Clinica Veterinara Lempes - Brasov

27/03/2022

Pe lângă multe lucruri interesante din activitatea unei clinici veterinare, care ar putea fi amintite spre curiozitatea cititorilor, aztăzi doresc să public pe această cale în cadrul paginii noastre, câteva gânduri în completarea evenimentelor din zilele noastre și a existenței în general.

Srisoare cu gânduri pentru noi toți, dar și pentru unii în afară de noi


Știm cu toții ce bine este când te trezeși dimineața, odihnit și limpede-n gândire, cu simțurile vii, cu simpla bucurie a existenței – când ziua începe cu bine și soarele îți luminează camera, cu acele culori de galben cald, pe care le așteptai de mult, iar tu simți că viața e frumoasă și (totuși) merită trăită din plin.
Apoi te uiți prin fereastră, la cer și poate că o vreme nu te mai gândești la nimic, până ce venind de undeva apare un stol de păsări, zburând fericite - în trecere le urmăreși cu privirea, le admiri și-ți spui, ce minunate sunt toate, ce bine este să te bucuri de libertatea gândurilor și a trăirilor.
Pe neobservate te duci cu gândul mai departe, conștientizând că pe lumea asta echilibrul și normalitatea de fapt ne sunt date în mod firesc de natură și că ne putem considera privilegiați putând participa la spectacolul fascinant a tot ce înseamnă viață ...
Dar apoi, puțin mai nedumerit și încruntat, uitând de soare și păsări, îți vine un alt gând și te întrebi, că dacă cele amintite înseamnă normalitarea, atunci de fapt cm stau lucrurile cu socitatea, falsă și frecvent nedreaptă, în care omul în toate tipurile a înțeles greșit sensul și modul existenței, o lume a așa-zisei civilizații, care în final încurajează acceprarea anormalității și a nonvalorilor. Sunt oare aceste manifestări împotriva bunului simț și a unei vieți ponderate însușiri proprii ființei umane în general, sau sunt doar unii printre noi, care cu pricipii greșite bazate pe tradiții bolnăviciose, vor cu orice preț un statut special cu drepturi exclusive, pe care se consideră îndreptățiți de a le avea, pentru binele lor nejustificat, spre dezamăgirea sau disperarea celorlalți?
Au fost și sunt mereu probleme mari cu ființa umană.
Cu concepții și diverse credințe ciudate, cu scopuri și planuri exagerate, cu concurența și dorința dominației dusă la extreme, cu societatea orientată doar spre profit – soarta omenirii pare să fie în pericol.

Am trăit în gând printre sclavii din Babilonia și am văzut viața imorală din palatul lui Nabuconodosor.
Am fost martor al vremurilor din timpul egiptenilor, fiind uimit de neleguirile faraonilor.
În Grecia armatele se întreceau în grele războaie, iar pentru interesele celor la putere, pe bunul lor plac, a fost condamnat la moarte chiar și Socrate.
În acele vremuri, precum asemenea zilelor noastre, cu toată filozofia unor oameni de seamă și efortul lor spre înfăptuirea unei atitudini cu demnitate, umanitate și curaj față de greutățile și suferințele vieții, sau cu dorința de libertate spirituală și sufletească, ca măsură împotriva neajunsurilor și a nedreptății, s-a întâmplat mai târziu la Roma, că împăratul Nero, îl trimite la moarte și pe Seneca.
A venit evul mediu, omenirea a fost chinuită existențial și limitată la credință, cu acceptarea unei gândiri supuse, religia devenind măsura vieții pentru omul de rând și statut social pentru cei cu privilegii. Foametea, bolile, violența au marcat viața și concluzia era că nu supraviețuiește decât cel puternic. Astfel puterea era dorită ca măsură și ca scop, ce se obținea prin lege, supunerea la credință sau prin represiune, iar valoarea omului a fost dată în mare parte de înavuțire.
Desigur, în acest sens s-au unit cei lacomi și au legiferat metode de exploatare spre binele lor – și fie împărat sau cardinal, au construit castele și palate, o lume pe meritul lor, susținute prin dogmele credinței sau cu forța armelor.
Împărații și nobilimea se concurau între ei, căci epatarea este o trăsătură caracteristică omului la bine, ducând războaie cu scopul de a cuceri teritorii și bunurile altora și de a fi la putere cu orice preț.

„Evoluția” a venit și ea, căci s-a trecut de la sabie la gloanțe și de aici începând, cu arme tot mai eficiente, dorința dominației se amplifică.
Omul prinde aripi și ulterior, descoperind alte continente nu se mai mulțumește cu propriile bogății, le invadează cu scopul de-a le însuși resursele, care s-au putut obține fără efort prea mare și fără a da socoteală, de la cei care nu le puteau apăra.
Tehnica în continuă dezvoltare dă treptat și mai mult curaj omului - Bărbatul din toate vremurile nu stă potolit, el vrea mereu mai mult decât ce este necesar și nu renunță până ce nu se implică în acțiuni frecvent inutile și distructive.
Așa se ridică cei „mari și importanți”, care de multe ori sunt apreciați și admirați în mod nejustificat, precum a fost Napoleon pe scena istoriei. M-am imaginat trăind în acea perioadă, urmărind-ul în tot ce a fost și a făcut, fără să fi găsit ceva demn de laudă în faptele sale. Dar totuși este de amintit, că prin Napoleon poporul francez își venera grandoarea dorită și Franța capătă o imagine mai impunătoare în istoria Europei.
Acest om orbit de dorința puterii, cu o capacitate ieșită din comun de a anima poporul și armatele, considerat genial chiar și de contemporani, a ajuns de fapt victima propriului fanatism, care pentru glorie a dus la moarte zeci de mii de soldați, cu convingerea că va reuși să cucerească întreaga Europă, ca în final să fie nevoit să suporte umilința eșecului militar, politic și uman.

Perioada evului mediu era a monarhiilor, în care cu toate neajunsurile umane sau economice, puterea se organiza în limitele statelor naționale. Acest aspect al unității sub aspect național și cultural avea la acea vreme o mare semnificație, unitate existentă și în zilele noastre, menținută cu greu, dar care nu mai este agreată de puterea mondială actuală, care dorește cu orice preț desfințarea structurlor statale și mai ales naționale.
Dar sfârșitul monarhiilor se apropia, pentru că puterea economică a regatelor, care în mare parte a fost sub controlul monarhiei, prin dezvoltarea industrială a secolelor XVIII-XVIX, ajunge să fie concurată sau depășită de profiturile tot mai mari ale unora, care îmbogățiți de curând sau în perioadele precedente, dispunând de o putere financiară și o poziție socială tot mai importantă, s-au simțit incomodați în interesele lor de structura monarhică și casa regală.
Aceasta a fost perioada istorică când s-a consolidat în umbra monarhiilor noua structură a puterii, organizată și condusă de oameni fără titluri regale dar cu un mare potențial financiar, cu interese doar personale și nicidecum naționale, iar monarhiile, desigur cu ale lor imperfecțiuni dar totuși bine conturate, au fost declarate structuri învechite, treptat dezbinate și în final desființate de cei care au preluat puterea pe neobservate, recurgând în acest sens la cele mai subtile metode, generând în acest scop inclusiv conflicte civile sau militare, rebeliuni și revoluții.
Astfel, puterea ajunge încă de pe atunci în mâinile unora, ale căror origini și concepții se regăsesc în trecutul istoric mai îndepărtat și care au fost întemeietorii acelor familii și organizații, despre care omenirea a început să ia cunoștiință într-un târziu și care conduc de fapt lumea și în prezent.

În perioada care a urmat, mai ales după 1900, prin industrializare lumea se schimbă într-un mod fără precedent. Prin invenții și dezvoltare tehnică, prin profitul și îmbogățirea care se realizează mult mai ușor, numărul celor foarte înstăriți crește și omul devine tot mai încrezut în puterile lui, tot mai nesătul și cu planuri pe măsură.
Desigur, posibilitățile tehnice avansate vor schimba situația și din punct de vedere militar, căci omul din păcate se pare că nu poate trăi fără arme și ambiții agresive. Se inventează și se fabrică arme din ce în ce mai performante – și ce „realizări” grozave, ce mai succese nemaipomenite, ce mândrie a bărbaților, ce înfăptuiri spre mărire națională, la care concurența și dorința de profit dau un impuls și mai mare. Iar omului precum știm va dori tot mai multă putere, folosind fără ezitare tehnica în scopul unor noi cuceriri. Ca urmare nu este de mirare, că în asemenea condiții, cu posibilități aparent nelimitate, nu întârzie să se ridice spre „faimă și nemurire” unii ca Adolf Hi**er sau alții ca el dar mai puțin celebrii. Animarea populației cu mijloacele propagandei false spre cel mai „măreț” scop al istoriei de până atunci, imaginată în mod aberant de Hi**er, ca fiind expansiunea națiunii germane, justificată prin concepția de superioritate și pusă în aplicare prin adepți entuziaști, oportuniști sau cu convingeri, a funcționat negreșit și de această dată și începe Al Doilea Război Mondial.
Dar în cele din urmă evenimentele se finaliză ca de atâtea ori în cursul istoriei: Hi**er, cu convingerea bolnăvicioasă că va reuși să cucerească Europa, a fost nevoit și el să suporte eșecul pe plan militar, politic și uman. Dar dacă pentru orgoliile lui Napoleon au murit aproximativ 1,5 milioane de oameni și în Primul Război Mondial 10 milioane – nu i-a fost omului destul, dotat și mai bine, orbit de dorința succeselor, cu performanțele noilor tehnici militare, având convingerea că scopul și faptele sunt întemeiate, urmau să moară în Al Doilea Război Mondial 70 de milioane de oameni.

Ulterior, cu dorința unei perioade de liniște după mulți ani de război și mizerie, se va înființa în mod permisiv o societate de bunăstare pentru o parte a lumii și o societate mai restrictivă pentru alții, ca experiment social și economic, numit comunism.
Apoi, când a fost să fie momentul, dispare comunismul, cu impresia naivă că noi l-am înlăturat – și se întâmplă toate acestea mereu cu convingerea că trăim într-un cadru democratic, unde există libertate și omul are un cuvânt de spus, unde totul decurge cu bune intenții spre binele nostru.

Ne putem pune întrebarea, oare nu ar trebui ca omul să trăiască în mod firesc doar după câteva reguli simple, fără ideologii, regimuri și sisteme politice, care nu servesc defapt decât controlul omenirii?

Anii trec, înarmarea continuă și cu performanțe tehnice inimaginabile, în perioada 1900-2020 au loc aproximativ 150 de războaie sau acțiuni militare doar numai din parte Statelor Unite ale Americii.

În acest cadru, cu privire la arme și acțiuni militare, doresc să fac referire la costurile acestora. Să ne gândim că dacă am fi mai ponderați, mai pașnici, mai cinstiți, cu dorința unei situații materiale desigur bune dar nu excesive în mod inutil, ne putem imagina că din cheltuielile omenirii pentru înarmare, câte s-ar mai putea realiza pe plan global în scopul bunăstării și a unei vieți la un nivel mai evoluat, ca dovadă a faptului că într-adevăr omul este o ființă superioară – pentru ca atunci când ne plimbăm pe planetă, să vedem o lume civilizată peste tot, fără sărăcie sau condiții de viață mizere pe de o parte și snobism dezgustător, opulență de prost gust pe de altă parte (menționez că termenele „civilizat-civilizație” nu se suprapun cu noțiunile de „dezvoltat” sau „bunăstare”).
Dar dimpotrivă, puterea financiară concentrată în mâna celor care conduc, realizată prin sistemul mondial de exploatare legiferată, este folosită pentru concurența internațională la nivel înalt, iar banii însușiți sunt cheltuiți în scopul dominației cu orice preț, cumpărând portavioane cu valore în medie de 10 miliarde USD, submarine cu 4 miliarde USD, avioane de război cu 150 milioane USD, tancuri de 10 milioane USD, fabricând rachete, bombe, arme biologice de care nici n-ați auzit, bombe nucleare, la prețuri pe care nu are sens să le amintim, iar pentru timpul liber iahturi, sau chiar submarine personale, cu prețuri între 100-200 milioane USD – toate folosite spre „pacea lumii”, spre „siguranța și sănătatea noastră”. Se mai pot adăuga la toate acestea cheltuielile foarte „profitabile” pentru studiul spațiului cosmic, de pacă omul ar urma în curând să cultive grâul pe Marte.
Dacă înmulțim numărul total al acestor obiecte prețioase existente cu valoarea lor, adăugând și altele pe care nu le putem aminti toate, vom înțelege mai bine starea lucrurilor pe plan financiar în economia mondială, respectiv noțiunile de bogăție și sărăcie ...
În concluzie mă întreb, omul este chiar atât de pervers și vrem să continuăm tot așa mai departe cu idea că comerțul cu arme asigură pacea lumii? Poate că cetățeanul de rând este naiv în privința problemelor pe scară planetară, dar eu totuși am convingerea că ar fi mai simplu și benefic dacă omul și-ar schimba concepțiile – însă acest lucru cred că nu se dorește sau nu va mai fi posibil, căci se pare că pe planetă există cel puțin două lumi distincte.
Ca urmare a celor amintite, treptat și inevitabil ne trezim într-un impas economic, social și uman din care nu se știe cm vom ieși, iar cei care ne conduc în realitate, pe care nu-i știm prea bine pentru că nu se expun public, inventează din nou spre rușinea speciei umane scenarii și teorii aberante, încadrate în mod „inteligent” în conceptul de „Noua Ordine Mondială”.

În esență, pe parcursul istoriei este vorba doar despre cele amintite și de multe alte evenimente similare – sau eventual ne putem referi la realizări de artă și cultură, ca dovadă a spritualității unora și a dorinței de frumos. În privința culturii valorile s-au realizat cu greu, preocupările în acest sens fiind nerentabile financiar. Dar este și mai trist faptul, că precum se pare, în zilele noastre aceste valori își pierd treptat tot mai mult din semnificație, scade sau dispare interesul față de cultură, iar valorile autentice sunt înlocuite cu nonvalori de cea mai proastă calitate.

Putem concluziona că pe pacursul secolelor dorința de putere și exploatarea au mers mână în mână și că în fond nu am evoluat prea mult. Concepția omului din păcate este aceeași și în zilele noastre, sau mai rău de atât, căci se pare că în decadența planificată uită de valorile adevărate pe care le-a realizat în trecut, punând preț doar pe valori tehnice și materiale, asimilând concepte și ideologii greșite, neobsevând că a ajuns să fie needucat, dezinformat, lipsit de principii și demnitate, acceptând pasiv chiar și măsurile sau represiunile aberante ale vremurilor pe care le trăim.

Când se va deștepta omul, ca cei la putere să renunțe la falsuri, minciună și la militarismul cu care le susțin, dându-și seama că suntem pe o cale greșită și că pentru profitul zilei de azi ne vindem viitorul – când se va lumina omul de rând, să înțeleagă că este mințit dintotdeauna și că în dorința realizării unei societăți ponderate este timpul să ia atitudine, pentru că omenirea este în pericol?

Mă întreb, pe ce lume m-am născut, de-mi pare sau sunt tot mai convins, că atât socitatea în ansamblul ei cât și omul, cu excepția unora, sunt în afara normalității.

Am scris cele de mai sus fără dorințe utopice de a schimba lumea, mi-a făcut doar plăcere să amintesc câte ceva din gândurile mele, dar dacă ar fi să avem pretenția unei societăți concepute în mod cinstit, pot spune doar în final, că precum se conturează viitorul, soarta omenirii pare un caz pierdut.

Dar trebuie să-mi revin din aceste gînduri apăsătoare și mă întreb cm de am uitat de farmecul dimineții, de soare și păsări, de copaci și câmpuri înflorite, de valori ale artei și culturii (char dacă sunt discutabile), de tot ce este minunat în viața noastră - Toate acestea există în continuare, iar eu știu că mă voi putea bucura de ele și de acum înainte ...

28/01/2022

https://www.youtube.com/watch?v=foahTqz7On4

This is a video I shot of a 4 year old elephant named Suda painting a picture of herself at the Maetaeng Elephant Camp in Chiang Mai, Thailand. To use this ...

03/10/2021

25/12/2020

La sfârșit de an 2020
Este revoltător că doar câțiva oameni bogați, de altfel probabil fără calități deosebite, care de generații în trecut și în toată viața lor nu s-au ocupat decât de propria lor înbogățire (sau eventual de unele snobisme), să pretindă că au dreptul de a gestiona soarta omenirii după bunul lor plac. Din tot ce au demonstrat în cursul istoriei nu reies intenții bune, tendințe care să vizeze organizarea unei lumi mai civilizate și ponderate, ci numai dorințe de dominare, urmărind exclusiv interesele și orgoliile lor proprii.
Faptele legate de “epidemia”din 2020 sunt dovada unei manipulări fără precedent la scară mondială, recurgând pe plan biologic, psihologic, social și moral la toate metodele posibile, pentru atingerea unui scop în esență distructiv. Au rerușit să lovească nemilos în toată populația lumii, cu represiune asupra tuturor valorilor umane, inclusiv a demnității, planificând pentru viitor o oarecare extincție a speciei.
Orbiți de puterea financiară de care dispun în mod neîndreptățit și abuziv, se preocupă iresponsabil de controlul omenirii, de parcă această lume ar fi numai a lor, având convingerea că faptele lor sunt justificate. Cu toată bogăția și puterea pe care o au, încă nu s-au maturizat destul ca să înțeleagă (precum dovedesc faptele istorice) că a fi bine intenționat și în esență cinstit este în final mai benefic sau chiar mai profitabil inclusiv pentru ei, decât a fi fals, inuman sau agresiv.
Dar ce am putea spune, decât că omul în general a fost din totdeauna tentat ca pentru profitul și plăcerile zilei de azi să-și pună în pericol viitorul.
Îngrijorat de scenariul planificat pentru cele ce vor urma de acum înainte, încerc să urez tuturor zile frumoase de sărbătoare, să aveți puterea de a judeca corect, să reușiți a vă păstra echilibrul și în condiții mai dificile – care probabil vor urma.

At the end of 2020
It is revolting that only a few rich people, perhaps without special qualities, who for generations in the past and all their lives have dealt only with their own enrichment (or possibly some snobbishness), to claim that they have the right to manage the fate of mankind at their will. From all that they have demonstrated in the course of history there are no good intentions, trends aimed at organizing a more civilized and weighted world, but only desires for domination, pursuing only their own interests and egos.
The facts related to the 2020 "epidemic" are evidence of unprecedented manipulation on a global scale, using biologically, psychologically, socially and morally all possible methods to achieve an essentially destructive goal. They were required to strike mercilessly in the entire population of the world, with repression over all human values, including dignity, planning for the future some extinction of the species.
Blinded by the financial power at their disposal in an unfair and abusive manner, they are irresponsiblely concerned with the control of mankind, as if this world were theirs alone, believing that their deeds are justified. With all the wealth and power they have, they have not yet matured enough to understand (as historical facts prove) that being well-intentioned and essentially honest is ultimately more beneficial or even more profitable even for them than being false, inhuman or aggressive.
But what could we say, except that man in general has always been tempted to jeopardize his future for the profits and pleasures of today.
Worried about the scenario planned for what will follow from now on, I try to wish all the beautiful days of celebration, to have the power to judge correctly, to manage to keep your balance and under more difficult conditions – which will probably follow.

20/11/2020

29/03/2020

În contextul actual, în urma a tot ce se întâmplă, m-am gândit să public din cele formulate de mine cu aproximativ 20 de ani în urmă. Am înțeles din totodeauna că nimic nu este ceea ce pare. În general chiar și binele nu vine în mod dorit, ci doar ca efect.
Dacă analizezi problemele lumii, dacă parcurgi istoria urmărind fenomenele sociale și economice , nu este greu să-ți dai seama că omul nu a înțeles încă sensul existenței, procedând greșit și incorect aproape în orice domeniu, fiind atât în trecut cât și în prezent tentat spre orice aberație sau abuz. Pe cât de “superiori” suntem, ar fi trebuit să observăm măcar exemplul naturii, în care toate sunt la locul lor, unde realitatea este lipsită de fals și nu există excese nejustificate ...
Este un moment în care trebuie să ne dăm seama că avem suficiente posibilități de a trăi fericiți – Încă ne este dată posibilitatea reevaluării și reorganizării societății, dându-ne seama că nu concurența, profitul sau realizarea de lucruri neapărat extraordinare trebui să ne fie scopul, ci să ne bucurăm de beneficiile unei conduite potrivit stadiului de “om poderat“.

Textul care urmează, pe care precum spuneam l-am scris cu mulți ani în urmă, nu va schimba lumea, sunt doar gânduri printre multe altele, pe care omul le-a enunțat deja de nenumărate ori.

Scrisoare deschisă către noi (voi) toţi

Gândurile valoroase sunt atât de simple şi fireşti, încât enunţarea lor pare chiar inutilă, dar nu trebuie uitat că omenirea are nevoie nu atât de teorii senzaţionale, cât în primul rând de reafirmarea și aplicarea unor principii de bază, de mult definite și valabile în toate timpurile.

Doresc să împărtăşesc câteva gânduri, fiind conştient că nu putem veni cu nici o idee nouă, pentru că în cursul timpurilor a fost spus deja totul despre măreţia şi limitele existenţei umane.
Problemele omenirii, interpretările şi răspunsurile care se pot da cu privire la ele, au fost şi vor fi întotdeauna aceleaşi. Astfel, pentru cei care sunt dezamăgiți din cauza mediocrităţii universale, tăcerea ar fi cea mai înţeleaptă atitudine, dar greu se poate accepta că societatea în care trăim trebuie să fie aşa cm este, deşi concluzia finală este că pe această lume nu se întâmplă altceva decât ceea ce „trebuie” să se întâmple, respectiv ce rezultă din natura fiinţei umane.
Se spune şi ne place să credem că omul este o fiinţă superioară. Într-adevăr, dispune de multe calităţi deosebite, dar se pare că în cursul istoriei totuși nu a fost capabil de a crea o societate cu un echilibru real. A fi superior presupune o gândire evoluată şi o atitudine responsabilă, fără de care omul este doar o fiinţă jalnică, precum s-a întâmplat adesea în cursul istoriei.
Indiferent la ce nivel, cel căruia i s-a dat puterea de a decide și conduce, trebuie să fie conştient că are datoria de a asigura cerințele existențiale ale cetățenilor, într-o societate care permite convieţuirea paşnică, asigurând totodată echilibrul cu natura.
Evoluţia societăţii umane în cursul timpului a fost posibilă datorită unor oameni talentaţi şi pasionaţi. Degradarea ei poate avea loc prin faptul că cei care sunt mai puţin deosebiţi, în schimb foarte „importanți”, în posesia celor create de cei cu evidente calități, dispun de tot mai multe posibilităţi tehnice și cu amăgirea nevinovăţiei, în dorința profitului cu orice preț, le pun în aplicare frecvent în mod abuziv, bucurându-se precum adolescenții că sunt extraordinari, găsind mereu soluţii „de succes” şi justificări pe măsură.
Omul este tentat de regulă, ca pentru beneficiul şi plăcerile prezentului să-şi pericliteze viitorul, fără a realiza că între timp se degradează, devenind treptat tot mai decepţionat şi înstrăinat de propria lui condiţie umană.
Privind cu detaşare spectacolul lumii, fără dorinţa sau posibilitatea de a o schimba, să ne referim la noţiuni cm sunt responsabilitatea, disciplina şi demnitata. Aceste calităţi sunt proprii unora dintre noi, dar pentru că ele presupun stăpânire de sine sau sacrificii, adică eforturi „neprofitabile”, astfel pentru cei mai mulţi, a dobândi astfel de valori nu reprezintă un scop nobil de urmat.
Responsabilitatea, disciplina şi demnitatea sunt cerinţe elementare şi trebuie să fim conştienţi că fără ele o lume civilizată este de neimaginat, iar ignorarea lor crează tensiuni sociale, decadență şi mizerie. O societate perfectă, cu un sistem politic şi economic care să satisfacă toate cerinţele este irealizabilă, totuşi precum se ştie în cursul istoriei au fost ţări și perioade prospere în care responsabilitatea şi devotamentul celor aflaţi la conducere a servit interesul comunităţii respectiv al naţiunii şi în care s-a dorit o ridicare reală pe plan economic, social și cultural.
Dar în spiritul responsabilităţii se poate acţiona doar într-un cadru disciplinat. În general omul acceptă disciplina dacă este convins că astfel se păstrează valorile materiale şi umane. Convingându-se în acelaşi timp că fără disciplină abuzul câştigă teren, se simte oarecum obligat să respecte legile. Răsplata pentru disciplina pe care o cere responsabilitatea este dată de siguranţa existenţei şi prin condițiile de viață civilizată a cetățenilor.
Responsabilitatea înseamnă să fim conştienţi că suntem făptaşii propriilor noastre fapte şi având în vedere că în final faptele ne vor caracteriza, ar trebui să ne străduim ca ele să corespundă cerinţelor morale şi nu doar din punct de vedere juridic.
Însă moralitatea, o calitate care se întâlneşte rar şi se păstrează greu, poate exista numai cu condiția unei conştiinţe dezvoltate.
Premiza formării conştiinţei este în primul rând educația, care în contextul unei situații materiale echilibrate ne permite să ne formulăm şi să ne respectăm principiile.
Desigur că responsabilitatea îl va caracteriza în primul rând pe cel care este capabil să gândească cuprinzător, care nu se limitează doar la soluţii şi succese pe termen scurt. Dar cu cât vor fi mai mulţi cei care gândesc câtuşi de puţin, cu atât va creşte valoarea celor care constituie majoritatea, ceea ce este important, pentru că fără ei lumea nu poate exista.
Nu trebuie uitat că indiferent pe ce treaptă ne situăm în societate sau din punct de vedere valoric, nu putem trăi pentru noi, decât trăind prin şi pentru alţii.
Deși aceste cerinţe par a fi normale, o societate în care asemenea principii sunt luate în seamă se pare că greu se va realiza sau chiar nu este dorită. Se constată că suntem tentaţi să profităm de fiecare situaţie şi de orice slăbiciune umană, nepăsători cu privire la consecinţele posibile, urmărind doar interesele materiale imediate. În goana de posesiune omul uită de principii, neglijând valorile umane și cu dorinţa de a-şi atinge scopul recurge uneori la soluţii disperate, fiind în stare să rişte orice, punând în pericol liniştea naţiunii sau chiar a omenirii.
Ar fi frumos ca soarta lumii să fie încredinţată unor oameni înţelepţi, capabili să înţeleagă că rezultatele senzaţionale realizabile în anumite domenii, sau ale lor personale deşi sunt tentante dar nu ne asigură un viitor paşnic şi că prin osteneala de a le obţine ei seamănă cu elevul care la şcoală rezolvă cu bine problemele de matematică, dar în timpul liber vinde droguri la colţ de stradă. Lumea este condusă de adulţi cu chip de copil – uneori după principii greşite sau tradiţii bolnăvicioase – care în vâltoarea vieţii uită de îndatoririle pe care ar trebui să le urmeze.
Putem concluziona că omul, din păcate la orice nivel, nu ia în serios problemele esențiale ale existenței, în oportunismul lui interpretează greşit sensul lucrurilor şi de fapt nu respectă această lume – este perfid, vulgar, necumpătat şi chiar nemilos, iubindu-se doar pe el însuşi.
Dacă ar fi să dorim o eventuală schimbare referitor la cele spuse, vom constata că sunt neglijate sau marginalizate şi cele mai înălţătoare gânduri sau străduinţe, dar se pare că pentru ca omenirea să facă un mic pas spre o normalitate, este necesar un timp lung și probabil numai prin succesiunea multor generaţii se va ajunge ca însăşi lucrurile simple să devină unanim înţelese şi acceptate.
În cursul istoriei a existat mereu o tendinţă de a căuta soluţii mai bune, chiar cu preţul unor sacrificii, dar totodată au acţionat și forţe de nestăvilit, care au vrut puterea și avantaje cu orice preţ, recurgând adesea la măsuri necinstite sau chiar violente.
Precum se ştie, neajunsurile amintite există, generând tulburătoarele evenimente ale acestei lumi, care de altfel ar fi minunată şi unde am putea să ne bucurăm de fiecare clipă, pentru că frumuseţile ei sunt nesfârşite. Dar din nefericire în loc să evoluăm spre stadiul de „om ponderat” am creat o societate împotriva firii şi a fiinţei umane, ostilă, nemiloasă și fără respect, bazată pe exploatare, spre binele nejustificat şi inutil al unora, și spre nemulţumirea, dezamăgirea sau disperarea celorlalţi.
După cm se conturează viitorul, probabil că omenirea îşi va dori în curând să revină la stadiul de agricultor şi crescător de animale, dar nu cred că acest lucru va mai fi posibil. Va veni timpul când vom dorii să mai putem aprecia lucrurile simple, adevăratele valori ale lumii, însă vom fi contemporani cu un viitor în care, cu un nivel economic în aparență mai ridicat, calitatea umană va fi în decădere.
Astfel, urmărind mersul lucrurilor, ne putem pune întrebarea dacă în final omenirea va reuși să facă față acelor cerinţe care sunt necesare la examenul supravieţuirii.

Am scris cele de mai sus cu intenţii bune, pentru cei care ar putea fi vizați referitor la cele scrise, fără a învinui pe nimeni, criticând cu compasiune omul în general, o fiinţă ciudată, capabilă de realizări extraordinare dar şi de multe lucruri îngrijorătoare sau revoltătoare.
Neajunsurile sunt rezultatul atitudinii necinstite, nesătule, a orgoliilor sau vanităţii, din cauza cărora specia umană, în loc să beneficieze de superioritatea cu care se mândreşte, în final va fi nevoit să asiste neputincios la propria lui decădere.
Ne punem întrebarea dacă poate oare omul, cel cu bună-credință, să ajungă la conciliere cu această lume şi cu el însuşi – Desigur, dacă în cursul vieţii reușește ca sentimentul împlinirii să fie mai putenic decât cel al dezamăgirii.
Contemplare utopică – mesaj pentru voi.

28/03/2020

Informații care au valoare din punct de vedere medical.

Sucharit Bhakdi e specialist în microbiologie. Vedeți articolul despre el pe Wikipedia germană: https://de.wikipedia.org/wiki/Sucharit_Bhakdi A fost profesor...