19/02/2026
"Nu pot să fac asta. Nu sunt în stare"
"Dacă voi pleca, voi fi judecat. Mai bine stau aşa, chiar dacă mă doare şi sufăr."
"Aş vrea să schimb ceva, dar ce o să creadă familia mea?"
"Nimeni nu mă poate ajuta, merit ce mi se întâmplă."
Toate acestea sunt credinţe limitative, nu ancore de care să mă agăţ.
O ancoră mentală este o credință pozitivă, care mă face să am încredere în mine, să iau decizii, să am curaj. O ancoră mentală este un reper care mă ajută să ies la suprafață din orice întunecime.
O capcană mentală este o credință limitativă, care mă face să mă văd incapabil, lipsit de putere asupra propriei vieţi şi copleşit de frică. Capcanele mentale îşi au rădăcina în nesiguranțe şi dureri vechi, nevindecate şi neaduse la suprafață. O capcană mentală se pune mereu între mine şi ce am de realizat: ajung să cred că nu sunt în stare deşi nu am nicio dovadă în acest sens.
Lucrurile de care mă agăţ mental şi emoţional ajung să se agațe de mine şi să mă tragă în jos.
Nu pot înainta în viață dacă duc după mine povara ruşinii şi vinovăţiei altor persoane, proiectată asupra mea.
Am nevoie să îmi dau şansa de a greşi, de a învăța şi de a experimenta prezentul, fără să fiu ancorat în trecut.
Când aleg să stau în prezent, primesc drept cadou viitorul.
Sursa foto: instagram
