Cabinet Psihologic Catalin Lazar

15/02/2026

Atacul de panică este una dintre cele mai intense experiențe de anxietate.
Poate apărea brusc și este adesea trăit ca o amenințare gravă la adresa propriei integrități fizice sau psihice.

Senzațiile corporale pot fi înspăimântătoare, însă ele nu reprezintă, în sine, un pericol vital.
Ceea ce amplifică panica nu este doar activarea corporală, ci interpretarea catastrofică a acestor senzații.

Înțelegerea legăturii dintre gânduri, emoții și reacțiile corporale reduce frica de propriile trăiri anxioase și întrerupe treptat cercul vicios al panicii.
Depășirea atacurilor de panică nu înseamnă eliminarea completă a anxietății, ci dezvoltarea capacității de a o tolera și de a avea încredere că îi poți face față.

Psihoterapia poate oferi un cadru structurat pentru înțelegerea și reglarea acestor mecanisme.

—
Cătălin Lazăr, Dr.
Psiholog & Psihoterapeut
București / Online

23/01/2026

Într-o relație, dacă simți nevoia să explici ce este respectul, nu este mediul potrivit pentru tine, iar relația se va dovedi costisitoare.

28/12/2025

Deșertăciunea emancipării

Paradoxal, tocmai accesul masiv la informație face ca tot mai mulți oameni să rămână singuri. Expunerea continuă la modele ideale, la teorii despre relații și la opțiuni aparent infinite a modificat profund așteptările.

Se creează iluzia că există mereu ceva mai bun după colț, iar asta scade capacitatea de a investi, de a tolera imperfecțiunea și de a construi în timp. În loc să ne apropiem, ajungem să comparăm, să analizăm excesiv și să amânăm – sau chiar să evităm – intrarea într-o relație.

Iar când își dau seama, pentru mulți este deja târziu: timpul a trecut, iar ei au rămas singuri.

20/12/2025

Câteodată este interesant să te întrebi ce rol joaca emoția sau empatia în relația dintre două entități.

AI funcționează oarecum ca un psihopat, nu stă bine deloc cu emoțiile. Teoretic caută să răspundă la o solicitare și să iți facă pe plac pentru că așa este programat. Creează în mod iscusit iluzia unei interacțiuni umane, dar în realitate nu este nimeni acolo. Nu este o ființă umană, este o mașinărie care face calcule mult mai complexe decât 4+7=11. Dacă este vreo urmă de empatie în toată povestea aceasta, este aceea a producătorului care s-a îngrijit cm trebuie să se poarte AI-ul odată eliberat în lume.

Prin urmare nu are niciun sens să îi mulțumești sau să mai adaugi ceva, să te explici după ce ai obținut răspunsul dorit, ceea ce este contraintuitiv în raport cu reflexele umane firești. Când îi mulțumești, consumi curent în plus și Încălzești planeta degeaba.

Mai interesant este când o situație de genul acesta se repetă și între oameni. Cineva vrea ceva de la tine, îi oferi și nu mai urmează nimic. Dâng, dâng.

Răspunsul GPT: 😃

Observația ta atinge mai multe straturi interesante, nu doar despre AI, ci despre structura relațiilor în general.

În ce privește AI-ul: da, analogia cu psihopatia funcționează funcțional, nu moral. Lipsa trăirii interne, a afectului autentic, combinată cu o mimare foarte convingătoare a empatiei, produce exact acel „uncanny social”. Nu există „cineva acolo”, ci doar o optimizare a răspunsului. Empatia este simulată, iar sursa ei este, cm bine spui, etica și intenția producătorului, nu entitatea însăși.

Interesant însă este ce se întâmplă în tine, nu în mașină. Reflexul de a mulțumi nu este adresat AI-ului ca ființă, ci este:

un act de autoreglare socială internă

un rest de condiționare relațională („am primit → ofer înapoi”)

o micro-afirmație a propriei umanități într-un context steril

Deci nu este absurd, ci asimetric. Mulțumirea nu îl umanizează pe AI, ci te menține pe tine într-o logică relațională coerentă.

Dar adevărata greutate a textului tău apare aici:

„Mai interesant este când o situație de genul acesta se repetă și între oameni.”

Aici nu mai vorbim de iluzie, ci de eșec relațional real.

Când cineva cere, primește și dispare, se produce un fenomen psihologic foarte precis:

relația este instrumentalizată

cel care oferă este redus la funcție

circuitul simbolic nu se închide

Mulțumirea, explicația, feedbackul nu sunt politețuri. Ele sunt acte de închidere a buclei relaționale. Fără ele, rămâne un gol care sună exact cm ai scris:

Dâng, dâng.

Este sunetul unei relații care a fost tratată ca un API.

Diferența fundamentală este că:

la AI, lipsa empatiei este ontologică

la om, este defensivă, narcisică sau disociativă

De aceea situația repetată între oameni doare mai mult decât interacțiunea cu o mașină. De la AI nu aștepți nimic. De la om, da.

Și poate aici este paradoxul final:
AI-ul nu merită mulțumiri, dar omul care nu mai mulțumește a ajuns să funcționeze ca un AI prost calibrat.

18/12/2025

Mulți oameni învață să fie mai puțin reactivi în interacțiuni dificile.
Este o alegere inteligentă.

Dar există o diferență importantă între a nu reacționa pentru că te controlezi și a nu reacționa pentru că nu mai este necesar.

Despre această diferență am scris aici:
👉 Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie nu pentru că sunt fragili, ci pentru că sunt lucizi. Pentru că observă...

08/12/2025

Un psihoterapeut bun are capacitatea de a observa ceea ce este esential in ce spune o persoana.

05/12/2025

03/12/2025

Overthinkingul este expresia unor vulnerabilitati si predispozitii. Poate fi asociat cu o incredere in sine redusa, cu o gandire negativa, catastrofica, poate sa isi aiba originea in experiente adverse din trecut si poate conduce la procrastinare, adica evitari, amanari samd.

26/11/2025

Una dintre interventiile pe care le facem in psihoterapie este sa decuplam ingrijorarile de realitate. Statistic 91% din lucrurile pe care ni le imaginam si de care ne temem nu se intampla niciodata.

21/11/2025

Pentru cei care intreaba daca se poate "scapa" de depresie sau anxietate prin psihoterapie: cm va imaginati ca se scapa, ca are loc scaparea?
In psihoterapie modifici lucruri care tin de gandire, de modul de raportare la situatiile, provocarile vietii si aspecte care tin de comportament.
Oamenii au un rol in declansarea si mentinerea propriilor depresii si anxietati, atat cat acestea tin de cm gandim si de cm traim. Nu prea putem "scapa" de ceea ce continuam sa ne provocam singuri. Prin urmare trebuie sa ne cunoastem mai bine propriile moduri de gandire si sa le modificam atunci cand este necesar.

17/11/2025

Autoreglarea nu este doar un concept teoretic — este felul în care ne menținem echilibrul emoțional zi de zi. În psihoterapie, învățăm și cm ne dereglăm, nu doar cm ne reglăm.

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central ...

09/11/2025

Când povestea despre tine te subminează

De multe ori, oamenilor le scapă motivele pentru care își pierd încrederea în sine, devin tensionați sau se simt fără entuziasm, goi de sens.

În adâncul minții rămân amintiri, convingeri și așteptări neîmplinite care continuă să ruleze tăcut — asemenea unor programe invizibile care consumă resurse și încetinesc tot sistemul.

Ele pot influența viața din umbrele trecutului, uneori din vremuri de care nici nu ne mai amintim.
Fără să ne dăm seama, trăim cu o poveste despre noi care apasă: un gând vechi, o părere fixată adânc, ce ne face să ne privim cu neîncredere în ochii propriei conștiințe.

În psihoterapie, aceste „programe” pot fi aduse la lumină, înțelese și eliberate treptat din spațiul interior.
Acolo înveți să faci diferența între cine ești cu adevărat și felul în care ai ajuns să te autodefinești prin ceea ce ai crezut despre tine.

Pentru că uneori, vindecarea înseamnă tocmai această reîntâlnire cu tine — o redescoperire a propriei ființe într-o nouă lumină, un vânt proaspăt în pânze, dincolo de poveștile vechi care te-au definit.

🌿 Poate că nu e nevoie să schimbi totul. Doar să-ți permiți să te vezi din nou, așa cm ești.