18/10/2024
„În Brooklyn, New York, Chush este o școală care se ocupă de copiii cu deficiențe de învățare. Unii rămân aici până la absolvire, în timp ce alții sunt trimiși, după câțiva ani, la școli obișnuite. La un dineu organizat în scopul strângerii de fonduri pentru această școală, tatăl unui copil de la Chush a ținut un discurs pe care nimeni dintre cei care l-au auzit nu îl va uita vreodată. După ce a lăudat școala și personalul ei devotat, a strigat: „Unde este perfecțiunea în fiul meu, Shaya? Tot ce face Dumnezeu este perfect. Dar copilul meu nu poate înțelege lucrurile ca alți copii. Copilul meu nu poate ține minte fapte și cifre, ca alți copii. Unde este perfecțiunea lui Dumnezeu?” Auditoriul a fost șocat de întrebare, îndurerat de deznădejdea tatălui și împietrit de îndoiala lui.
„Eu cred, a răspuns tot tatăl, că atunci când Dumnezeu aduce pe lume un astfel de copil, perfecțiunea pe care o urmărește se află în felul în care se poartă lumea cu acel copil.” Apoi a relatat următoarea poveste despre fiul lui, Shaya.”
„Într-o după-amiază, Shaya și tatăl lui se plimbau printr-un parc în care niște băieți cunoscuți de Shaya jucau baseball. Shaya a întrebat: „Crezi că mă lasă să joc și eu?” Tatăl lui Shaya știa că fiul lui nu se pricepea deloc la sport și că majoritatea băieților nu-l vor dori în echipă. Dar mai știa că, dacă fiul lui va fi acceptat în joc, aceasta îi va da sentimentul că face parte din grup. Așa că s-a apropiat de unul dintre băieții de pe teren și l-a întrebat dacă poate juca și Shaya. Băiatul s-a uitat în jur, să vadă ce părere au ceilalți. Neobservând nicio reacție, a luat chestiunea în propriile mâini și a spus: „Pierdem de șase runde și jocul este acum la a opta. Cred că poate să intre în echipa noastră și vom încerca să îl punem să lovească mingea în runda a noua.”
Tatăl lui Shaya era în extaz, iar fiul lui zâmbea larg. Băieții i-au spus lui Shaya să-și pună o mănușă și să meargă să joace în terenul central. La finalul rundei a opta, echipa lui Shaya a înscris câteva puncte, dar încă avea trei în urmă. La sfârșitul celei de-a noua runde, echipa lui Shaya a înscris din nou și, tocmai în acest moment decisiv, a venit rândul lui Shaya să lovească mingea. Aveau băieții să îl lase pe Shaya să bată în acest moment important, ratând șansa de a câștiga meciul?
În mod surprinzător, Shaya a primit bâta. Toată lumea știa că nu se va descurca, fiindcă Shaya nu știa nici măcar cm să țină bine bâta, darămite cm să lovească. Totuși, când Shaya a pășit pe platou, aruncătorul a făcut câțiva pași pentru a arunca mingea încet, astfel încât să fie în stare măcar să o atingă. A fost aruncată prima minge, pe care Shaya, agitând neîndemânatic bâta, a ratat-o. Unul dintre coechipieri a venit lângă Shaya și au ținut împreună bâta, așteptând următoarea minge. Aruncătorul a înaintat din nou câțiva pași pentru a arunca mingea ușor către Shaya. Când a venit mingea, Shaya și colegul lui de echipă au mânuit bâta și au lovit-o împreună, pasând-o fără viteză către aruncător. Acesta a prins-o și ar fi putut s-o arunce foarte ușor către prima bază. Shaya și-ar fi terminat, astfel, jocul. Dar aruncătorul a luat mingea și a aruncat-o cu boltă, astfel încât jucătorul de la prima bază să n-o poată prinde. Toată lumea a început să strige: „Shaya, fugi la prima bază. Fugi.” Niciodată în viața lui Shaya nu alergase la prima bază. A luat-o la fugă buimăcit, cu ochii mari. Când a ajuns la prima bază, jucătorul din echipa adversă recuperase deja mingea. Ar fi putut să o arunce la a doua bază, ceea ce ar fi pus capăt cursei lui Shaya.
Dar băiatul a înțeles care fusese intenția aruncătorului, așa că a aruncat mingea înalt, mult peste capul jucătorului din a treia bază. Toată lumea striga: „Fugi la a doua, fugi la a doua.” Shaya a fugit către a doua bază în timp ce alergătorii din fața lui încrucișau, în delir, bazele către casă. Când Shaya a ajuns la a doua bază, stoperul de la echipa adversă a venit la el, l-a îndreptat în direcția celei de-a treia baze și i-a strigat: „Fugi la a treia.” Când a ajuns la a treia bază, băieții din ambele echipe, alergând în urma lui, i-au strigat: „Shaya, fugi acasă.” Shaya a fugit în direcția arătată, a ajuns pe platoul de acasă și toți cei 18 băieți l-au ridicat pe umeri și l-au tratat ca pe un erou, pentru că tocmai realizase un „mare șlem” și adusese victoria pentru echipa lui.
„În acea zi, a spus tatăl încet, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, acei 18 băieți și-au atins nivelul de perfecțiune dumnezeiască.”
Dacă nu simțiți că vi se strânge inima și că aveți o lacrimă în colțul ochiului după ce ați citit această poveste, este puțin probabil că veți cunoaște vreodată vraja reconectarii la bunătatea Sursei supreme, atotgeneratoare - Dr. Wayne W. Dyer
