11/06/2025
Când un elefant trebuie transportat cu avionul dintr-o țară în alta — de exemplu, din India în Statele Unite — îi pun... pui în cușcă.
Da, ați citit bine: pui minusculi.
De ce?
Pentru că, în ciuda dimensiunilor sale impunătoare, elefantului îi este teamă să nu-i rănească. Din acest motiv, pe tot parcursul zborului, rămâne perfect nemișcat, pentru a nu risca să zdrobească nici măcar unul.
Așa își menține avionul echilibrul. Și este, de asemenea, prima dovadă a naturii sale nobile.
Fascinați de acest comportament, unii oameni de știință au studiat creierul elefantului.
Au descoperit prezența celulelor fusiforme, neuroni extrem de rari, prezenți și la oameni. Acestea sunt cei legați de conștiința de sine, empatie și percepție socială.
Cu alte cuvinte, elefantul nu este doar fizic mare : este și emoțional. Simte, înțelege și acționează cu o înțelepciune tăcută.
Leonardo da Vinci, profund fascinat de natură, a scris despre el:
„Elefantul întruchipează rectitudinea, rațiunea și cumpătarea.” Și a adăugat:
Intră în râu și se scaldă cu un fel de solemnitate, ca și cm ar vrea să se purifice de orice rău.
Dacă întâlnește un om rătăcit, îl însoțește cu blândețe spre calea cea dreaptă.
Nu merge niciodată singur: întotdeauna în grup, întotdeauna condus de un lider.
Este modest.
Se împerechează doar noaptea, departe de turmă, și înainte de a se întoarce la semenii săi, se spală.
Și dacă întâlnește o turmă în drum, o mișcă delicat cu trompa, pentru a nu răni pe nimeni.
Dar ceea ce este mai emoționant decât orice altceva este acesta:
când elefantul simte că se apropie sfârșitul, se îndepărtează de turmă și merge să moară singur, într-un loc retras.
De ce face asta?
Pentru a-l scuti pe cel mai mic de durerea de a-l vedea murind.
Din modestie. Din compasiune. Din demnitate.
