21/07/2025
Sergiu TOMA
·
Ce-ar fi dacă, de mâine, regula în divorț ar fi că toți copiii rămân cu tata?
Ca terapeut de cuplu și familie, văd în fiecare săptămână urmele adânci lăsate de divorț: în femei epuizate, în bărbați confuzi, în copii cu inimi împărțite între două lumi.
Dar, poate mai subtil, văd și o întrebare care nu e rostită cu voce tare:
Unde este tatăl?
Nu juridic. Nu biologic.
Ci în mod emoțional.
În momentul în care se desface căsnicia, unde dispare tatăl din viața copilului?
Ce-ar fi dacă am întoarce totul pe dos?
Dacă de mâine, într-un scenariu radical, am decide ca regula de bază să fie: copiii rămân cu tata?
Unii ar spune că ar fi o nedreptate — și ar avea dreptate.
Dar femeile trăiesc această nedreptate tăcută de zeci de ani.
Alții ar spune că tații nu sunt pregătiți — și, din păcate, ar avea dreptate.
Dar și femeile au fost „nepregătite” când au fost lăsate singure, după separare, cu traumele lor și ale copiilor.
Ce-ar declanșa această inversare de paradigmă?
1. Bărbatul nu s-ar mai putea ascunde în spatele mitului: „Eu aduc banii, ea crește copiii.”
Ar fi nevoit să devină tată cu prezență afectivă, nu doar financiară.
Să stea. Să asculte. Să învețe să conțină.
2. Femeia ar fi eliberată de povara unei maternități solitare.
Ar avea șansa să respire, să-și reconstruiască viața, să își vindece rănile de femeie — nu doar de mamă.
3. Copilul ar cunoaște, poate pentru prima dată, un tată care nu mai este doar „vizitator de weekend”.
Ci o figură afectivă profundă, stabilă, umană.
Dar în adâncime, întrebarea e alta:
Când vom înceta să tratăm părinții ca fiind ierarhici — unul “natural”, celălalt “accesoriu”?
Sistemic vorbind, copilul are nevoie de ambii părinți.
Nu de o mamă omniprezentă și un tată-fantomă.
Nu de un tată erou și o mamă sacrificată.
Ci de două inimi umane, imperfecte, prezente.
Nu propun să schimbăm legea.
Ci să schimbăm conștiința.
Să facem din această întrebare un exercițiu de vindecare socială:
• Ce rol joacă tatăl în viața copilului?
• Cât din această responsabilitate este evitată cultural de bărbați și atribuită structural femeilor?
• Ce-ar însemna ca bărbatul să fie emoțional disponibil cu aceeași seriozitate cu care e „responsabil financiar”?
Dacă ai un fiu, întreabă-te:
Îl pregătesc să fie doar un furnizor? Sau și un tată conținător?
Dacă ai o fiică:
Îi ofer un model de tată care va ști să rămână, să iubească, să protejeze – chiar și după despărțire?
Nu ne trebuie o revoluție juridică.
Ne trebuie o revoluție relațională.
Iar aceasta începe cu bărbați care aleg să rămână — nu pentru că îi obligă legea, ci pentru că îi cheamă inima.
