
25/03/2025
🌊 Departe de lume, pe o insulă înconjurată de ape liniștite, o fortăreață. Nu este ruinată, dar nici primitoare. Zidurile sale sunt reci, netede, fără ferestre mari prin care să privești spre exterior. Nu are porți larg deschise, nu are steguri care să semnaleze prezența cuiva. Este doar acolo, retrasă, autosuficientă, indiferentă la lumea de dincolo de valuri.
În interior, camerele sunt spațioase, dar goale. Mobilierul este strict funcțional, lipsit de orice urmă de sentimentalism. Un birou cu câteva cărți, un pat simplu, o fereastră mică, dar rar folosită.
Locuitorul acestei fortărețe nu se simte prizonier. Dimpotrivă, este acasă aici, departe de lume. Nu simte dorul altor oameni, nu tânjește după vizite, după conversații lungi sau după agitația din afară. Oamenii nu sunt nici buni, nici răi – sunt doar… irelevanți.
Din când în când, câte o barcă apare la orizont. Cineva ar putea vrea să intre insa porțile nu se deschid, nu pentru că sunt încuiate din teamă, ci pentru că pur și simplu nu e nevoie. De ce ar intra cineva? Ce ar putea să aducă? Fortăreața nu are nevoie de nimeni.
Cum ar fi pentru tine sa fii locuitorul acestei fortarete?
Acesta este tulburarea de personalitate schizoida.