15/07/2025
Uneori, prezența nu înseamnă să fii acolo doar cu trupul. Înseamnă să fii atent. Să auzi râsul copilului tău când îți povestește ce a făcut la școală. Să prinzi tremurul din vocea mamei când îți spune „mi-a fost dor”. Să nu mai zâmbești mecanic, dând din cap, doar ca să pari că ești acolo.
Mihai a fost mereu un om liniștit. Asculta mai mult decât vorbea. Dar în timp, tăcerea lui s-a adâncit. Nu pentru că nu avea ce spune, ci pentru că începuse să nu mai audă.
La început, doar confunda câteva cuvinte. Apoi a început să evite conversațiile. Să pară neatent. Nepăsător. Poate chiar rece. A ratat glume la masă. A înțeles greșit întrebări importante. A pierdut șoapte, șanse, povești.
Ani în care a fost acolo… dar nu complet. Ani în care tăcerea nu a fost liniște, ci izolare.
Până într-o zi, când și-a dat seama că viața nu se oprește să repete ce n-ai prins din prima.
A înțeles că să alegi să fii prezent înseamnă și să alegi să auzi.
Așa că, într-o zi, a intrat în cabinet și a spus, fără rușine, fără teamă:
„De azi vreau să aud.”
A fost o decizie mică, dar cu un ecou uriaș. Pentru că, dincolo de aparat, dincolo de tehnologie, era o dorință simplă:
🔹 Să audă iar glasul soției.
🔹 Să nu mai rateze glumele nepoților.
🔹 Să se simtă din nou parte din conversație, nu doar un spectator.
Și poate cel mai important: Să nu mai fie tăcut atunci când inima îi spune să răspundă.
Uneori, alegerea de a fi prezent începe cu o testare simplă. Cu o recunoaștere sinceră. Cu un pas mic către tine, către ceilalți, către viață.
☎️ 0365 917
