02/09/2025
Strategii eficiente pentru dezvoltarea abilităților de teoria minții la copii și adolescenți! 🧠💡
Deficitul de teoria minții, adică dificultatea de a înțelege și de a anticipa gândurile, intențiile și emoțiile altor persoane, poate apărea în mai multe tulburări neuropsihiatrice și de dezvoltare. Iată câteva dintre cele mai comune tulburări în care se poate observă acest deficit: autism, Sidrom Asperger, ADHD, comportament opizitionist, tulburări de dezvoltare intelectuală.
Cercetătorii spun că acei copii ce dețin abilitați adecvate de teoria minții prezintă în general, markeri de adaptare socială, cm ar fi abilități de comunicare mai bune, relații sociale de mai bună calitate, popularitate crescută în grupul de egali și rezultate academice mai mari (Binnie, 2005; Fink și colab., 2015; Slaughter, 2015; Slaughter și colab., 2015; Imuta și colab., 2016).
În general, deficitul de teoria minții variază de la o tulburare la altă și poate fi mai pronunțat sau mai ușor de gestionat, în funcție de severitatea și contextul fiecărei condiții. Intervențiile terapeutice, cm ar fi terapia prin povești sociale (Social Stories), intervenții de socializare (Social Skills Training), terapia de stimulare a imaginației (Imaginative Play Therapy), terapia comportamentală sau terapia cognitiv-comportamentală, pot ajută persoanele afectate să dezvolte abilități sociale și să înțeleagă mai bine gândurile și emoțiile celor din jur.
Va propunem cateva strategii de stimulare a abilităților de teoria minții:
1. Jocuri de rol:
Acestea sunt extrem de utile pentru a învăța copiii să se pună în locul altora și să înțeleagă perspectivele diferite. Profesorii sau părinții pot juca roluri diferite (de exemplu, un vânzător și un client), iar copilul trebuie să răspundă în conformitate cu ceea ce crede că gândesc celelalte personaje.
2. Exerciții de exprimare a emoțiilor:
Folosind imagini sau cărți cu fețe care reflectă diferite emoții (frică, fericire, tristețe, furie, rușine, dezgust,etc.), copiii pot învăța să recunoască citînd limbajul non-verbal, gesturile și să răspundă la emoțiile celorlalți. Poți întreba copilul „Ce crezi că simte această persoană?” sau „De ce crezi că este supărată?/Ce indicii ai?/ Ai trecut și tu printr-o experiență similară?/ Cum a fost?/ Cum ai reacționat?/Ce te-a învățat experiență asta?”. Aceste activități ajută la dezvoltarea empatiei și înțelegerea consecințelor unui comportament.
3. Povești sociale:
Acestea sunt narațiuni care ajută copiii să înțeleagă cm se simt și ce gândesc alte persoane într-o anumită situație. Poveștile sociale pot descrie scenarii cotidiene (de exemplu, cm se simte cineva când face o greșeală sau când are anumite nevoi pe care nu le poate împlini, etc) și pot include întrebări care provoacă copilul să gândească despre stările mentale ale altora.
4.Exerciții pentru detectarea ironiei, sarcasmului, înțelegerea glumelor.
Înțelegerea momentului în care se pot face glume, cu cine se pot face și de ce e important să aibă acest skill. Invățarea diferenței între glume și afirmații serioase, între a rade de o persoană și a rade cu persoană respectivă.
De exemplu, copiii cu TSA pot învăța să facă glume mai ușor atunci când încep cu jocuri de cuvinte simple, care sunt mai simplu de înțeles. De exemplu:
„Cum se numește…?”: Acestea sunt glume în care răspunsul este o combinație neașteptată între cuvinte. De exemplu, „Cum se numește un pește care cântă? Un tunfish!” Astfel de glume pot ajută copiii să înțeleagă umorul bazat pe jocuri de cuvinte. Utilizarea materialelor vizuale sau audio care prezintă glume poate facilita înțelegerea și învățarea lor.
5. Jocuri de „ghicit gândurile”: Folosind imagini sau cărți de povești, părintele sau educatorul poate pune întrebări precum „Ce crezi că vrea să facă acum acest personaj?” sau „La ce crezi că se gândește?”. Acest tip de exercițiu ajută copilul să înțeleagă mai bine intențiile și sentimentele celorlalți.
6. Mimica și limbajul corporal:
Exercițiile care implică mimarea diferitelor expresii faciale și gesturi pot ajută copiii să înțeleagă legătura dintre comportamentele fizice și stările emoționale ale celorlalți. De asemenea, jocurile în care copiii trebuie să imite stări emoționale sau să ghicească ce simte o altă persoană pe baza limbajului corporal, sau pe baza tonalitățîi vocii pot stimula înțelegerea teoriilor minții.
7. Jocuri de tip „ce s-ar întâmpla dacă…”:
Aceste jocuri stimulează imaginația și ajută copilul să gândească la situațîi din viața reală. De exemplu, se poate întreba copilul: „Ce ar face un copil dacă i-ar cădea jucăria preferată de la balcon?” sau „Cum crezi că se simte cineva care nu este invitat la o petrecere de către prietenul sau?”. Aceste întrebări pot ajută copilul să dezvolte capacitatea de a înțelege cm ar putea reacționa ceilalți într-o anumită situație.
8. Jocuri de cooperare:
Activitățile în grup, în care copiii trebuie să colaboreze pentru a rezolva o problemă, sunt excelente pentru a încuraja teoria minții. Aceste jocuri îi ajută pe copii să înțeleagă nevoile și dorințele altora și să învețe să negocieze și să lucreze împreună.
9. Jocuri de tipul „cine are ce” (Turn-taking games):
Jocurile în care copiii trebuie să aștepte și să își dea seama ce au ceilalți pot stimula înțelegerea acțiunilor și intențiilor altora. De exemplu, un joc în care copiii își aleg pe rând cărțile sau piesele poate ajută la dezvoltarea abilitățîi de a înțelege ce își doresc și ceilalți.
10. Jocurile de tipul „Descoperă minciună”
sunt excelente pentru a ajută copiii cu TSA să dezvolte abilități de gândire critică și de stimulare a înțelegerii contextului și a diferenței între fapte și ficțiune.
11. Jocuri narative de stimulare a creativității precum:„Povestea continuă”
Acest joc stimulează creativitatea narativă și abilitățile de comunicare. Cum se joacă: Un adult sau un copil începe o poveste cu o propoziție (de exemplu, „Era o dată un pitic care trăia într-o pădure..”). Fiecare participant adaugă câte o propoziție, iar povestea se dezvoltă pe măsură ce continuă.
Beneficiile vizate sunt acelea că ajută copilul să își folosească imaginația și să înțeleagă secvențialitatea poveștilor, promovând gândirea creativă și socializarea.
12. Exerciții de „improvizație” ce ajută la dezvoltarea gândirii rapide și creative.
Încurajează gândirea flexibilă și creativitatea, stimulând imaginația și abilitățile de rezolvare a problemelor.
Cum se joacă: Propune un obiect sau o situație și cere copilului să improvizeze o utilizare creativă sau o poveste cu acel obiect. De exemplu, „Cum ai folosi o cutie goală pentru a crea ceva amuzant?” sau „Cum ar arăta o zi în viața unui astronaut?”.
13.Exerciții de înțelegerea sentimentelor ascunse:
Înțelegerea sentimentelor ascunse reprezintă un aspect esențial al dezvoltării teoriei minții, iar această joacă un rol crucial în educația și integrarea copiilor cu autism. Studiile sugerează că unii copii cu autism pot înțelege sentimentele și intențiile evidente, dar au mai multe dificultăți atunci când vine vorba de recunoașterea emoțiilor subtile sau ascunse. De exemplu, un copil ar putea înțelege că cineva este supărat dacă persoană respectivă exprimă clar acest lucru, dar ar putea să nu recunoască o formă subtilă de supărare, cm ar fi frustrarea ușoară sau disconfortul emoțional care nu este imediat evident.
Prin aceste activități, copiii cu abilități reduse de teoria minții pot începe să înțeleagă mai bine comportamentele și gândurile celor din jur și să își îmbunătățească abilitățile de socializare.
Aceste exerciții trebuie adaptate unui plan individual de intervenție și nivelului de dezvoltare ale fiecărui copil și realizate într-un mediu armonios !
