Centrul de Recuperare "Nastase"

26/10/2025

Monotropismul o cheie pentru înțelegerea autismului

Monotropismul este o teorie a autismului dezvoltată inițial de cercetătorii Dinah Murray și Wenn Lawson. Această teorie sugerează că mințile monotrope au tendința de a-și concentra atenția mai intens asupra unui număr redus de interese la un moment dat, lăsând mai puține resurse disponibile pentru alte procese cognitive. Prin această abordare, monotropismul poate explica, direct sau indirect, aproape toate trăsăturile asociate în mod obișnuit cu autismul.

Monotropismul și semnificația sa în înțelegerea autismului

Monotropismul se numără printre ideile esențiale pentru a înțelege autismul, alături de conceptele de neurodiversitate și problema dublei empatii. Problema dublei empatii explică dificultățile de comunicare și înțelegere care apar între persoane ce procesează informațiile într-un mod diferit, dificultăți adesea confundate cu lipsa de empatie a persoanelor autiste.

În esență, persoanele monotrope au un sistem nervos bazat pe interese puternice. Acestea își concentrează mai multe resurse cognitive asupra unui număr mai mic de subiecte la un moment dat, comparativ cu persoanele politropice, care își pot dispersa atenția în mai multe direcții. Ca rezultat, unele elemente din afara „tunelului atențional” pot fi omise, iar trecerea de la un interes la altul poate fi dificilă și consumatoare de energie.

Impactul monotropismului asupra vieții de zi cu zi

Monotropismul poate influența atât pozitiv, cât și negativ nevoile senzoriale, sociale și de comunicare ale unei persoane. Aceasta depinde de contextul de mediu, de sprijinul oferit și de modul în care persoana își gestionează mintea și corpul. Într-un mediu favorabil, monotropismul poate oferi posibilitatea unei concentrări profunde și a unei dedicări depline asupra unui subiect de interes, favorizând o înțelegere mai profundă și o performanță superioară în acea arie. În schimb, într-un mediu ostil sau neînțelegător, poate amplifica dificultățile de adaptare și de comunicare.

Monotropismul dincolo de autism

Deși monotropismul a fost dezvoltat ca o teorie specifică autismului, cercetările recente arată că aceasta descrie și experiențele multor persoane cu ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) sau cu AuDHD. Astfel, monotropismul oferă o înțelegere mai largă a diversității neurocognitive, deschizând noi perspective asupra modului în care funcționează mintea umană și cm poate fi sprijinită mai eficient.

În concluzie, monotropismul este o teorie importantă pentru a înțelege nu doar autismul, ci și alte moduri de a experimenta lumea. Prin aprofundarea înțelegerii acestei teorii, putem dezvolta strategii mai bune pentru a sprijini persoanele cu nevoi cognitive și senzoriale diverse, promovând o societate mai incluzivă și empatică.

Suntem alături de voi cu informații importante pentru a înțelege mai bine autismul și alte tulburări!

23/10/2025

Ludoterapia- tehnici concrete și recomandări pentru părinți

Copiii cu TSA au adesea dificultăți de comunicare socială, interacțiune și imaginație, ceea ce le poate îngreuna exprimarea și conectarea cu ceilalți.

Ludoterapia sau Terapia prin joc este un tip de terapie care folosește jocul ca mijloc de comunicare și exprimare pentru copii. Este concepută pentru a-i ajuta pe copii să se exprime, să lucreze prin emoții și experiențe dificile și să învețe noi abilități. Terapia prin joc poate fi folosită pentru a trata o varietate de probleme, inclusiv anxietate, depresie, traume și probleme de comportament.

Terapia prin joc este adesea utilizată cu copiii, deoarece aceștia se exprimă în mod natural prin joc. Copiii sunt capabili să își comunice gândurile, sentimentele și experiențele prin joc, chiar dacă nu au cuvintele necesare pentru a se exprima verbal. Terapia prin joc creează un mediu sigur și neamenințător în care copiii pot interacționa cu terapeutul lor, pot învăța noi abilități și își pot explora sentimentele prin joc.

Cum beneficiază de terapia prin joc copiii cu tulburare de spectru autist?

S-a demonstrat că terapia prin joc este un instrument eficient pentru a-i ajuta pe copiii cu tulburări din spectrul autist să dezvolte abilități sociale și emoționale. Copiii cu TSA se luptă adesea cu comunicarea socială, interacțiunea și imaginația. Terapia prin joc îi poate ajuta pe copiii cu TSA să își îmbunătățească abilitățile sociale, învățându-i cm să se implice cu ceilalți și să își comunice eficient sentimentele și nevoile.

Terapia prin joc poate ajuta, de asemenea, copiii cu TSA să învețe noi abilități și comportamente. De exemplu, terapia prin joc poate fi folosită pentru a-i învăța pe copiii cu TSA cm să își identifice și să își exprime emoțiile, cm să împartă, să se joace pe rând și cm să se implice în jocul imaginativ. Aceste abilități îi pot ajuta pe copiii cu TSA să își îmbunătățească interacțiunile sociale cu ceilalți și să dezvolte relații mai semnificative.

Tehnici de ludoterapie pentru copiii cu TSA:

♦️Joc senzorial
Jocul senzorial implică utilizarea diferitelor materiale și texturi pentru a implica simțurile copilului. Jocul senzorial poate ajuta copiii cu TSA să-și regleze emoțiile și să-și îmbunătățească abilitățile de procesare senzorială.

♦️Joc social
Jocul social implică joaca implicându-i pe ceilalți și învățarea abilităților sociale, cm ar fi luarea de rânduri, împărțirea și comunicarea. Jocul social îi poate ajuta pe copiii cu TSA să își îmbunătățească interacțiunile sociale cu ceilalți.

♦️Joc imaginativ
Jocul imaginativ implică folosirea imaginației pentru a crea povești și scenarii. Jocul imaginativ îi poate ajuta pe copiii cu TSA să își dezvolte creativitatea și imaginația, ceea ce le poate îmbunătăți interacțiunile sociale cu ceilalți.

♦️Terapia prin artă și muzică
Terapia prin artă și muzică implică utilizarea artei și a muzicii ca mijloc de exprimare și comunicare. Terapia prin artă și muzică îi poate ajuta pe copiii cu TSA să se exprime în mod creativ și să își îmbunătățească abilitățile de reglare emoțională.

Recomandări privind activitățile ludice:

📌Crearea unui mediu de joacă sigur și de susținere pentru copiii cu autism
Crearea unui mediu de joc sigur și de susținere pentru copiii cu tulburări din spectrul autist este esențială pentru succesul terapiei prin joc. Iată câteva sfaturi pentru crearea unui mediu de joacă sigur și de susținere pentru copiii cu TSA:

📌Utilizați suporturi vizuale
Copiii cu TSA beneficiază adesea de suporturi vizuale, cm ar fi imagini, programe și povești sociale. Utilizarea suporturilor vizuale poate ajuta copiii cu TSA să înțeleagă ce se așteaptă de la ei în timpul ședințelor de terapie prin joc.

📌Furnizați aport senzorial
Copiii cu TSA au adesea dificultăți de procesare senzorială. Furnizarea de stimuli senzoriali, cm ar fi jucării mișcătoare, pături cu greutăți și coșuri senzoriale, îi poate ajuta pe copii să își regleze emoțiile și să își îmbunătățească abilitățile de procesare senzorială.

📌Creați o rutină structurată
Copiii cu TSA prosperă adesea pe rutină și structură. Crearea unei rutine structurate pentru sesiunile de terapie prin joc poate ajuta copiii să se simtă mai confortabil și mai siguri.

📌Folosiți întărirea pozitivă
Întărirea pozitivă, cm ar fi laudele, autocolantele și recompensele mici pot ajuta la motivarea copiilor cu TSA să participe la sesiunile de terapie prin joc și să învețe noi abilități.

21/10/2025

18/10/2025

este importantă la fel de mult ca , deoarece ambele protejează sănătatea, dar din perspective diferite: imunitatea fizică te apără de boli, iar reziliența psihologică te ajută să gestionezi stresul și să te adaptezi la dificultăți, contribuind astfel la o stare generală de bine fizic și mental. Deși nu sunt același lucru, ambele sunt esențiale pentru o viață sănătoasă, deoarece psihologic prelungit .

🧠Reziliența psihologică

Este capacitatea de a face față stresului, de a te adapta la schimbări și de a-ți reveni după adversități.

🫀💪Imunitatea fizică

Este sistemul biologic care luptă împotriva infecțiilor și a bolilor.

In momentul in care stresul cronic nu este gestionat prin reziliență, poate slăbi sistemul imunitar, făcând organismul mai vulnerabil la îmbolnăvire. De aceea dezvoltarea rezilienței psihologice este o formă de prevenție care menține echilibrul și între corpul și mintea.

Este foarte important să înveți la ce îți folosește !

💫Gestionarea stresului
Te ajută să gestionezi mai eficient stresul, prevenind efectele negative asupra sănătății mentale și fizice.
💫Adaptabilitatea
Permite adaptarea la schimbările neprevăzute ale vieții fără a fi copleșit de ele.
💫Starea de bine
Contribuie la o stare generală de bine, menținându-te activ și pozitiv chiar și în perioade dificile.
💫Relații sănătoase
Persoanele reziliente au tendința de a menține relații mai sănătoase, deoarece reacționează mai echilibrat în fața conflictelor.
💫Încrederea în sine
Crește încrederea în propriile capacități, permițându-ți să depășești limitele și să-ți atingi obiectivele.

Specialiștii centrului te pot informa și ajuta, dacă întâmpini dificultăți în a dezvolta capacitatea de a face față stresului! Scrie un mesaj pe whatsapp sau sună la 0732 314 116 și un psiholog specializat îți va fi sprijin!
Nu trebuie să fii singur în acest demers! Suntem alături de tine!

15/10/2025

𝗣𝗔𝗡𝗗𝗔𝗦 – 𝗮𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝘀𝗰𝗵𝗶𝗺𝗯𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗯𝗿𝘂𝘀𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 „𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗼 𝗳𝗮𝘇𝗮̆”

Uneori, totul pare să se schimbe peste noapte!
Copilul tău vesel, curios, jucăuș… devine brusc anxios, speriat, agitat sau obsedat de anumite gesturi ori ritualuri. Și oricât ai încerca să înțelegi ce s-a întâmplat, nu găsești un răspuns clar.

Dar poate că nu este doar o „perioadă dificilă”!

Poate că este vorba despre PANDAS – un termen încă necunoscut pentru mulți părinți, dar care ar putea explica aceste schimbări bruște de comportament.

În 1998, medicul Susan Swedo a observat că unii copii dezvoltau simptome de tip OCD (tulburare obsesiv-compulsivă) imediat după o infecție cu streptococ, cm ar fi o amigdalită sau scarlatină.
Astfel s-a născut termenul PANDAS –
Pediatric Autoimmune Neuropsychiatric Disorders Associated with Streptococcal infections,
adică tulburări neuropsihiatrice autoimune pediatrice asociate cu infecții streptococice.

În anumite cazuri, sistemul imunitar al copilului reacționează exagerat după infecție și, din greșeală, atacă propriul creier.

Rezultatul?

Apariția bruscă a unor manifestări neașteptate:

💥comportamente obsesiv-compulsive,

💥ticuri motorii sau vocale,

💥anxietate, iritabilitate, frici intense,

💥refuz alimentar, tulburări de somn,

💥teamă de a se despărți de părinți — chiar și pe timpul nopții.

Deși PANDAS este considerată o afecțiune rară, unele studii arată că până la 1 din 10 cazuri noi de OCD la copii ar putea fi legate de infecțiile streptococice.

Și totuși, multe cazuri trec neobservate.

💛 De aceea e important să vorbim despre asta.
Să împărtășim experiențe, să dăm mai departe informația și să ajutăm alți părinți să recunoască semnele.

Dacă ai observat la copilul tău:

💢o schimbare bruscă în comportament,

💢ticuri, anxietate sau refuz alimentar,

sau te întrebi dacă există o legătură între PANDAS, infecțiile streptococice și autism ,nu ignora instinctul tău!

Vorbește cu un specialist! Ia legătura cu medicul de familie sau cu medicul pediatru al copilului! Intreabă-l despre PANDAS! Informează-te!

Pentru că, uneori, înțelegerea poate fi primul pas către vindecare.

11/10/2025

O femeie are rolul de mamă, de profesionist, de soție, de colega, de prietenă, de umăr pe care să plângi, de formator și am putea enumera multiple roluri asumate sau primite, dar rolul de propriu prieten se pierde ușor în multiplele activități cotidiene!
Printre mesele gătite în grabă, printre teme, sarcini de îndeplinit cu date limita de la serviciu, slalomul din trafic, programări la medici sau terapii, printre hainele ce trebuiesc puse la uscat și printre miile de șervețele și siropuri de raceala și nopțile nedormite când ai copiii mici, ne-am gândit să oferim și un moment de respiro meritat din plin, dragelor noastre femei!

Pentru asta, 29 noiembrie este o zi de relaxare alături de ! Vine special pentru noi, să ne inspire, să ne ofere încredere și mai ales să ne ghideze în demersul de reconectare cu femeia din noi!

Daniela nu este doar psiholog de renume, nu este doar profesor universitar, este o femeie minunată, o prietenă de nădejde și o mamă inspirațională!

Va fi zi de poveste la final de toamnă!

Pentru detalii, ne puteți contacta pe whatsapp la numărul de telefon: 0732 314 116!

Șezătoare - FEMININ by Daniela Gavankar Transforma-te, cu blândețe, în femeia senzuală și liberă care îți dorești să fii. Mă înscriu! Ești o femeie realizată profesional, ai deja tot ce ți-ai fi putut dori, ai casă, mașină, job în ascensiune, copii, vacanțe și totuși nu înț...

08/10/2025

Gestionarea anxietății de separare în perioada de acomodare la grădiniță.

👶În educația timpurie, unul dintre cele mai des întâlnite fenomene este anxietatea de separare.
Ea nu este o problemă de comportament și nici un semn de „răsfăț”. Este o etapă firească a dezvoltării emoționale a copilului, care reflectă legătura sănătoasă dintre copil și persoana de atașament.
Înțelegerea și gestionarea acestei etape sunt esențiale pentru bunăstarea emoțională a copilului și pentru o adaptare reușită la mediul educațional.

🧠Cum se manifestă anxietatea de separare?

➡️ Copilul plânge sau protestează intens în momentul despărțirii de părinte;
➡️ Refuză să intre în sala de grupă sau se agață de adultul de referință;
➡️ După plecarea părintelui, poate rămâne agitat sau poate manifesta retragere și tăcere;
➡️Uneori apar și reacții fizice: dureri de burtă, dureri de cap, somatizări;
➡️ Copilul poate prezenta regresii temporare – somn neliniștit, refuzul hranei, pierderea unor achiziții deja consolidate (controlul sfincterian, limbajul).

Aceste comportamente nu indică o problemă, ci arată că despărțirea este percepută ca un stres major pentru copil și că el are nevoie de timp și sprijin pentru a învăța să facă față situației.

😲De ce apare anxietatea de separare?

Copilul mic nu are încă o reprezentare internă stabilă a adultului – atunci când părintele dispare din câmpul vizual, copilul simte că „nu mai există”.
Apoi atașamentul față de adultul de referință este foarte puternic, iar despărțirea activează teamă și nesiguranță.
În același timp mediul nou (creșa, grădinița) aduce mulți factori de noutate: persoane necunoscute, reguli noi, spații diferite. Pentru copil, toate acestea pot fi copleșitoare.

🧑‍🧑‍🧒‍🧒Părinții au un rol esențial în gestionarea despărțirii:
🤍 Să creeze ritualuri de despărțire scurte și previzibile (o îmbrățișare, o frază repetată constant: „Ne revedem după somnul de prânz”).
🤍 Să transmită încredere și calm – copiii simt imediat anxietatea părinților; un adult ezitant sau nesigur îi amplifică teama.
🤍 Să evite plecările pe furiș sau promisiunile false („Mă duc doar până la ușă”), pentru că acestea cresc nesiguranța.
🤍 Să ofere copilului obiecte de tranziție – o jucărie preferată, un obiect cu miros familiar – care îi aduc alinare.

👩‍🏫 Ce rol au educatoarele?
❤️ Să primească copilul cu disponibilitate emoțională, contact vizual, voce caldă, răbdare.
❤️ Să asigure un mediu predictibil: rutine clare, program stabil, reguli explicate cu blândețe.
❤️ Să creeze relații individuale de încredere – fiecare copil are nevoie să simtă că este văzut și important.
❤️ Să colaboreze strâns cu părinții: să ofere feedback sincer, să normalizeze emoțiile copilului și să transmită mesaje coerente cu familia.

Atunci când anxietatea de separare este înțeleasă și însoțită cu empatie, copilul învață treptat că despărțirea este temporară și că mediul educațional poate fi un loc sigur, unde poate explora, învăța și relaționa.
Acest proces consolidează: autonomia copilului, capacitatea lui de reglare emoțională, încrederea în sine și în ceilalți.

Anxietatea de separare nu este un obstacol, ci o oportunitate de creștere. Ea ne reamintește, ca părinți și educatori, cât de mare este responsabilitatea noastră în a crea un cadru de siguranță emoțională.
Copilul învață să facă față despărțirilor nu prin forțare, ci prin prezența noastră calmă, prin consecvență și prin relații de încredere.
( Text preluat- Iulia Dobre)

02/10/2025

🌍 Octombrie – Luna conștientizării Sindromului Down

🗓️În fiecare an, luna octombrie ne reamintește cât de important este să vorbim despre acceptare, incluziune și respect pentru diversitate.

Persoanele cu Sindrom Down sunt iubitoare, dornice de interacțiune pozitivă și pline de povețe pentru noi, familiile, terapeuții, profesorii și colegii lor!
📚 Educația noastră, ca si apropiați, începe cu empatie, solidaritate și dorința de a construi o lume mai bună pentru fiecare copil.

🕊️ Atitudinea noastră face diferența! Noi facem diferența prin blândețe, bunătate și sprijin!

28/09/2025

Lasă, că te descurci tu. Ești o femeie puternică!” este un mesaj care sună a încurajare, dar care nici nu ajută și poate răni adânc.
De ce nu ajută?
Pentru că în spatele acestor cuvinte se ascunde neputința noastră de a fi prezenți, de a asculta, de a susține cu adevărat.
Pentru că, atunci când îi spui unei persoane deja copleșite că trebuie să ducă totul singură, poate fi lipsit de empatie și grijă cu toată buna ta intenție!
Pentru că îi confirmi și că nu e loc pentru slăbiciuni sau nevoi și ca tu nu ești dispus să ajuți!

Uneori, cel mai bun ajutor nu e un sfat sau o resemnare ambalată frumos, ci o întrebare simplă și caldă:
“Cum pot să fiu lângă tine?”
“Ce ai nevoie acum?”
“Vrei să stăm împreună 10 minute în liniște?”
“Vrei să vin până la tine?”

Ajutorul real nu vine din vorbe mari, ci din gesturi mici, din prezență, din privirea care spune:
„Nu trebuie să te descurci singură. Sunt aici.”
Uneori o mamă copleșită are nevoie să-i stea cineva cu copiii câteva ore, sau poate are nevoie de bani pentru hrană sau de ajutor la treburi! Alteori are nevoie de o prietenă sau de un somn bun.
Dacă ai în familia ta o mamă tânără, sun-o și întrebă de ce are nevoie, fii parte satul ei și al copilului ei!
Știi și tu ca este nevoie de un sat întreg ca să crești un copil!
Răspunde-i la întrebări dacă ți le pune, și nu-i spune “o să vezi ca totul va fi bine și o să știi instinctiv ce ai de făcut!” Pentru ca atunci când ești la început de drum nu știi, te întrebi, te zbați și ai nevoie de sprijin, de răspunsuri și de ajutor. Și de somn! Și de un duș în liniște!
Și uneori poate chiar n-ai soluții, dar poți sa asculți și poți fi un sprijin.
Și asta face diferența între a merge mai departe sau a renunța în tăcere, singura!

Asta face Fundatia ASSA, sprijină mamele și copiii din zonele vulnerabile! O să mă mai auziți povestind despre femeile care sprijină comunitățile de femei pentru ca este minunat să cunoaștem aceste femei care schimbă mentalități, destine și vieți de femei.
Și dacă m-ai citit până aici te invit să intri pe pagina fundației, să urmărești și și sa vezi de proiecte frumoase au!

27/09/2025

Mulțumim pentru cadoul deosebit!

✨ Un cadou cu suflet pentru un psiholog ✨

Am pregătit un dar special, plin de simboluri și emoție: un tablou brodat manual, cu semnul psihologiei împletit în flori și cuvinte de încurajare.

🔹 „Din adâncurile haosului interior, omul poate ridica tridentul puterii pentru a-și stăpâni propria minte.”

Un mesaj care reflectă misiunea și puterea unui psiholog – aceea de a ghida oamenii spre echilibru, încredere și liniște interioară. 💙

Un cadou unic, pentru un om care transformă vieți. 🙏🕊️