Psih. Dr. Catalin Lazar

20/12/2025

Câteodată este interesant să te întrebi ce rol joaca emoția sau empatia în relația dintre două entități.

AI funcționează oarecum ca un psihopat, nu stă bine deloc cu emoțiile. Teoretic caută să răspundă la o solicitare și să iți facă pe plac pentru că așa este programat. Creează în mod iscusit iluzia unei interacțiuni umane, dar în realitate nu este nimeni acolo. Nu este o ființă umană, este o mașinărie care face calcule mult mai complexe decât 4+7=11. Dacă este vreo urmă de empatie în toată povestea aceasta, este aceea a producătorului care s-a îngrijit cm trebuie să se poarte AI-ul odată eliberat în lume.

Prin urmare nu are niciun sens să îi mulțumești sau să mai adaugi ceva, să te explici după ce ai obținut răspunsul dorit, ceea ce este contraintuitiv în raport cu reflexele umane firești. Când îi mulțumești, consumi curent în plus și Încălzești planeta degeaba.

Mai interesant este când o situație de genul acesta se repetă și între oameni. Cineva vrea ceva de la tine, îi oferi și nu mai urmează nimic. Dâng, dâng.

Răspunsul GPT: 😃

Observația ta atinge mai multe straturi interesante, nu doar despre AI, ci despre structura relațiilor în general.

În ce privește AI-ul: da, analogia cu psihopatia funcționează funcțional, nu moral. Lipsa trăirii interne, a afectului autentic, combinată cu o mimare foarte convingătoare a empatiei, produce exact acel „uncanny social”. Nu există „cineva acolo”, ci doar o optimizare a răspunsului. Empatia este simulată, iar sursa ei este, cm bine spui, etica și intenția producătorului, nu entitatea însăși.

Interesant însă este ce se întâmplă în tine, nu în mașină. Reflexul de a mulțumi nu este adresat AI-ului ca ființă, ci este:

un act de autoreglare socială internă

un rest de condiționare relațională („am primit → ofer înapoi”)

o micro-afirmație a propriei umanități într-un context steril

Deci nu este absurd, ci asimetric. Mulțumirea nu îl umanizează pe AI, ci te menține pe tine într-o logică relațională coerentă.

Dar adevărata greutate a textului tău apare aici:

„Mai interesant este când o situație de genul acesta se repetă și între oameni.”

Aici nu mai vorbim de iluzie, ci de eșec relațional real.

Când cineva cere, primește și dispare, se produce un fenomen psihologic foarte precis:

relația este instrumentalizată

cel care oferă este redus la funcție

circuitul simbolic nu se închide

Mulțumirea, explicația, feedbackul nu sunt politețuri. Ele sunt acte de închidere a buclei relaționale. Fără ele, rămâne un gol care sună exact cm ai scris:

Dâng, dâng.

Este sunetul unei relații care a fost tratată ca un API.

Diferența fundamentală este că:

la AI, lipsa empatiei este ontologică

la om, este defensivă, narcisică sau disociativă

De aceea situația repetată între oameni doare mai mult decât interacțiunea cu o mașină. De la AI nu aștepți nimic. De la om, da.

Și poate aici este paradoxul final:
AI-ul nu merită mulțumiri, dar omul care nu mai mulțumește a ajuns să funcționeze ca un AI prost calibrat.

18/12/2025

Mulți oameni învață să fie mai puțin reactivi în interacțiuni dificile.
Este o alegere inteligentă.

Dar există o diferență importantă între a nu reacționa pentru că te controlezi și a nu reacționa pentru că nu mai este necesar.

Despre această diferență am scris aici:
👉 Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie nu pentru că sunt fragili, ci pentru că sunt lucizi. Pentru că observă...

08/12/2025

Un psihoterapeut bun are capacitatea de a observa ceea ce este esential in ce spune o persoana.

05/12/2025

21/11/2025

Pentru cei care intreaba daca se poate "scapa" de depresie sau anxietate prin psihoterapie: cm va imaginati ca se scapa, ca are loc scaparea?
In psihoterapie modifici lucruri care tin de gandire, de modul de raportare la situatiile, provocarile vietii si aspecte care tin de comportament.
Oamenii au un rol in declansarea si mentinerea propriilor depresii si anxietati, atat cat acestea tin de cm gandim si de cm traim. Nu prea putem "scapa" de ceea ce continuam sa ne provocam singuri. Prin urmare trebuie sa ne cunoastem mai bine propriile moduri de gandire si sa le modificam atunci cand este necesar.

17/11/2025

Autoreglarea nu este doar un concept teoretic — este felul în care ne menținem echilibrul emoțional zi de zi. În psihoterapie, învățăm și cm ne dereglăm, nu doar cm ne reglăm.

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central ...

09/11/2025

Când povestea despre tine te subminează

De multe ori, oamenilor le scapă motivele pentru care își pierd încrederea în sine, devin tensionați sau se simt fără entuziasm, goi de sens.

În adâncul minții rămân amintiri, convingeri și așteptări neîmplinite care continuă să ruleze tăcut — asemenea unor programe invizibile care consumă resurse și încetinesc tot sistemul.

Ele pot influența viața din umbrele trecutului, uneori din vremuri de care nici nu ne mai amintim.
Fără să ne dăm seama, trăim cu o poveste despre noi care apasă: un gând vechi, o părere fixată adânc, ce ne face să ne privim cu neîncredere în ochii propriei conștiințe.

În psihoterapie, aceste „programe” pot fi aduse la lumină, înțelese și eliberate treptat din spațiul interior.
Acolo înveți să faci diferența între cine ești cu adevărat și felul în care ai ajuns să te autodefinești prin ceea ce ai crezut despre tine.

Pentru că uneori, vindecarea înseamnă tocmai această reîntâlnire cu tine — o redescoperire a propriei ființe într-o nouă lumină, un vânt proaspăt în pânze, dincolo de poveștile vechi care te-au definit.

🌿 Poate că nu e nevoie să schimbi totul. Doar să-ți permiți să te vezi din nou, așa cm ești.

21/10/2025

Am reluat publicarea pe blogul meu cu un nou articol despre atacul de panica: Atacurile de panică și iluzia soluției rapide
Articolul reflectă înțelegerea mea în privința gestionării atacurilor de panică și pot să spun că în timp această perspectivă a adus rezultate bune în psihoterapie.

https://constructiipersonale.blogspot.com/2025/10/atacurile-de-panica-si-iluzia-solutiei.html?fbclid=IwY2xjawNkXD9leHRuA2FlbQIxMQABHi6P3N3033egOxgp6jFv2dUbbrAto19P9-oFlscLxLczCBF5WxFCxB2i-4z__aem_W9OsZ1jL5b4Z2S6fh2cYFw

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Intensitatea și natura experienței Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare for...

17/09/2025

Atragi numai relații toxice și evenimente negative? Explicația ar putea fi legea atracției... sau poate nu.

Se vorbește din ce în ce mai mult despre legea atracției. Este legea atracției o superstiție? Funcționează sau este gândire magică?

Oamenii au nevoie de o teorie despre cm funcționează lucrurile sperând că vor avea mai mult control, mai mult succes și mai multă siguranță în viețile lor.

Dar cât de valabilă este și ce relație există între credințele sau convingerile oamenilor asociate cu această teorie și întreținerea unor perspective generatoare de anxietate și depresie? Când devin aceste credințe disfuncționale și aduc mai mult deservicii decât avantaje?

Să luăm câteva exemple de credințe disfuncționale specifice legii atracției:

„Dacă am gânduri negative, voi atrage inevitabil evenimente negative.” Este o idee care creează frică permanentă față de propriile emoții și gânduri, ceea ce poate duce la hipervigilență și anxietate.

„Tot ce mi se întâmplă este rezultatul direct al felului în care gândesc.” Acest mod de a gândi poate genera vinovăție exagerată atunci când apar situații dificile (boală, pierderi, accidente), ignorând factori reali, obiectivi.

„Dacă nu reușesc să obțin ce îmi doresc, înseamnă că nu am crezut suficient.” Este o formă de autoculpabilizare care întărește sentimentul de eșec și rușine, favorizând depresia.

„Trebuie să fiu mereu pozitiv; emoțiile negative sunt periculoase.” Este o atitudine care încurajează suprimarea emoțiilor firești, ceea ce duce la tensiune interioară și risc de tulburări emoționale.

„Nu are rost să acționez dacă nu sunt perfect aliniat cu vibrația dorinței mele.” Devine o preocupare care îi poate face pe oameni să amâne decizii și să evite efortul concret, crescând sentimentul de neputință.

„Universul mă pedepsește pentru că nu am învățat lecția corectă.” Este o formă de autoculpabilizare care întărește o perspectivă fatalistă, asociată cu rușine și lipsă de control.

Dar ce credințe disfuncționale de acest gen putem întâlni în privința relațiilor? Câteva exemple:

„Atrag mereu oameni toxici pentru că am ceva defect în mine.” Această convingere produce vinovăție și rușine, în loc să permită o analiză realistă a ceea ce este ales și acceptat.

„Universul mă pedepsește cu relații nereușite pentru că nu am învățat lecția corectă.” Este o idee care favorizează fatalismul și lipsa de acțiune, deși schimbarea ține mai ales de abilități și limite clare.

„Nu voi găsi pe cineva ok, pentru că atrag doar persoane indisponibile emoțional.” Întărește o perspectivă pesimistă și reduce șansele de a observa oportunități sănătoase.

„Dacă am gânduri negative despre relații, o să materializez exact acele scenarii.” Este un mod de a vedea lucrurile care crește anxietatea și supravegherea rigidă a propriilor emoții.

„Sunt blestemat(ă) să repet același tipar, oricât aș încerca.” Este o convingere care întărește sentimentul de neputință și scade motivația de a lucra cu sine și de a seta limite.

Merită să observăm aceste gânduri și să le punem sub semnul întrebării. Ce alte explicații mai realiste putem găsi?

09/09/2025

Psihoterapie

Nu poti sa te eliberezi de ceva ce nu iti dai seama ca lucreaza in tine. Primul pas in vindecare este de a constientiza sau de a admite.

10/07/2025

Esentele tari se pastreaza in sticlute mici

04/07/2025

Atragi sau alegi? Oamenii suferă din cauza propriilor vulnerabilități psihologice care sunt implicate și în alegerea partenerilor.