ușoară ca un fulg.
DOAR PĂREREA MEA CONTEAZĂ!
Părerea mea despre mine, despre alegerile mele.
NU contează dacă reușesc sau nu, dacă îmi iese ori ba, contează doar dacă acțiunile mele sunt aliniate cu ceea ce simt, gândesc și cred.
CONCRET
Am început un program de aerobic în urmă cu aproximativ o lună de zile. Și chiar mă țin de clase, in ritmul meu și în limitele acceptate de corpul meu - o tendintă la mâna stângă nu îmi dă voie să fac orice exercițiu. Mă simt mai flexibilă și nu mă gândesc la acul cântarului, ori nu chiar atât de des pe cât aș fi crezut. Iau fiecare exercițiu așa cm vine. Când nu mai pot fac o pauză. Reiau antrenamentul după ce îmi încarc plămânii cu oxigenul necesar, iar bătăile inimii se mai domolesc un pic.
O remarcă precum: ,,Nu îmi place să lucrez cu puturoase!” M-ar fi revoltat, deranjat, m-aș fi simțit vizată, arătată cu degetul. M-aș fi gândit să aleg altă clasă data viitoare. Cu timpul aș fi renunțat la activitate.
Conexiunea este foarte importantă pentru mine, în orice aspect al vieții.
Astăzi am realizat însă că cea mai importantă conexiune e cu mine însămi. EU pot alege dacă să mă simt vizată sau nu de o remarcă sau alta.
Nu e întotdeauna atât de simplu, mai ales când remarca e făcută de cineva apropiat.
Ați trecut prin așa ceva? Cum faci să te alegi pe tine indiferent de situație?
