Cabinet individual de psihologie Ciobanu Ana-Maria

30/04/2026

M-am oprit într-o pauză să fotografiez acest desen căci gândul m-a dus la timpul care a trecut de când vin la .....cum au crescut copiii aceștia, câte provocări le-a adus la unii dintre ei viața....

În fiecare clasă nu este vorba doar despre lecții, teme sau note.
Cresc copii. Cu emoții, cu întrebări, cu nesiguranțe, cu visuri.
Cresc relații. Prietenii care se leagă, cuvinte care apropie… sau care pot răni.
Cresc încrederea și curajul de a fi tu… sau frica de a nu fi acceptat.

Educația nu este doar despre predare , ci și despre ceea ce așezăm în sufletul unui copil, noi „oamenii mari”.
Despre cm îl facem să se simtă atunci când vorbește, greșește, încearcă din nou.

Pentru că, dincolo de materii, fiecare copil pleacă dintr-o clasă cu o poveste despre sine:
„Sunt suficient?”
„Sunt văzut?”
„Contează ce simt?”

Și mă gândesc că rolul nostru ca adulți este și să avem grijă ca povestea care crește acolo să fie una în care copilul se simte în siguranță, valorizat și acceptat.

în fiecare sală de clasă crește o poveste......
Întrebarea este: ce fel de poveste ajutăm noi să se scrie?

25/04/2026

Din perspectivă psihologică, omul nu este construit pentru a trăi în izolare ci în relație. Nevoia de apartenență este o nevoie fundamentală, la fel de importantă ca siguranța sau hrana-avem nevoie să simțim că aparținem unui grup, că suntem văzuți, recunoscuți și importanți pentru cineva, că facem parte dintr-un „noi”.
Este important să facem o diferență:Putem fi singuri fără să fim izolați… și putem fi înconjurați de oameni, dar să ne simțim profund singuri.Singurătatea nu ține doar de prezența fizică a celorlalți, ci de calitatea conexiunii.
Calitatea conexiunii nu apare automat doar pentru că suntem în jurul altor oameni. Ea se construiește în interiorul relațiilor, prin autenticitate, siguranță emoțională și disponibilitatea de a fi cu adevărat prezenți unii pentru ceilalți. Și asta inseamnă de fapt o comunitate autentică. Avem nevoie de comunitate pentru că ea ajută să ne reglem emoțional, ne oferă validare, ne ajută să ne construim identitatea și să găsim sens.
Și totuși, trăim într-o perioadă în care comunitățile se fragilizează. Suntem mai mobili, mai independenți, mai conectați digital… dar paradoxal, mai deconectați emoțional.
Apare ceea ce numim alienare — sentimentul că nu mai aparținem nicăieri. Însă comunitățile nu dispar pur și simplu. Ele se pierd atunci când oamenii nu mai investesc în ele. Când nu mai există salutul, micile conversații, implicare și atenția față de celălalt și de spațiul pe care îl împarți, inițierea contactului, începe să se instaleze distanța dintre oameni. Nu una vizibilă neapărat, ci una emoțională. Iar în timp, această distanță se transformă în indiferență. Și din indiferență apare acel sentiment tăcut că nu mai aparții nicăieri.

La ce duce asta? Ce se întâmplă cu oamenii care experimentează astfel de situații?
Fiți alături de noi, pe undele , unde Munteanu Mihaela Steliana me provoacă să ne întîlnim ca între prieteni.

Comunitatea nu este un loc. Este o relație vie, care se construiește și se întreține… în fiecare zi, prin fiecare dintre noi.

23/04/2026

Prima parte a zilei de joi este petrecută într-o comunitate dragă mie, alături de elevii Școlii Gimnaziale Oțeleni. Din luna Ianuarie a acestui an, m-am alăturat echipei care este implicată în proeictul proiect finanțat și susținut de , prin care se oferă consiliere psihologică, consiliere în carieră pentru elevii aflați in risc de abandon școlar, selectati la recomandarea cadrelor didactice îndrumatoare, în funcție de nevoile identificate la nivel individual.
Sunt peste de 20 de elevi din ciclul gimnazial și aproximativ 20 de copii din ciclul primar pentru care, săptămână de săptămână se urmărește prin intervenții psihologice și psihoeducaționale:

-Creșterea motivației scolare;
-Îmbunătățirea stimei de sine;
-Dezvoltarea abilităților socio-emoționale;
-Sprijin în clarificarea intereselor vocaționale;
-Prevenirea abandonului școlar;
-Susținerea integrării și adaptării școlare;

Dincolo de obiective și intervenții, fiecare întâlnire este despre relație, încredere și siguranță emoțională. Despre a fi acolo, consecvent, pentru un copil care are nevoie să fie văzut, auzit și înțeles.

Schimbările nu apar peste noapte, dar pas cu pas, fiecare progres — oricât de mic — devine o resursă interioară care poate face diferența pe termen lung.

Cred cu tărie că, atunci când un copil primește sprijinul potrivit la momentul potrivit, își poate rescrie parcursul — cu mai multă încredere, sens și curaj.

18/04/2026

Trăim într-o perioadă în care suntem expuși constant la informații despre război, crize economice, scumpiri sau instabilitate. Creierul nostru nu a fost construit pentru acest tip de bombardament continuu.
Ce se întâmplă psihologic cu noi?
Din punct de vedere psihologic, apare ceea ce numim “stres cronic de fond”.
Nu suntem în pericol direct, dar creierul percepe amenințarea ca fiind constantă,ceea ce activează:

-anxietate difuză
-iritabilitate
-oboseală emoțională
-senzația că “ceva rău urmează să se întâmple”
Este un mecanism legat de tendința creierului de a acorda mai multă atenție informațiilor negative decât celor pozitive.
Ce se întâmplă la nivel social?
Din perspectivă sociologică, vorbim despre un fenomen de contagiune emoțională colectivă.
Oamenii preiau anxietatea unii de la alții,
discută predominant despre probleme,
își confirmă reciproc fricile.
Se creează o realitate percepută mai amenințătoare decât cea trăită direct.
Mass-media contribuie prin accentul pus pe știri alarmante — nu din rea intenție, ci pentru că acestea captează atenția.
Ce ar trebui să urmărim, de fapt?
Nu putem controla contextul global, dar putem controla relația noastră cu informația.
Fiți alături de și ,la emisiunea Wk-end cu prieteni ,pentru a povesti despre ceea ce este necesar să avem în vedere pentru a ne menține starea de bine.
O lume agitată nu trebuie să însemne o minte agitată.
Nu putem opri știrile, dar putem decide cât spațiu le acordam în viața noastră.

28/03/2026

Am iesit acum cateva minute din emisiunea "Wk-end cu prieteni"unde am povestit cu si invitata ei,dna profesor Hurdelea despre un subiect care privește întreaga societate.
Pornind de la numeroasele cazuri de suicid in rândul adolescenților care sunt aduse in atentia noastră din ce in ce mai des, am vorbit despre importanta consilierii psihologice in scoli si despre a fi cat mai aproape de adolescentii noștri fie ca suntem parinti,fie ca suntem cadre didactice.
Copiii nu ajung la gesturi extreme dintr-o singură cauză. Este o acumulare de durere nevăzută....pe care "cineva"( adica noi,societatea)nu reușește defel sa o vadă.
Subiectul acesta ne privește pe toți si critica îndreptată cand înspre cadrele didactice cand înspre parinti, nu ne ajuta in nici un fel.
Va invit sa va întrebați fiecare dintre dvs , ce puneți in mintea şi in sufletul copilului dvs zi de zi? Fie ca sunteți parinte,fie ca sunteți profesor, contează sa va întrebați cm contribuiți la sprijinul noii generații.

28/02/2026

https://youtu.be/5qWFGSRD2nI?si=z0UBfS2fpl9L8A4J

Ascultând interpretarea Laurei Pausini la Festivalul de la Sanremo a bine cunoscutei melodii a lui Michael Jackson "Heal the World" m-am gandit cm militam noi pentru o lume fără război insa rareori vorbim despre războiul interior care precede orice conflictul exterior. Acest mesaj frumos al melodiei care îndeamnă la vindecare, la a face lumea un loc mai bun pentru noi și pentru cei care vin d**a noi, ar trebui sa ajungă in miezul conștiinței noastre, sa ne invite la un exercitiu de metacognitie -sa ne intrebam, unde purtam propriile noastre fronturi interioare si cat de dispuși suntem sa le confruntam cu onestitate?
Ce am facut eu astazi bine pentru mine?Si ce am facut eu astazi bine pentru ceilalți?
Pentru ca vindecarea nu începe la nivel global. Ea începe la nivelul autoreglarii zilnice. In limitele pe care le respectam, in felul in care gestionam impulsul de a răni, de a judeca,de a domina.
Haideți alaturi de la "Wk-end cu prieteni" pe undele ,sa povestim mai multe despre ce se intampla atunci cand uitam sa ne intrebam daca ,in fiecare zi a vieții noastre contribuim la vindecare sau la fragmentare?

https://www.raiplay.it/programmi/festivaldisanremo - Al Festival di Sanremo 2026, Laura Pausini canta "Heal the World", accompagnata dal Piccolo Coro dell'An...

21/02/2026

Astazi, la " Wk-end cu prieteni" vorbim alaturi de@munteanumihaelasteliana despre o relație aparent simpla dar profund formativa: relatia dintre copil si animalul de companie. Dincolo de joaca si dragalasenie,aceasta legatura poate fi considerata adevărata scoala a empatie,a responsabilității a reglării emoționale.
In psihologia dezvoltării, modul in care un copil se raportează la animal, ne spune multe despre felul in care învăța sa simtă, sa aibă grija si sa se conecteze emoțional. Iar atunci când apar comportamente de cruzime față de animale ,acestea nu sunt simple " năzbâtii" ,ci pot fi semnale importante despre lumea emoțională a copilului.

20/12/2025

https://www.facebook.com/share/p/1ZddbfSMZZ/

20/12/2025

Nu știu cm a fost pentru dvs ziua de astăzi ,pentru noi a fost o zi încărcată de sens, curaj și entuziasm.
Atelierul " Să ascultăm ce spune corpul meu " a fost un spațiu sigur pentru copiii care au participat ,un spațiu în care nu a existat " corect" sau " greșit" ,ci autenticitate. Atelierul avut ca obiectiv principal dezvoltarea conștientizării emoționale și corporale – o competență esențială pentru sănătatea psihică pe termen lung.
În practica psihoterapeutică, știm că mindfulness-ul nu înseamnă relaxare superficială, ci capacitatea de a fi prezent cu propriile trăiri, fără judecată. Pentru copii, acest lucru este fundamental: a învăța să observe ce simt în corp, ce emoții apar și ce mesaje transmit acestea, înainte ca reacțiile să devină comportamente dezadaptative.
Un accent important al atelierului a fost pus pe limite – nu ca formă de constrângere, ci ca expresie a siguranței și a respectului de sine. Copiii au învățat că limitele sunt sănătoase, că au dreptul să spună „nu” și că pot recunoaște semnalele corpului atunci când o limită este încălcată.
Am oferit informații clare despre emoții, despre rolul lor și despre faptul că nicio emoție nu îi face „răi” sau „nepotriviți”. Furia, frica, tristețea sau dezamăgirea nu sunt probleme în sine, ci semnale care au nevoie de înțelegere și reglare, nu de reprimare.

Eu consider esențial ca un copil să învețe devreme că emoțiile nu trebuie negate sau pedepsite, ci recunoscute și integrate.
Un copil care știe ce simte și de ce simte are șanse mult mai mari să devină un adult echilibrat, capabil de relații sănătoase și autoreglare emoțională.

Felicit părinții care au înțeles că acesta nu este doar un atelier, ci un cadou profund pentru copii – o investiție reală în echilibrul lor emoțional și în relația cu ei înșiși.

14/12/2025

14/12/2025

https://www.psihologanamariaciobanu.com/post/zgomotul-care-tine-viata-aproape

Sa fie cu sens si inspiratie pentru tine,draga cititorule

Ma uit la supraaglomerarea aceasta in care alegem sa traim Craciunul si ma intreb: de ce anume ne tine ea, de fapt, la distanta?Poate ca tine la distanta de noi linistea. Iar linistea, pentru multi dintre noi, nu e un spatiu sigur. In liniste apar emotii neinchise, doruri vechi, goluri pe care le-am...

13/12/2025